FP Romania

articolul anterior articolul urmator

Jocul abil al Serbiei în drumul spre aderarea la UE: o adevărată provocare pentru România

81
31 Dec 2013 13:15:57
Autor: adevarul
În luna mai 2013, preşedintele sârb, Tomislav Nikolici, vizita reşedinţa de la Soci a preşedintelui rus, Vladimir Putin FOTO Mediafax/AFP
În luna mai 2013, preşedintele sârb, Tomislav Nikolici, vizita reşedinţa de la Soci a preşedintelui rus, Vladimir Putin FOTO Mediafax/AFP

Belgradul a făcut progrese istorice în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană – dar nu şi-a închis astfel opţiunea rusă.  /  de Rufin Zamfir, analist la Centrul GlobalFocus, specializat pe zona Balcanilor

Articol publicat în Ediţia FP România nr 37 (noiembrie/ decembrie 2013), apărut pe 24 decembrie

A venit la putere cu un discurs pro-european suspectat a fi de faţadă după ce boicotase ani de zile politica de deschidere a fostului preşedinte Boris Tadic. Avea un lung trecut de gafe şi bâlbe în relaţia cu UE şi valorile acesteia. Şi totuşi, preşedintele Tomislav Nikolic, secondat de cabinetul Ivica Dacic, avea să avanseze spre UE într-un an şi jumătate de mandat mai mult decât a făcut-o echipa Tadic în opt ani la conducerea statului.

Puţini credeau că asumarea acelor „concesii dureroase pentru a putea asigura un viitor european, modern Serbiei”, de care vorbea premierul Ivica Dacic, avea să se concretizeze atât de rapid, cu rezultate atât de palpabile. Chiar dacă începutul a fost anevoios, cu declaraţii de deschidere retractate pe etapa următoare, cu schimbarea succesivă a ordinii importanţei acordate „problemei Kosovo” sau „integrării în UE” (cei doi piloni ai politicii externe a Serbiei, indisolubil legaţi unul de altul), procesul de gândire politică a avut o constantă: accederea în UE, ca soluţie pentru rămânerea în modernitate a Serbiei.

Pace internă pentru Europa

Idealul european al Serbiei a fost motorul dialogului de normalizare a relaţiilor cu Kosovo, cel care a impus ritmul extrem de rapid de ardere a etapelor şi cel care a uşurat digestia Acordului Belgrad – Priştina, la toate palierele societăţii sârbeşti. În acest context, acceptarea medierii Înaltului Reprezentant European pentru Securitate şi, mai mult, acceptarea regulilor de dialog impuse de aceasta (ridicarea la cel mai înalt nivel politic, ce avea să „opună“ prim-ministrului sârb pe Hashim Thaci, la acea oră una dintre cele mai hulite persoane la Belgrad) sunt o dovadă în plus a sincerităţii intenţiilor Serbiei de accedere în UE.

O altă dovadă este renunţarea la ambiţiile politice în favoarea păstrării stabilităţii necesare continuării dialogului cu UE. Perspectiva deblocării procesului de aderare la UE, prin obţinerea unei date ferme de demarare a negocierilor, a fost cea care a menţinut în bună măsură stabilitatea scenei politice belgrădene. Nevoia păstrării ritmului de implementare a calendarului cerut de UE a amânat la maximum reaşezarea forţelor în aparatul decizional, acordându-i – în final – timpul necesar pentru acomodare şi pentru ajungerea la o convieţuire fructuoasă în ce priveşte politicile de apropiere de valorile europene.

Dar în complicatul joc de putere în Balcani, politica de apropiere faţă de UE dusă de coaliţia progresist-socialistă cu rădăcini naţionaliste de la Belgrad nu exclude o apropiere accentuată
a sa faţă de Rusia.

Întrebat, în septembrie 2012, dacă „doreşte Rusia o Serbie europeană?”, fostul ambasador rus la Belgrad, influentul Aleksandr Konuzin, tranşa dilema indicând că ţara sa nu vede cooperarea Serbia – UE ca pe o cale alternativă la cooperarea acesteia cu Rusia, ci ca pe o chestiune complementară.

De atunci, dialogul Serbia – Kosovo cu medierea baronesei Catherine Ashton, piatra de încercare pe
care Bruxelles-ul a fixat-o Belgradului pentru a-şi demonstra sinceritatea, a produs un Acord istoric pe calea reconcilierii.

Dar imprevizibilul este un mod de viaţă în Balcani. Când toate păreau clare, cu doar câteva zile înainte de Consiliul UE în care se decidea asupra unei date ferme de începere a negocierilor de
aderare cu Serbia, preşedintele Tomislav Nikolic mai amestecă o dată cărţile: zboară pentru a treia oară într-un an de mandat la Moscova, demonstrând că – atunci când vine vorba de realizarea
intereselor naţionale - ţara sa „îşi păstrează toate opţiunile deschise”.

Bezele cu Rusia

Jocul de apropiere pe care Belgradul îl face în relaţia cu Rusia poate fi asemănat cu una dintre tacticile întâlnite la jocurile de cărţi: miza „la două capete”, urmărirea a două finalităţi diferite, dar care aduc avantaje nete. În această cheie, interesele Belgradului sunt fie obţinerea sprijinului material rus, necesar susţinerii traseului european presărat cu constrângeri, fie securizarea unei „a doua opţiuni”, a unui Plan B pentru viitorul naţiunii, în cazul în care aderarea la UE va intra într-un impas prin neprimirea unei date ferme de începere a negocierilor.

Ca şi la jocul de cărţi, însă, o slabă stăpânire a tehnicilor de joc poate duce la pierderea ambelor oportunităţi. Dialogul cu Moscova nu priveşte direct procesul de evaluare în care Serbia se află la Bruxelles, dar este imposibil de disociat de agenda politică a Belgradului în ce priveşte viitorul Serbiei în Europa. El trădează tactica actualei conduceri a Serbiei de a împleti două linii politice în aparenţă antagonice: începerea procesului de negociere a accederii în UE şi, în acelaşi timp, întărirea parteneriatului economic şi politic cu Rusia.

Ambiţia Serbiei este, declarativ, să ajungă un mediator al intereselor Estului cu Vestul. Dar e posibil ca aceasta să aibă la bază şi o dorinţă de supravieţuire politică izvorâtă din convingerea că doar aşa se poate gestiona intern o populaţie ce îşi doreşte bunăstarea materială a Europei occidentale, dar şi independenţa în gândire şi acţiune în raport cu Occidentul, model pe care Rusia îl reprezintă cel mai bine.

Rezultatele „intermediare” pe care jocul în tandem le-a generat sub umbrela protectoare a Acordului de Parteneriat Strategic ruso-sârb (obţinut în schimbul statutului de proiect de importanţă strategică pentru tronsonul sârb al oleoductului rus South Stream acordat de Belgrad) sunt următoarele:

1. un împrumut de 500 de milioane de euro, necesar finanţării Bugetului Serbiei (bani de salarii şi pensii);

2. un împrumut de 800 de milioane de euro pentru industria transporturilor feroviare;

3. cumpărarea de către Gazprom a 56% din NIS – compania de stat de explorare, extracţie şi procesare a zăcămintelor petroliere;

4. un credit prin care Serbia va cumpăra aparate MIG-29M2 şi sisteme radar, fără să mai evaluăm însemnătatea acordului de investiţii în industriaâ tehnică militară sârbă (se pare că va fi înfiinţat un joint-venture în acest sens).

Apropierea Serbia-Rusia indică, însă, şi un interes particular din partea Moscovei pentru a menţine un contact apropiat cu fostul stat iugoslav. Este perfect posibilă explicarea acestui interes rus tocmai prin conştientizarea potenţialului de lider regional pe care Serbia ar putea să şi-l deblocheze odată cu demararea procesului de aderare la UE. Până atunci, însă, menţinerea în contact a unui stat sârb extrem de receptiv la proiectele economice ruse şi dispus să se apropie din punct de vedere militar de Moscova este un prilej unic pentru Rusia de a rămâne într-o regiune din ce în ce mai controlată de Vest.

Rufin Zamfir este analist la Centrul GlobalFocus, specializat pe zona Balcanilor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

81 Comentarii

gigione
31.12.2013, 13:45:54

Adevăru e că în Serbia cam miroase a sărăcie. De fapt diferenţa dintre Serbia şi România, e că ei nu au "beneficiat" de credit de la cămătarii internaţionali, de aia nu au modernizat drumuri, nu au înoit parcul auto, totul pare vechi, vetust. Cînd mergi prin oraşele lor, parcă faci un plonjon în anii 80 ai noştri. E deprimant. Dar decît ca noi, goliţi de averea naţională şi cu suveranitatea de domeniul amintirii, transformaţi în slugile şi gunoaiele organizaţiei mafiote UE, mai bine ca ei, într-o relaţie cu Rusia. De pat ruşii sînt smekeri, încearcă să-*i transforme pe sîrbi în calul lor troian în UE. Cam ce încearcă China cu noi.

0 (16 voturi)
gigione
31.12.2013, 13:46:39

înnoit

0 (2 voturi)
Pavel Stancov
31.12.2013, 13:53:11

1. Toate toponimele, oronimele, hidronimele tracice din de la Nord de Dunare sunt prezente in rumana prin intermediar slav: Mures, Cris, Somes au fonetism slav, ca si Nis, oras din Serbia (din Naissus). Somes nu provine dintr-un tarziu cuvant tracic (in care "a" ar fi devenit "o"), caci atunci ar fi trebuit sa avem Sumes, conform legilor fonetice de transformare a cuvintelor latine intr-unele rumanesti. La fel Nistru, ca si Nipru, cu "d-" initial pierdut din cauza imposibilitatii rumanofonilor de a pronunta "dn-" initial. Exceptia e "Dunarea" dintr-un radical tracic "Duna-" (pastrat in greaca, limbile slave, maghiara, numai in latina este Danubius) cu sufixul "-r" (ca in Iskar din Bulgaria < Oescus) 2. Cea mai veche prezenta romaneasca documentabila prin izvoare e in Scheii Brasovului, adica Bulgarii Brasovului, schiau fiind numele vechi al slavilor bulgari din lat. sclavus => rumanii din zona Brasovului sunt bulgari rumanizati, probabil adusi acolo de catre bulgari in timpul dominatiei lor asupra Ardealului sau veniti cu permisiunea stapanilor bulgari. 3. Alta minciuna istoriografica rumaneasca: cei 200 000 rumani greco-catolici si mai putin ortodocsi ramasi in Ungaria dupa Trianon si asimilati pana la al doilea razboi mondial. Adevarul e ca recensamintele austo-ungare erau aproape 100% corecte, si azi exista peste 100% de sate si chiar orase la granita de vest cu Ungaria cu majoritate ungureasca, chiar conform "recensamintelor" romanesti. In 1910 acolo populatia era 95%+ maghiara. Aceste localitati sunt in Bihor si Satu Mare si 2-3 in Arad. De altfel, in toate satele romanesti (vreo 10) de azi din Ungaria rezultatele recensamantului austro-ungar arata o populatie majoritar romaneasca, neexistand sate cu multi romani azi care sa nu figureze ca romanesti in acel recensamant si in precedentele. In plus recensamitele austro-ungare arata atat maghiarizare naturala, prin casatorii mixte si migratii interne a unor sate din Ardeal ca si rumanizarea unor sate foste majoritar maghiare asa ca nici vorba de recensaminte false. Chiar si azi in secuime existe sute de sate 95% maghiare, vreo 300 numai in Harghita si Covasna, plus cateva zeci in Mures. 4. O eventuala "unire" (fuziune prin absorbtie) a Rumaniei cu Respublika Maldova ar rezulta automat in dreptul maghiarilor la autonomie, nu numai in secuime, ci si intr-o vestul judetelor Satu Mare si Bihor. Ca sa nu existe discriminare pozitiva a gagauzilor (Gagauzia e autonoma) va exista si Tara Secuilor autonom, plus zona compacta maghiara din cele doua judete de mai sus. Daca insa se va desfiinta autonomia gagauza de catre moldovenii rumanizati pre-"unire" sau rumani post-"unire" atunci Ucraina trebuie apelat la organismele internationale. Adica in Spania si Italia e posibil sa existe regiuni autonome, dar romanii sunt intoleranti si in Rumania nu e? Plus ca a existat Regiunea Mures Autonoma Maghiara in timpul lui Gheorghiu-Dej deci precedent exista, desi nici macar nu e nevoie de el, ci de putina toleranta. Evident ca motivul pentru care nu se doreste autonomia maghiarilor nu e asa-zisa maghiarizare a rumanilor din secuime ci faptul ca autonomia ar impiedica continuarea rumanizarii maghiarilor de acolo si din restul Romaniei (dovedita prin compararea rezultatelor recensamintelor rumanesti), inclusiv din Moldova (ceangaii) 5. Nu exista zone sau localitati enclavizate, orice localitate sau grup compact de localitati poate fi legat de tara "revizionista" (Ungaria) printr-o fasie ingusta de teren, suficienta pentru o autostrada, care sa ocoleasca localitatile cu rumani autohtoni. 6. Maghiarii ar trebui sa publice pe internet lista tuturor localitatilor mai vechi de 1920, lista care sa contina datele: cat apar prima data maghiarii in documente in fiecare din aceste localitati, cand apar romanii, cand apare localitatea pentru prima data in istorie, cand apar alte etnii 7. O autonomie maghiara in Romania ar fi argument pentru o autonomie romaneasca in Valea Timocului si in sudul regiunii Chernowcy din Ucraina) 8. Dobrogea a apartinut mai intai Hexapolis-ului grecesc din antichitate (nu numai localitatile litorale, ci si interiorul care era zona agricola greceasca apartinatoare Histriei, Tomisului etc.), apoi Imperiului Roman (care nu e un stat rumanesc, nici spaniol). Cel mult poate fi considerat un stat proto-italian deoarece Latium-ul (in paleo-italiana, Lazio in neo-italiana), inclusiv Roma se afla in Italia, nu in Franta, Spania sau Portugalia. Italienii sunt romani nu numai ca fosti cetateni romani, ci si etnic, ca locuitori ai Romei si Latium-ului. Nu toti italienii sunt fosti latini/romani, cei din sud sunt greci romanizati, dar procentajul italienilor romani/latini e mult mai mare decat cel al rumanilor, portughezilor, spaniolilor etc. In Dacia n-a existat nici o legiune din Italia. Prezenta grecilor in teritoriul trac format din Moesia+Dacia+Tracia sud-balcanica precede prezenta romanilor in Scythia Minor si Dacia, ba chiar prezenta grecilor in Scythia Minor si Basarabia ("Cetatea Alba" Bilgorod Dnestrovskij, Bolgrad) precede prezenta romanilor acolo, desi nu e nevoie ca grecii sa fi fost sau sa fie prezenti in Scythia Minor, ca doar nici tracii insisi nu locuiau tot teritoriul lor, ci numai un numar extrem de mic de localitati, restul fiind teren agricol sau teren neagricol dar si nelocuit. 9. Interesant ca in Romania unii in considera pe moldoveni ca inferiori (o parte din cei din Ardealo-Crisano-Banato-Maramures dar si din restul Romaniei) dar cand vine vorba de "romanii" din Ucraina, nimeni (inclusiv ardelenii, "crisanii" si banatenii "superiori", inclusiv o parte din sud-maramureseni "superior"!!!) nu da doi bani pe maramuresenii "superiori" din Maramuresul de Nord care toti se considera rumani spre deosebire de rumanofonii "inferiori" din Bukovyna, Basarabia de Nord si Sud etc. 10. Moldovenii din Rumania trebuie sa-si ceara scuze pentru faptul ca timp de peste un mileniu s-au considerat etnici moldoveni neromani si au luptat si ucis multi romani (adica multi locuitori ai Tarii ROMANesti) 11. Insula Serpilor e teritoriu grecesc, nu numai dpdv al faptului ca apartine oarecum de Dobrogea fosta tracica, deci ca orice teritoriu fost tracic e grec, ci si dpdv al faptului ca acolo a existat o prezenta greceasca cu mult inaintea unei romane, slave, rumanesti. Nici chiar tracii nu au locuit acolo inaintea grecilor. Iar "argumentul" ca nu are surse de apa e penibil, nici deserturile nu au surse de apa si totusi apartin unor state. 12. La 1859 ca Tara ROMANeasca a absorbit Moldova rezultand tot Tara ROMANeasca numita insa ROMANia, moldovenii din Basarabia nu se considerau etnici rumani. Deci nici vorba de rusificare tarista, nici macar de moldovenizare (ei se considera si acum moldoveni, nu rusi - asta inseamana rusificare- si nici rumani, cu mici exceptii). Chiar si moldovenii din Dobrogea de Nord continuau sa se considere etnici moldoveni in anii 1920, desi traisera zeci de ani in Rumania (dupa 1878)

-26 (28 voturi)
Tudor Băran
31.12.2013, 14:04:07

Cu sau fără mafie UE, avem nevoie ca de aer de instituţiile europene, deoarece ele sunt singurele cu ajutorul cărora putem stopa mafia românească - de fapt adevărata mafie care a spoliat România, nu o pretinsă mafie UE, pentru că nu există aşa ceva. Aa, că e plină Europa de mafioţi care încearcă (şi reuşesc) să ne şmecherească, asta e altceva, dar ei sunt mici copii pe lângă jegurile noastre. De instituţii şi de economie deschise spre Europa şi spre lume avem nevoie. Singuri, în autarhie, ne mănâncă câinii mai rău decât ne pot mânca străinii.

+10 (16 voturi)
Cric Cricus
31.12.2013, 14:05:05

Sarbii au impresia ca le merge cu minciuna, dar la UE nu prea tine, mai degrabă o sa se vadă cu toate planurile depășite, or sa ajungă sclavi la rusi, deja și-au vandut rușilor rețeaua lor de benzinării, industria lor de armament se preda si ea rușilor, sa vedem ce le mai rămîne, ca de rusi nu scapă decat prin faliment. UE ar trebui sa-i lase nițel de gatul rușilor, sa vedem cum o sa trăiască fără de nici unele, poate doar prin contrabanda pe clisura, dar de sens invers, de asta data.

+6 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (81)

Modifică Setările