Papa George (şi provincia română)

Coperta ediţiei FP România nr. 34 (mai/ iunie 2013) - fragment ;)

Ştiaţi că pe la jumătatea lunii mai a fost Papa în România? Bun, n-a fost chiar Papa, dar nivelul întâlnirilor pe care George Friedman le-a avut în marja conferinţei pe care a ţinut-o recent la Bucureşti îl descriu drept un asemenea personaj.

Profundul şi spumosul analist – dispus să pună în discuţie idei sacrosancte aici, precum pericolele aderării la euro sau (in)utilitatea scutului american vs. cooperarea cu ruşii – a venit doar pentru o conferinţă, la invitaţia unui grup de afaceri, inclusiv afaceri media. N-a venit în vreo vizită oficială de documentare sau altceva de felul acesta. Cu tot caracterul privat al vizitei, conform multiplelor rapoarte de presă (chiar şi tabloidul Click! a menţionat descinderea!), toată lumea bună a ţinut să-l întâlnească – parcă pentru a-şi binecuvânta propriile gânduri. A discutat, preţ de jumătăţi de oră, cu preşedintele ţării, cu premierul, cu guvernatorul BNR, cu şefii serviciilor şamd.

Noua ediţie FP aruncă o lumină crudă asupra climaxului de politică internaţională petrecut recent la Bucureşti. Cu toată reala sa putere, de analiză şi de influenţă, şeful Stratfor – ‘agenţie de analize şi previziuni strategice în domeniul politic, economic şi militar’, considerată de chibiţi, amici sau inamici, drept „CIA privată” sau „CIA din umbră” – nu se află pe „Lista FP a celor 500 de oameni care chiar conduc lumea”. Ar fi fost şi asta o bună justificare pentru rafala de „speed dating” pe care autorul volumului „Următorii 100 de ani” a avut-o, în doar trei zile, cu cei mai puternici, nu-i aşa, lideri români – puternici, desigur, dar neaflaţi, nici ei, pe Harta FP a Puterii, pe care se află, totuşi, preşedinţi, premieri, miniştri de Externe şi de Finanţe, şefi de bănci centrale şi de servicii de informaţii, chiar şi redactori-şefi ai unor cotidiane influente global.

Aşa, înghesuiala de lideri locali la uşa dlui Friedman arată două lucruri despre România. Primul: avem lideri înfometaţi de cunoaştere strategică – venită mai ales direct din surse americane. Sau doar americane. Nu a fost văzut/ auzit vreun desant de înalţi oficiali români (îm afara omniprezentului domn Aurescu) nici la ediţia din acest an a GLOBSEC, „cel mai important forum de politică internaţională şi securitate din Europa Centrală şi de Est”. Şi ar fi avut ce căuta acolo: din corespondenţa de la Bratislava aflăm că statele V4 au noi planuri de cooperare, inclusiv militară, pentru a-şi apăra interesele comune în Uniunea Europeană – România nu participă, iată, nici măcar la dezbaterea de idei din regiune. A dirijat, însă, fluxul de idei de la Globsec 2013 ministrul polon de Externe, Radoslaw Sikorski, cel care îşi pune ţara – şi chiar vecinii apropiaţi – pe hărţile globale; drept pentru care se află şi între Cei 500, alături, de exemplu, de cvartetul turcesc Gul-Erdogan-Davutoglu-Gulen. Şi al doilea: găsind pentru asta varii ocazii, liderii noştri nu-şi ţin rangul. Pentru preşedintele şi premierul unei ţări (de „mărimea şi importanţa României”), George Friedman este doar un mare analist între alţii – pentru o bună conectare cu centrele de putere globală sigur există alte canale.

Dar la ce bun astfel de comentarii sarcastice, neavenite şi nedrepte? În scop de auto-promo, desigur! :) Interesul pentru informaţii strategice, din sursă omologată, sigur este larg răspândit în România. Puţini cetăţeni sincer interesaţi de mersul lumii şi al ţării lor vor avea, însă, ocazia să prindă vreun loc la şuetele de acest fel, care se mai petrec, totuşi, la Bucureşti. Ceilalţi, marea masă a cititorilor români de elită, pot urmări în acest scop ediţiile FP România. Cel puţin redacţia FP americană, parte a grupului Washington Post, garantează semnalarea sistematică a ideilor şi tendinţelor care modelează lumea – cu sau fără participarea elitelor noastre. În această ediţie, de pildă, Mohamed El Erian, şeful unei super-firme de investiţii globale şi unul dintre colaboratorii permanenţi ai revistei – prezent, de asemenea, pe Harta FP a Puterii... –, enumeră o serie de cifre care fac din Africa noul magnet al banilor liberi. Unde se găseşte Africa emergentă în raport cu politica internaţională a României? (Avem doar o mână de ambasadori pe întregul continent de la care se aşteaptă următorul puseu de creştere a economiei globale. Noroc că de nişte ani au început să apară firme româneşti care se inserează singure pe pierduta piaţă africană, fără vreun mare ajutor din partea diplomaţiei economice româneşti.)

Dar, să trecem rapid şi prin câteva articole adăugate de redacţia FP România. Remarcabil excursul dlui Vasile Iuga prin istoria economică a ultimilor 500 de ani. La fel, duplexul de analize Bucureşti-Sofia care disecă situaţia explozivă din Bulgaria: cauzele furiei populare de acolo sunt valabile şi aici. Finalmente, atenţie la Siria şi la Grecia, la pericolul din exterior şi la cel din interior. Va urma.

- Ediţia FP România nr 34 (mai/ iunie 2013) apare luni, 3 iunie.