Prin acţiunile de „război hibrid“ Rusia urmăreşte să întârzie capacitatea de reacţie a Alianţei

Lt. Gen. Frederick „Ben“ Hodges, comandantul forţelor terestre americane din Europa, despre răspunsul aliat, general şi local, la acţiunile Moscovei pe flancul estic al NATO. „Este important ca Alianţa să-şi exercite libertatea de navigaţie în Marea Neagră, în interiorul Convenţiei de la Montreux. Altfel, ne vom trezi că ruşii îşi vor fi extins influenţa în Marea Neagră dincolo de ceea ce este adecvat şi autorizat.“

FP România: NATO conservă încă un sistem bazat preponderent pe apărarea în adâncime. Acesta se justifica în mediul permisiv al anilor ’90. Mai este acesta adecvat într-un moment în care – aşa cum arată şi Conceptul Operaţional al Armatei de Uscat a SUA – naţiuni ostile dezvoltă capacităţi anti-acces şi de interdicţie regională destinate să contrabalanseze forţele expediţionare americane şi să limiteze libertatea de acţiune a Statelor Unite?

Gen. Frederick Hodges: Este corect să spunem că ne aflăm într-un mediu contestat dintr-o perspectivă cyber. Sunt sigur că adversarii noştri ştiu că SUA pentru a-şi disloca forţele în număr mare în regiune are nevoie de acces la porturi şi baze aeriene, de infrastructură feroviară, astfel că orice adversar - fie că vorbim de Rusia sau de oricine altcineva - ar face orice pentru a anula capacitatea noastră de a folosi acele instalaţii. Recent Rusia a deplasat un sistem de rachete Iskander în Kaliningrad, astfel că raza lor operaţională ajunge până în Riga. Şi în Crimeea, pe care au ocupat-o ilegal de la Ucraina, au plasat în trecut sisteme Iskander pentru a ne bloca accesul în anumite părţi ale Mării Negre.

Nu cred că împărtăşesc evaluarea că dispozitivul NATO a rămas ca în anii ‘90. La summitul din Ţara Galilor s-au decis două lucruri importante. Mai întâi, toate cele 28 de naţiuni, indiferent de ceea ce credeau despre Ucraina, indiferent de evaluarea lor privind cea mai ameninţare de securitate, toate cele 28 de naţiuni au hotărât să ofere asigurări acelor aliaţi aflaţi în proximitatea Rusiei. În al doilea rând, Alianţa a decis să se adapteze prin intermediul unor iniţiative precum RAP (Readiness Action Plan), VJTF (Very High Readiness Joint Task Force) şi printr-o capacitate de răspuns sporită. De atunci lucrăm să dezvoltăm aceste capabilităţi dar şi să consolidăm corpul multinaţional Nord-Est. România se află în avangarda efortului de a crea o divizie multinaţională Sud-Est, cu baza la Bucureşti.

FP România: Când analizăm rezultatele summitului NATO din Ţara Galilor putem vedea că acesta s-a concentrat pe soluţii expediţionare. Nu ar trebui ca Alianţa să opteze pentru o distribuţie mixtă care să combine formulele expediţionare (de tipul vârfului de lance al Forţei de Răspuns a NATO) cu forţe combatante dislocate pe flancul estic?

Este o observaţie bună. Armata terestră americană se concentrează pe îmbunătăţirea a ceea ce numim comandamentul de misiune, ceea ce înseamnă că avem mici avanposturi expediţionare de comandă aflate în legătură permanentă cu baza principală. Spre exemplu, acum la Mihail Kogălniceanu, Divizia 4 infanterie din Armata de Uscat a Statelor Unite are un avanpost de comandă cu mai puţin de 90 de oameni conectaţi cu baza principală de la Fort Carson, Colorado, şi capabili să facă prin intermediul tehnologiei ceea ce în trecut puteau să facă 300-400 de oameni dislocaţi într-un singur loc.  Aceasta este o formulă expediţionară mult îmbunătăţită, de dimensiuni reduse, mobilă, dar care are capacitatea de comandă pentru toate exerciţiile care se desfăşoară în seria Atlantic Resolve de la Marea Baltică la Marea Neagră. Toate acestea sunt parte din adaptarea NATO şi este foarte importantă pentru că Rusia sau oricare alt adversar nu ne va acorda un răgaz de 6 luni pentru a ne pregăti aşa cum ne-a dat Saddam. Trebuie să fim capabili să rezistăm imediat oricărui tip de incursiune sau ameninţare.

Însă responsabilitatea primară aparţine fiecărei naţiuni. Generalul Breedlove spune adesea că apărarea începe întotdeauna acasă, astfel că fiecare ţară dispune de propriul său plan de apărare şi toate statele Europei de Est, inclusiv România, lucrează din greu să-şi modernizeze şi să-şi îmbunătăţească capacităţile defensive.

Toate acestea fac parte din dispozitivul avansat iar în seria de exerciţii Atlantic Resolve participă forţe americane, daneze, portugheze, britanice, spaniole. Există aşadar o prezenţă înaintată, doar că nu este permanent staţionată.

FP România: Cum aţi descrie trăsăturile pericolului hibrid care vizează flancul estic?

Scopul de bază al războiului hibrid este de a crea ambiguitate. Nu este ceva nou. Ruşii au aplicat această tactică de multă vreme, fie că vorbim despre campanii de dezinformare, de infiltrarea populaţiilor etnice, de încercările de a da jos guverne. Este o tactică familiară lor.
 
Dar scopul său principal rămîne acela de a crea ambiguitate, incertitudine; iar pentru NATO acest lucru  este foarte important pentru că este nevoie ca toate cele 28 de state membre să se pună de acord înainte de a acţiona ca alianţă. Jumătate dintre statele NATO sunt preocupate de propriile probleme de securitate, astfel că nu vor răspunde imediat unei potenţiale ameninţări. Cu cât mai multă ambiguitate pot ruşii să creeze, cu atât mai mare este provocarea ca cele 28 de state membre să se pună de acord cum să răspundă.

Statele Unite şi alte state au demonstrat pe parcursul anului trecut prin intermediul Atlantic Resolve că sunt gata să ofere asigurări, că ne aflăm acolo prin exerciţii continue pentru a ajuta şi consolida capacitatea statelor de pe Flancul Estic să răspundă potenţialelor ameninţări.

O parte importantă în acest efort de a induce ambiguitate o are utilizarea dreptului, modul în care se distorsionează interpretarea legii pentru a dobândi pârghii de influenţă şi de a exercita presiune asupra statelor. Această formă de lawfare este un aspect al acestei presiuni. Este foarte important să continuăm să vorbim despre ocuparea ilegală a Crimeii pentru că dacă nu o facem, Rusia va începe să revendice noi graniţe teritoriale spre exemplu în Marea Neagră. Vor susţine că peninsula Crimeea este acum parte a Rusiei, astfel că noile ape teritoriale ruseşti se extind în Marea Neagră. Toate acestea au serioase implicaţii pentru toată lumea; la fel cum încearcă să revendice crestele subacvatice din zona arctică şi care ar extinde pretenţiile teritoriale în Arctica, sau în felul în care încalcă în mod obişnuit spaţiul aerian şi graniţele terestre ale ţărilor baltice.

Rusia a adoptat anul trecut o lege prin care cerea extrădarea a 75.000 de lituanieni care nu s-au prezentat la centrele de înrolare ale Armatei Roşii în 1991/1992, tocmai pentru că Uniunea Sovietică începuse să se dezintegreze, iar guvernul lituanian i-a sfătuit să nu facă asta pentru că ţara nu mai făcea parte din URSS.

Rusia a adoptat anul trecut o lege prin care cerea extrădarea a 75.000 de lituanieni care nu s-au prezentat la centrele de înrolare ale Armatei Roşii în 1991/1992, tocmai pentru că Uniunea Sovietică începuse să se dezintegreze, iar guvernul lituanian i-a sfătuit să nu facă asta pentru că ţara nu mai făcea parte din URSS. Ei bine, anul trecut Rusia a adoptat această lege cerând extrădarea acestor oameni pe motiv că sunt dezertori. Mi-am spus că este ridicol. Părea o farsă.  Însă lituanienii o iau foarte în serios şi Ministerul de Externe de acolo le-a recomandat acestora să nu călătorească în afara spaţiului UE pentru că ar putea fi extrădaţi. Dacă ne uităm pe hartă, Lituania are Kaliningradul pe o parte şi Belarusul de cealaltă parte iar cea mai mare parte din economia lor este legată de a Rusiei. În acest caz vorbim despre o presiune economică reală, dacă cetăţenii lituanieni nu pot călători în Kaliningrad sau Belarus în scopuri comerciale. Iată un exemplu de cum pot să utilizeze legea, justă sau nu, pentru a exercita presiune asupra acestor ţari şi pentru a crea probleme.     

FP România: Ce ar trebui să facă statele membre expuse pentru a dezvolta un sistem credibil de descurajare împotriva conflictului hibrid?

Cunoaşteti ceea ce noi numim constructul DIME - reunind palierul Diplomatic, Informativ, Militar şi Economic.
 
În spaţiul informaţional (I), Vestul trebuie să-şi dea seama cum poate o societate democratică cu o presă extrem de activă, să contracareze naraţiunea rusă produsă într-un context în care liderii rusi nu sunt limitaţi de obligaţia de a spune adevărul. Ei folosesc informaţia pe post de artilerie şi rachete. Tocmai au lansat o campanie nesfârşită de dezinformare cu deformări voite şi o fac într-un mod atât de copleşitor şi de insidios încât oamenii au început să capituleze. Guvernele noastre trebuie să-şi dea seama cum să contracareze acest lucru folosind o informaţie precisă, dar într-un mod mult mai agresiv şi mai activ. Jurnaliştii trebuie să râdă ori de câte ori domnul Lavrov spune că reunificarea Germaniei a fost ilegală, este un mit sau de mitologia ca Vestul a promis că nu va extinde NATO, un alt mit.

Însă în al doilea rând, trebuie să mergem la pilonul M din cadrul DIME iar fiecare naţiune trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru propria sa securitate, nu trebuie să privim NATO ca pe un bunker uriaş unde statele se ascund ca să se protejeze. Dimpotrivă, NATO este o colecţie de naţiuni unde fiecare contribuie la securitatea ansamblului.  Astfel ca fiecare naţiune trebuie să investească în personal bine antrenat, în cel mai performant echipament şi care este interoperabil cu al celorlalţi aliaţi. L-am felicitat recent pe Ministrul Duşa pentru decizia României de a aloca 2% din PIB pentru apărare până în 2017. Acest lucru este minunat şi alte naţiuni trebuie să facă la fel.

FP România: Devin capabilităţile instalate în Crimeea un pericol pentru bunurile comune regionale şi pentru statele NATO de la Marea Neagră?

Turcia este un aliat important, a făcut parte din alianţă din 1952 şi face o treabă foarte bună în a asigura respectarea Convenţiei de la Montreux, cine poate intra şi ieşi din Marea Neagră. Ei sunt foarte minuţioşi şi dispun de o armată deosebit de eficientă. Sunt convins că aliaţii noştri turci vor continua să asigure respectarea Convenţiei de la Montreux.

Dar cred că trebuie să ne preocupe cantitatea de echipament şi capacităţile de interdicţie pe care ruşii le amplasează în Crimeea, care cu siguranţă le pot consolida potenţialul de a influenţa ceea ce se întâmplă în Marea Neagră. De aceea este important ca România, Bulgaria, Turcia să continue să-şi menţină o capacitate navală puternică şi ca restul Alianţei să-şi exercite libertatea de navigaţie în Marea Neagră, în interiorul Convenţiei de la Montreux. Dacă nu lucrăm din greu să o implementăm, atunci în timp ne vom trezi că ruşii îşi vor fi extins influenţa în Marea Neagră dincolo de ceea ce este adecvat şi autorizat.

Lt. Gen. Ben Hodges a absolvit în mai 1980 Academia Militară a Statelor Unite. A fost Director de Operaţiuni în cadrul Comandamentului Regional Sud, Afganistan. Între 2012 şi 2014 a condus Comandamentul Aliat al Forţelor Terestre (NATO).

Interviul a fost realizat de Octavian Manea, editor FP România pentru chestiuni de apărare şi securitate.

Versiunea în limba engleză a interviului poate fi consultată aici.