Profilul grupării SIIL şi implicaţiile sale în regiune

Grupul terorist SIIL, Iraq  FOTO Reuters

Statul Islamic al Irakului şi Levantului (SIIL) este un grup jihadist activ în Irak şi Siria. Grupul SIIL, condus din 2010 de către Abu Bakr al-Baghdadi, controlează acum teritorii extinse din vestul Irakului şi estul Siriei.

Asaltând în mai multe direcţii centrul şi nordul Irakului în ultimele săptămâni, Statul Islamic al Irakului şi Levantului a preluat de la organizaţia Al-Qaeda titulatura de cel mai puternic şi eficient grup extremist jihadist din lume. Deşi detaliile privind dimensiunea exactă a grupării sunt neclare, analiştii consideră că aceasta include mii de luptători. În ultimul an, grupul este mai curând văzut ca o grupare paramilitară, decât ca o organizaţie terorista. Rămâne desigur la alegerea fiecăruia perspectiva din care analizează contextul: ceea ce pentru unii este organizaţie teroristă, pentru alţii este luptă de eliberare. SIIL pretinde a avea luptători din Marea Britanie, Franţa, Germania şi alte ţări europene, precum şi Statele Unite ale Americii, lumea arabă şi din Caucaz.

Iniţial, grupul s-a bazat pe donaţii de la persoane fizice bogate din statele Golfului,  în special din Kuweit şi Arabia Saudită, care au sprijinit lupta sa împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. În prezent însă, se presupune că principalele venituri ale SIIL vin din domeniile petroliere pe care le controlează în estul Siriei, şi conform relatărilor, ar vinde o parte din aceste resurse chiar guvernului sirian.

Grupul operează independent de alte grupuri jihadiste din Siria - cum ar fi Frontul al-Nusra, afiliat oficial al-Qaeda - şi a avut o relaţie tensionată cu alţi rebeli. Baghdadi a încercat însă să fuzioneze cu al-Nusra, care a respins însă acordul, astfel, cele două grupuri au acţionat separat de atunci.

Evoluţia SIIL

Abu Bakr al-Baghdadi, de asemenea, cunoscut sub numele de Abu Dua, liderul grupării Statului Islamic al Irakului şi Levantului (SIIL), a apărut brusc ca o figură care conturează viitorul Irakului, Siriei şi Orientului Mijlociu extins. Împotriva unei opoziţii fragmentate şi disfuncţionale, el are o evoluţie rapidă,  impunându-se ca Emir al unui nou stat islamic.

În vara anului 2010 a devenit lider al Al-Qaeda în Irak (AQI) după ce foştii săi lideri au fost ucişi într-un atac de către trupele americane şi irakiene. AQI se afla într-un declin al evoluţiei sale la acel moment, când rebeliunea Sunni, în care a jucat un rol important, se prăbuşea. Acesta a fost reînviată de revolta sunniţilor din Siria în 2011 şi, în următorii trei ani, de o serie de campanii de atent planificate, atât în ​​Irak cât şi Siria. SIIL are marele avantaj de a putea să funcţioneze pe ambele părţi ale frontierei dintre Irak si Siria, deşi în Siria este angajată într-un război civil intra-jihadist cu Jabhat al-Nusra, Ahrar al-Sham şi alte grupări.

Grupul a cunoscut, cu precădere în ultimul an, un succes militar considerabil. În ianuarie 2014, gruparea a profitat de tensiunile în creştere dintre minorităţile sunnite din Irak şi guvernul condus de şiiţi, prin luarea sub control a oraşului predominant sunnit Fallujah, aflat în provincia vestică Anbar. De asemenea, aceasta a confiscat o mare parte din capitala provinciei, Ramadi, şi are o prezenţă într-un număr mare de oraşe în apropiere de frontierele turceşti şi cele siriene. Grupul este cunoscut ca fiind represiv în zonele pe care le controlează.

Cu toate acestea, cucerirea oraşului Mosul, în iunie, a constituit o acţiune cu un impact substanţial. Forţele de securitate irakiene au părăsit oraşul când SIIL a avansat. Această cădere a unui alt oraş sub autoritatea SIIL a fost privită ca o ameninţare pentru întreaga regiune.

Schimbarea provocată de SIIL în Irak denotă o aspiraţie mai mare, de a dizolva orice graniţă între Siria şi Irak, care este principalul mijloc al grupului pentru a realiza un stat islamic. Însă această aspiraţie nu ar fi viabilă fără resurse economice durabile. După ce a asigurat porţiuni mari de teritorii bogate în petrol din estul Siriei, SIIL a continuat acelaşi efort susţinut şi în Irak, în special în nord, unde câmpurile petroliere sunt abundente.

Implicaţiile creşterii influenţei SIIL în regiune

Puterea tot mai mare şi influenţa SIIL este înrădăcinată într-un dezacord regional adânc cu privire la natura ameninţării reprezentate de extremişti jihadişti. În ciuda eforturilor SUA de-a lungul ultimilor doi ani, recruţi şi resurse noi au continuat să-şi facă drumul spre SIIL, fie prin frontiera turcă, fie prin Golf. Deşi această situaţie s-a ameliorat odată cu trecerea timpului, mai sunt multe de făcut pentru a obţine o cooperare deplină din partea aliaţilor regionali în acest efort.

În doar câteva zile, grupul jihadist Statul Islamic al Irakului şi Levantului (SIIL) a cucerit părţi din nord-vestul Irakului şi a dezvăluit fragilitatea unei ţări ruinate de sectarism şi instituţii dominate de corupţia omniprezentă. Nemulţumirile acumulate de sunniţi din zonele susţinute de SIIL pot fi ilustrate ca un joc de domino. În această situaţie, posibilităţile sunt limitate, şi o intervenţie militară internaţională riscă provocarea unei extinderi a acestei crize.

Cât de responsabil este al-Baghdadi pentru strategia şi tactica militară a Isil, odată numită AQI, este incert: foşti ofiţeri irakieni de armată şi de informaţii din perioada lui Saddam joacă un rol crucial, dar se află sub conducerea generală al-Baghdadi.

Avansul teritorial şi autoritar al SIIL a subliniat tot ce a fost în neregulă cu strategia sunnită a guvernului irakian, care a sacrificat reformele politice în interesul politicii de combatere a "terorismului" - un termen care a fost folosit pentru toate formele de violenţă sunnite, dar nu şi pentru echivalentele lor şiite. Actorii internaţionali nu au reuşit în mod colectiv să exercite presiunea necesară asupra guvernului irakian pentru schimbarea politicii sale.

Extinderea autorităţii SIIL în nordul Irakului semnalează o influenţă tot mai mare a organizaţiei islamice radicale şi ameninţă cu grade mari de violenţă şi instabilitate. Dar, aşa cum autoritatea Bagdadului asupra ţării slăbeşte, kurzii sunt în măsură să facă un caz puternic pentru un Kurdistan independent.

SIIL a devenit acum o organizaţie ce se auto-susţine  ce reprezintă o ameninţare serioasă pentru Irak şi regiunea extinsă. Asistenţa SUA nu va fi (şi nu este) suficientă pentru a salva Irakul. În Siria, de asemenea, SUA trebuie să îşi reorienteze urgent eforturile spre extremişti jihadisti. Statele Unite ar trebui să fie deschise la discuţii cu gruparea siriană kurdă PYD, care a fost în centrul luptei împotriva SIIL.

Într-o chestiune de câteva săptămâni, bazându-se pe câştigurile ce au crescut constant după victoriile lor în Fallujah, în luna ianuarie a acestui an, SIIL a atras atenţia şi preocuparea tuturor celor ce au interese în regiune. SIIL este  grupul cel care uneşte interesele naţionale de securitate ale unei game largi de jucători disparaţi - Iran, Assad, Maliki, Statele Unite, Rusia, Iordania, Israel, UE, şi ţările din Golf. Toate sunt ameninţate într-un fel de SIIL - de evoluţia sa, de organizarea sofisticată, îndrăzneala sa, şi, poate mai ales de capacitatea sa – prin intermediul jafurilor bancare, a contrabandei cu petrol, a şantajelor şi răpirilor - de a deveni cel mai bine finanţat grup terorist din lume. Statele cu interese în regiune vor fi nevoite să realizeze un efort concertat care va necesita o cooperare politică, diplomatică, militară şi economică deopotrivă.

Bianca-Iulia Simion, absolventă a Facultăţii Studii de Securitate din cadrul Universităţii Babes Bolyai