Retragerea forţelor ISAF din Afganistan şi posibilele evoluţii post 2014

Soldaţi din cadrul trupelor ISAF în capitala afgană Kabul FOTO Reuters

La sfârşitul anului 2013, NATO avea 84.000 de militari în Afganistan, dintre care 60.000 erau americani. Toate statele implicate s-au angajat în a-şi retrage treptat trupele pe parcursul anului 2014, misiunea ISAF încheindu-se oficial la sfărşitul anului în curs.

Angajamentul pe termen lung al NATO în Afganistan continuă şi după încheierea misiunii ISAF, fiind avute în vedere continuarea sprijinului pentru operaţionalizarea şi susţinerea forţelor afgane de securitate, precum şi asistenţa mai generală în domeniul securităţii. În acest sens, în conformitate cu deciziile Summitul-ului de la Chicago, la nivelul Alianţei se desfăşoară procesul de planificare a unei misiuni de pregătire, consiliere şi asistenţă, care se va desfăşura în Afganistan în perioada post-2014.

Trebuie avut în vedere faptul că statul Afgan încă resimte evoluţiile marcante ce au avut loc în acest teritoriu în ultimele două secole: efectele proiectelor coloniale ale britanicilor şi imperiului rus, ale războiului devastator dintre Uniunea Sovietică pe de o parte şi Statele Unite şi aliaţii săi occidentali din anii 1980 pe de altă parte, ale unui război civil atroce în anii 1990, urmate de crearea unor celule teroriste care au cunoscut o dezvoltare remarcabilă, datorită condiţiilor oferite de acest spaţiu, prezenţa actuală a forţelor militare internaţionale, şi presiunea unui posibil război între talibani, pe de o parte, şi forţele militare internaţionale şi guvernul afgan, pe de altă parte.

După 2014, consider că lupta pentru putere dintre centru şi periferie va continua, şi că grupările politice vor fi concentrate tot în jurul afilierilor etnice, ca şi până acum. Un lider multi-etnic joacă un rol imens în acest context, şi ar îmbunătăţi viaţa politică şi procesul luării deciziilor. Rezultatul alegerilor din acest an, care a surprins plăcut prin rata mare de participare, este de asemenea foarte important, deoarece stabilitatea sistemului politic se bazează pe el. Perioada post electorală reprezintă o provocare - pentru a stabili un nou model de guvernare eficientă, şi pentru a se ocupa cu provocări majore în materie de guvernanţă, la fiecare nivel: planificarea şi realizarea cheltuielilor bugetului naţional, dezvoltarea economiei şi asigurarea securităţii deopotrivă.

Forţa şi coeziunea Forţelor Naţionale de Securitate Afgane (ANSF) reprezintă, de asemenea, o condiţie cheie pentru supravieţuirea tuturor grupurilor politice. ANSF trebuie să fie sprijinite în continuare, deoarece trebuie să acopere un teritoriu vast, cu o populaţie foarte dispersată, formată din 18 grupuri etnice semnificative. Conservarea libertăţilor implementate recent joacă, de asemenea, un rol deosebit de important pentru societatea civilă şi forţele pro-democratice. Unele probleme sau provocări critice care trebuie să primească o atenţie sporită din partea guvernului afgan sunt: insurgenţii, societatea civilă, tineretul, corupţia, crearea de unitate politică, crearea unei noi structuri de guvernare, înlocuirea completă a NATO cu ANSF, crearea unei noi structuri de forţe de securitate, stabilizarea economiei de piaţă şi îndreptarea acesteia spre dezvoltare, şi îmbunătăţirea relaţiilor cu statele vecine.

Protejarea liniilor principale de comunicare şi capacitatea de a menţine rutele cheie vor reprezenta provocari majore, atât în ceea ce priveşte forţele disponibile, capabilităţile acestora, precum şi loialitatea lor. Chiar dacă talibanii vor continua să domine zonele mai puţin populate, din est şi sud, asigurarea securităţii de către ANSF în zonele populate cheie ar constitui un succes.

Există o preocupare tot mai mare că retragerea misiunii ISAF din Afganistan, în 2014, ar putea accelera rivalitatea indiano-pakistaneza pentru o mai mare influenţă în Afganistan, şi că acest lucru poate avea repercusiuni grave pentru securitatea regiunii, inclusiv privind evoluţiile din Kashmir. Odată cu retragerea forţelor ISAF din Afganistan, riscul proliferarii unui militantism radicalizat şi ideologic în regiune pare a fi o posibilitate plauzibilă, în special în contextul creşterii violenţei în Kashmir. Astfel, încheierea acestei misiuni reprezinta atât o ameninţare, cat şi o oportunitate de a explora domenii de cooperare între India şi Pakistan, şi de reîncepere a procesul de pace.

Concluzionând, viitorul Afganistanului depinde de gestionarea eficientă a 3 piloni principali: securitate, guvernare şi dezvoltare economică. O democraţie funcţională afgană va reprezenta o provocare pentru cei care pun la îndoială posibilitatea de democratizare a lumii islamice. Dacă Afganistan, ca o societate extrem de conflictuală, tribală şi conservatoare se poate deplasa spre democratizare, atunci naţiunile islamice mai stabile şi prospere ar avea o şansă mai mare de succes.

Puterea forţelor insurgente împreună cu rezultatele ANSF, probabil cei mai importanţi factori în modelarea viitorului Afganistanului, depind de politicile guvernului aflat la conducere, de interesele sale şi de abilitatea de a apăra acele interese în chestiuni practice de politică şi economie. Evoluţia statului afgan depinde în mare măsura de guvernarea proprie şi deciziile politice care vor fi implementate la nivel naţional; şi foarte puţin de comunitatea internaţională. Asistenţa internaţională nu poate compensa lipsa unei guvernări eficiente, a unor idealuri, sau chiar rezistenţa afganilor împotriva reformelor.

 Bianca-Iulia Simion, masterandă în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, specializarea Crisis and Conflict Management.