Scandalul Agentiei nationale de securitate. Noi evolutii in relatiile germano- americane

Dezvăluirile din vara trecută cu privire la  serviciile de securitate americane au avut consecinţe multiple, una dintre acestea fiind decernarea lui Edward Snowden a  premiului Sam Adams din partea Asociaţilor pentru integritate în activităţile de intelligence, grupare alcătuită din foşti membrii ai serviciilor de informaţii americane. Alte consecinţe au vizat tensionarea relaţiilor SUA cu Rusia, China, precum şi cu Germania.

În data de 14 ianuarie, Ministrul de justiţie german a anunţat chiar că va fi luată în considerare începerea unei investigaţii cu privire la actele îndreptate atât împotriva cetăţenilor germani cât şi împotriva Cancelarului, având în vedere dezvăluirile din ultimele luni (raportul publicat de către Der Spiegel în octombrie). Conform acestor informaţii, serviciile secrete americane au amplasat mecanisme de înregistrare a apelurilor Cancelarului german chiar în cadrul clădirii ambasadei americane din Berlin, amplasate în Pariser Platz. Un document clasificat drept top-secret din 2010 dezvăluie existenţa unor unităţi operative - Serviciul de colecţii speciale (Special Collection Service, având sediul central în Maryland şi alte 80 de locaţii internaţionale)- în două oraşe germane – Berlin şi Frankfurt. Sub protecţie diplomatică, acestea se ocupă cu interceptarea ilegală a datelor transmise pe diferite canale- telefoane mobile, reţele wireless şi comunicări prin satelit.  Conform aceloraşi surse accesate de către publicaţia Der Spiegel, telefonul Angelei Merkel se află sub supraveghere încă din 2002, anul alegerii sale drept candidat din partea conservatorilor şi al debutului crizei din Irak şi încă se afla în această situaţie în iunie 2013, după vizita lui Obama în Berlin.

Informaţiile transferate prin acest canal sunt de mare sensibilitate, motiv pentru care au existat discuţii cu privire la o eventuală arhivare a datelor la nivel instituţional iar aceste ipoteze nu fac decât să crească tensiunile între cei doi şefi de stat. Fostul membru NSA, Thomas Drake, consideră că această supraveghere asupra Germaniei poate fi legată de faptul  că o parte dintre piloţii kamikaze, responsabili pentru atentatele de la 11 septembrie 2001, au trăit o vreme în Hamburg.

La aceste acuzaţii, nici reprezentanţii Agenţiei de securitate americane şi nici însuşi preşedintele Obama nu au putut veni cu contra-argumente. În cursul întâlnirii lor din biroul Cancelarului, la scurt timp după dezvăluirile de la începutul lunii octombrie, Preşedintele Obama a susţinut că nu ştia despre această supraveghere, cu toate că priorităţile de intelligence sunt organizate şi aprobate periodic de către acesta.  Mai mult, se pare că supravegherea comunicaţiilor Cancelarului nu se afla pe această listă de priorităţi ci, aşa cum declară Thomas Drake,  este tot o marcă a excesului de putere al Agenţiei.

Ca urmare, chiar Uniunea creştin-democrată, un aliat fidel al americanilor, a început să pună la îndoială necesitatea Parteneriatului transatlantic pentru comerţ şi investiţii. Pentru a-şi exprima surprinderea cu privire la aceste date, Angela Merkel a declarat în cadrul Summit-ului european de la Brussels din toamnă - Aliaţii nu se spionează între ei. Acum încrederea trebuie recâştigată.

Discursul lui Obama din 17 ianuarie din cadrul Departamentului de Justiţie nu a făcut altceva decât să confirme faptul că nu a avut niciodată intenţia de a renunţa la politicile din domeniul supravegherii - Acum să fim clari- agenţiile noastre de securitate vor continua să culeagă informaţii cu privire la intenţiile guvernelor...din întreaga lume singura nuanţare fiind aceea că vor respecta confidenţialitatea datelor şefilor de stat cu care menţin relaţii de prietenie în măsura în care nu vor exista motive de securitate naţională care să împiedice acest lucru. Discursul său cu privire la reformele necesare în domeniul intelligence şi trimiterile sale repetate către procurorul general, Eric Holder şi directorul NSA, Keith Alexander pentru viitoare propuneri au fost criticate, însă, ca fiind insuficiente atât de către aliaţii europeni cât şi de către oamenii de afaceri americani îngrijoraţi de vulnerabilitatea sistemelor de incriptare utilizate de către Agenţie.

Până în acest moment, nu s-au înregistrat evoluţii, Procurorul federal Harald Range declarând Parlamantului că nu există suficiente dovezi pentru a începe o investigaţie oficială în acest sens. În urma acestei declaraţii, s-au înregistrat numeroase critici din partea parlamentarilor pentru incapacitatea sau chiar refuzul justiţiei germane de a lua măsuri împotriva practicilor aliatului său transatlantic. Cancelarul german nu luat o poziţie oficială în acest sens, afişând îngrijorarea că o astfel de măsură ar putea afecta în mod ireversibil relaţiile diplomatice şi economice dintre cele două ţări şi nu ar avea consecinţe practice avantajoase. Mai mult, ar presupune chiar dificultăţi în acordul comercial şi în privinţa retragerii din Afghanistan, precum şi o sistarea relaţiilor de colaborare dintre cele două servicii de informaţii în domeniul contra-terorismului şi al traficului ilegal de arme. Având în vedere aceste dezavantaje, Procurorul Federal cât şi Ministrul de justiţie german, care ar putea autoriza începutul unei investigaţii în acest sens, au sarcina dificilă de a lua cea mai avantajoasă decizia pentru statul german.

Irimia Oana Iulia, intern Foreign Policy Romania