Statul Islamic în Levant şi impactul asupra Pakistanului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Jihadist SIIL FOTO frontpagemag.com
Jihadist SIIL FOTO frontpagemag.com

Lupta împotriva terorismului a fost şi este una dintre principalele preocupări ale Administraţiei Obama, totuşi unii ar putea considera politica SUA ca fiind un eşec fiind axată pe acţiuni militare şi prea puţin pe ideologia islamică şi pe motivaţiile religioase care funcţionează precum un motor al jihadismului.

 Comunitatea internaţională deşi a reuşit să distrugă numeroşi lideri al-Qaeda, “motorul”-ideologia islamică rămâne intactă, astfel o nouă generaţie îşi face apariţia, mult mai ameninţătoare şi foarte bine antrenată şi anume ISIS, avându-l ca lider pe Abu Bakr al Bagdadi. Desigur ISIS nu este al-Qaeda, conform informaţiilor recente gruparea ISIS (ori mai nou declarat Statul Islamic)  este complet separat de al-Qaeda şi nu procedează precum cea din urmă prin acţiuni de gherilă, atacuri teroriste s.a., ci pare să fie hotărât să obţină totul. 

 În prima zi a Ramadanului a fost proclamat Califatul Islamic având ca lider sau calif pe al-Bagdadi (califul considerat succesor al profetului Mohamed), iar puterea ISIS a crescut considerabil în ultima perioadă, mai ales odată cu preluarea oraşelor Tikrit şi Mosul din Irak, ceea ce demonstrează ambiţiile liderului de a nu se limita doar la Siria şi Irak. Conform BBC, Al Bagdadi a promovat tot mai mult ideea Statului Islamic, instigând musulmanii din întreaga lume să se alăture ISIS, în acelaşi timp afirmând că “Irakul nu este pentru irakieni cum nici Siria nu este pentru sirieni, ci pentru musulmanii din întreaga lume”, ceea ce indică destul de clar faptul că Statul Islamic nu are limite de expansiune.

Al Bagdadi va atrage noi adepţi din lumea islamică? 

Conform informaţiilor transmise de către Telegraph şi The Diplomat, grupul militant Tehreek-e-Khilafat (TEK) din Pakistan ce operează sub umbra organizaţiei Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP) şi-a manifestat deja intenţia de a se alătura grupării ISIS.

Este posibil ca organizaţia TTP din Pakistan să se alăture ISIS prin intermediul TEK? În primul rând ce este TTP? Care este rolul său şi cât de puternică este organizaţia în cadrul societăţii pakistaneze?

TTP este considerată a fi o alianţă de grupări militante, creată în 2007 ce luptă împotriva forţelor militare pakistaneze în FATA (Zona Triburilor Administrate Federal) şi în  KP (Khyber Pakhtunkhwa), ameninţând nu doar securitatea internă a Pakistanului ci şi securitatea din întreaga regiune. TTP este activ în cele două zone, însă acţiunile lor au avut impact şi asupra oraşelor Islamabad, Lahore şi Karachi, în consecinţă TTP-ul a recunoscut implicările sale în numeroase atacuri teroriste. Liderii TTP atât din FATA cât şi din KP au promis loialitate faţă de Mullahul Omar (Liderul Talibanilor Afgani), iar rolul organizaţiei constă în promovarea legii islamice Sharia, lupta împotriva forţelor aliate din Afganistan şi manifestarea unui jihad defensiv împotriva armatei pakistaneze. Mai mult, TTP-ul este considerat principalul inamic al Pakistanului, gruparea refuză orice negociere cu guvernul pakistanez şi nu consideră statul ca fiind islamic, în plus TTP-ul acuză Pakistanul ca fiind “marioneta” occidentului. 

Aşadar, TTP-ul se va alătura ISIS prin TEK? 

 Nu. În primul rând, legitimitatea TTP-ului derivă din asocierea acesteia cu Talibanii Afgani şi cu toate că statul pakistanez a încercat în multe ocazii să distrugă credibilitatea TTP-ului acuzând-o de cooperare cu agenţii de securitate aparţinând altor ţări, TTP-ul mereu a menţinut un atu în faţa acestor acuzaţii, subliniind loialitatea faţă de Mullahul Omar al cărui război a fost susţinut şi descris ca fiind legitim chiar de către forţele de securitate pakistaneze. În lumina acestor evenimente, alăturarea TTP-ului la al-Bagdadi nu ar constitui o mişcare inteligentă, astfel renunţarea la loialitatea faţă de Mullahul Omar ar provoca riscul ca TTP-ul să piardă “asul din mânecă” ce contribuie la legitimitatea sa în cadrul statului pakistanez.

Al doilea motiv se referă la problemele de organizare internă a TTP-ului, această organizaţie fiind puternic divizată. Neînţelegerile au început între două grupuri ale tribului Mehsud, când liderul non-Mehsud Mualana Fazlullah (liderul în devenire al TTP-ului) l-a marginalizat pe Khan Said Sajna Mehsud avantajându-l în schimb pe Shehryar Mehsud, ca atare Sajna complotând încontinuu împotriva rivalului său. Unele surse relevă că de fapt întreaga problemă se referă la controlul asupra Waziristanului de Sud dominată în majoritate de triburile Mehsud. Ca o mică paranteză, această situaţie oferă totodată şi o nouă perspectivă privind scopul comunităţii internaţionale de a distruge organizaţiile militante. Vechea modalitatea de a efectua operaţiuni militare împotriva grupărilor teroriste s-a dovedit în nenumărate cazuri ca fiind un eşec. Atacând un grup extremist, indiferent dacă în cadrul acestuia există percepţii diferite a cauzei pe care o promovează, ori dacă există mici situaţii conflictuale între potenţialii lideri, Occidentul întotdeauna va fi considerat inamicul comun, iar principiul “inamicul inamicului meu este aliatul meu” funcţionează mereu, aşadar atacul în sine nu îi determină decât să coopereze şi să se unească mai mult. Însă divizându-i, se va crea o instabilitatea în cadrul grupului, în cele din urmă neînţelegerile interne pot distruge organizaţia în sine, ori cel puţin o va “slăbi”, iar cazul TTP-ului poate confirma acest lucru. 

Desigur este prematur să vorbim despre distrugerea completă a TTP-ului, în final ideea este că organizaţia nu-şi permite deocamdată să facă o asemenea mişcare alăturându-se ISIS, deoarece este destul de divizată şi va constitui un partener greu de controlat, în concluzie TTP-ul va trebui să se ocupe de propriile probleme înainte de a se gândi la o posibilă alieniere la ISIS.

Totuşi nu trebuie omis potenţialul impact al unirii ISIS cu TTP, ţinând cont de faptul că cel din urmă este un grup militant responsabil de numeroase atacuri asupra minorităţii Shia în Karachi, Sunni în Punjab, moscheelor aparţinând altor secte religioase, precum şi de atacurile recente asupra Hostelului ASF şi Aeroportului Jinnah din Karachi (8 respectiv 9 iunie 2014).

Aceste situaţii conduc către punctele comune ale ISIS şi TTP printre care ţinta asupra minorităţii Shia şi utilizarea forţei, iar posibila alăturare a TTP la ISIS prin intermediul TEK cu siguranţă va crea un precedent. 

Impactul afirmaţiilor TEK. 

Un risc mai mare l-ar constitui grupările mai mici nu numai cele din cadrul TTP-ului ci din întreaga zonă a Pakistanului, unde unele formaţiuni independente au atacat comunităţi religioase minoritare, iar militanţii anti-Shia au efectuat deja atacuri în Quetta şi Karachi, unele promovând activităţile ISIS. Conform Tolonews, pe teritoriul pakistanez funcţionează în jur de 230 de grupări militante dintre care aproximativ 60 îşi manifestă intenţia de a se alătura ISIS.

 După evenimentele din 11 septembrie, Pakistanul a fost martorul emergenţei grupărilor mici inspirate din al-Qaeda care s-au angajat în diferite atacuri teroriste în zonele urbane, iar ISIS ar putea fi un nou model pentru acele mici formaţiuni. Gruparea teroristă pakistaneză TEK responsabilă de numeroase atacuri în Pakistan, este prima organizaţie care şi-a manifestat interesul de a se alătura ISIS, declarând că va ridica steagul Statului Islamic deasupra Asiei de Sud şi Kuarasan, o mişcare ce, fără îndoială, îi va îmbunătăţi imaginea liderului Al-Bagdadi, desigur poate că ISIS nu îi va acorda ajutor grupării TEK, dar TEK s-ar putea insipra din ISIS.

 Indiferent de ceea ce va urma, declaraţia grupării TEK poate fi considerată ca un prim pas către expansiunea misiunilor ISIS dincolo de zona sa de influenţă, ceea ce ar trebui să atragă atenţia comunităţii internaţionale. 

 ISIS cooperează cu Al-Qaeda? 

Nu. Conform informaţiilor The Diplomat, deşi ISIS a evoluat ca “Al-Qaeda în Irak”, în cele din urmă mişcarea Al-Bagdadi s-a separat de Al-Qaeda din cauza unor neînţelegeri între cele două, atât din punct de vedere al cauzei pe care o promovează cât şi din punct de vedere al modului de organizare, ISIS declarând totodată ca fiind complet separată de Al-Qaeda eclipsând liderul Al-Zawahiri, aşadar cele două sunt mai mult rivale decât aliate. 

Ce rămâne de făcut în cazul Pakistanului?

 Grupările jihadiste din Pakistan ar putea să se inspire din cauzele promovate de ISIS ceea ce ar dezavantaja tot mai mult securitatea statului pakistanez. Dar după cum am menţionat mai sus, ISIS fiind separată de Al-Qaeda ar putea produce neînţelegeri în rândul formaţiunilor mai mici din Pakistan, astfel dacă un număr semnificativ de militanţi pakistanezi Al-Qaeda se reorientează către ISIS, vor exista două facţiuni opuse în cadrul statului, una aparţinând ISIS şi cealaltă aparţinând Al-Qaeda.  Această separare ar putea fi utilizată în favoarea Pakistanului ca un atu, în condiţiile în care vor exista conflicte între cele două formaţiuni, organizarea internă a ambelor grupări va fi afectată (ceea ce se întâmplă şi în cazul TTP-ului). Dar este imperios necesar ca Pakistanul să se abţină în a susţine ori finanţa una dintre cele două, astfel în lipsa unui “lider local” puternic din punct de vedere financiar, jihadiştii vor fi dezorientaţi, iar coordonarea va fi cel mai probabil haotică. 

 Din păcate, Agenţia de Securitate Pakistaneză (Inter-Services-Intelligence/ISI) considerată a fi “statul din cadrul statului”, asupra căreia guvernul nu pare să deţină control, este  faimoasă în a alege un grup militant pentru a-l susţine în cauza promovată. Desigur, nici o favoare nu se furnizează gratis, o astfel de susţinere ar conduce către o situaţie win/win, în care şi Agenţia de Securitate Pakistaneză la rândul ei va crea o oportunitate de a-şi manifesta anumite pretenţii mai târziu.  Fără îndoială, decizia aparţine în cele din urmă Agenţiei şi depinde de aceasta dacă într-adevăr va lua în considerare susţinerea uneia dintre grupări, la fel de important  fiind şi grupul pentru care va opta. 

Statul Islamic încotro?

 Poate că ISIS va obţine o oarecare susţinere din partea anumitor grupuri militante din alte zone şi probabil că influenţa acestei mişcări se va extinde tot mai mult, însă scopul principal al ISIS constituie totodată o provocare mult prea mare chiar şi pentru Al-Bagdadi. Cu toate că liderul a reuşit să cucerească anumite teritorii din Irak şi Siria, fiind mai apoi încurajat de susţinerea pe care o primeşte din partea altor grupuri precum TEK din Pakistan, este puţin probabil ca scopul său final de a stabili un Stat Islamic în Orientul Mijlociu, să devină realitate, deoarece acest lucru ar însemna trasarea unor noi graniţe, situaţie ce nu va fi primită cu braţele deschise de către actorii din Orientul Mijlociu, în final nu ar fi în avantajul niciunui stat posibilitatea unei asemenea transformări în regiune.  În această situaţie este necesar ca statele să caute aliaţi, să se unească împotriva posibilei expansiuni a Statului Islamic, o politică de containment probabil că ar fi necesară cu scopul protejării securităţii şi intereselor vitale.

                                                                                                            Alina Călăreţu

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite