Top 100 FP România/ 2013. Categoria Cariere & Debuturi - oameni care au mişcat în bine ţara o viaţă întreagă sau abia încep s-o facă

Anul trecut s-au împlinit, în varii chipuri, mari cariere. Şi am sesizat viitoare mari cariere – dacă depăşesc şi obstacolele deja avute.

# 

• Fragment din Lista 100 de nume şi idei care mişcă România/ 2013, inclusă în ediţia FP România nr. 38 (ianuarie/ februarie 2014). 
• Cele 100 de nume şi idei provin din Politică/ Administraţie, Relaţii Internaţionale & Armată, Economie & Afaceri, Angajament Social, Educaţie & Formare, Ştiinţă & Inovaţie, Cultură, Media plus Idei & Proiecte, Cariere & Debuturi remarcabile. 

Mircea Maliţa

Face mai departe valuri unul dintre ultimele volume ale prolificului gânditor Mircea Maliţa – „Strategii de supravieţuire în istoria poporului român. Cuminţenia pământului” (2010, 2012). „După mii de pagini citite şi poate tot atâtea ore de reflecţie, Mircea Maliţa expune în 350 de pagini strategii conştiente şi inconştiente de prezervare practicate în ţările române, modele vechi şi moderne de interpretare a reacţiilor şi a cămărilor în care se acumulează experienţa unui popor. Face portrete de eroi şi de înţelepţi, rescrie istoria naţională din perspectiva încercărilor dramatice de a dura în condiţii neprielnice. (...) Şi sfârşeşte prin a ne reîntrema moralul: n-am fost noi cei mai proşti în ultimii ani! Suntem, ca atâţia alţii, victimele degradării acelui sistem occidental pe care, după o îndelungată «pată» a dictaturilor, ne-am repezit să-l îmbraţişăm tocmai atunci când el «transforma cetăţenii cu identitate confirmată de stat în consumatori ce se legitimau cu carnetul de cecuri»” – recenza editoarea Adina Kereneş, la re-editarea volumului. 

Într-o fişă biografică seacă, Mircea Augustin Maliţa (n. 1927, Oradea) este matematician, diplomat, profesor universitar, eseist. A fost director al Bibliotecii Academiei (1950-55), ministru al Învăţământului (1970-72), a condus prima delegaţie a României la ONU, a fost ambasador în Elveţia (1980-82), iar apoi în SUA (până în 1984). A publicat 40 de cărţi, cele mai recente fiind: Zidul şi iedera (1978, 2006), Zece mii de culturi, o singură civilizaţie (2001), trilogia Jocuri pe scena lumii, Între război şi pace, Tablouri din războiul rece (2007), Minţi senine, minţi învolburate (2009) – şi un nou Raport asupra educaţiei pentru Clubul de la Roma (Dubla spirală a învăţării şi a muncii – 2003). Este membru de onoare al Clubului de la Roma, membru al Academiei Române şi al Academiei Mondiale de Artă şi Stiinţă, şi preşedinte al Comisiei de Studii de Prospectivă a Academiei Române. Absolut remarcabil.   

Thierry de Montbrial

Anul trecut, matematicianul şi viitorologul francez, fondator şi director al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale, a împlinit 70 de ani. „Unul dintre primii intelectuali europeni de elită care au vizitat România imediat după Revoluţia din 1989. Unul dintre puţinii care, trecând prin vicisitudinile tranziţiei, prin mineriade şi eşecurile politicienilor noştri, a continuat să creadă – câteodată, cu mai mult optimism decât noi înşine – în şansa României de a reveni între naţiunile civilizate şi de a participa, cu potenţialul ei creator, la construcţia noii Europe. (...) La 70 de ani, România l-a sărbătorit într-un mod sobru şi potrivit cu personalitatea sa. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă a editat un volum bilingv, intitulat (cum altfel?) <<Penser l’Europe/ A gândi Europa>>, conţinând discursul de recepţie al lui Thierry de Montbrial la Academia Română, cele zece conferinţe susţinute în cadrul colocviului Penser l’Europe şi alte două, susţinute pentru bursierii programului postdoctoral de ştiinţe umaniste al Academiei” – îl portretiza, anul trecut, Ionuţ Vulpescu, pe acest „unul dintre logotheţii Europei”, în revista Qmagazine. 

Peter George Oliver Freund

Viitorul profesor de fizică teoretică s-a născut la Timişoara, în anul 1936, într-o familie evreiască înstărită, tatăl său fiind medic chirurg şi ginecolog, iar mama – cântăreaţă de operă. „Viaţa era foarte elegantă, cu servitori, cu serate şi aşa mai departe“, şi-a amintit anul trecut savantul într-o discuţie cu Adevărul – care trebuie citită în întregime, ca un roman. Familia sa a plecat din ţară în 1959, prin programul de emigraţie pentru reunificarea familiilor de evrei. „În noiembrie 1959 am ajuns în Austria, iar până la Crăciunul din 1960 a fost deja ceremonia în care am primit doctoratul. Imediat am primit o ofertă ca şef de lucrări la Universitatea din Geneva, de unde am fost chemat la Chicago. Am ajuns acolo în 1962. Am fost invitat de cunoscutul fizician Oppenheimer la Institutul de la Princeton, iar cei de la Chicago mi-au cerut să merg acolo doar pentru un an, nu pentru doi cât ar fi fost normal“, îşi aminteşte domnul Freund, care predă şi acum acolo. După 1989, profesorul a revenit periodic în România, pentru a susţine prelegeri la universităţi, iar în 1996 a fost numit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara. Peter Freund a contribuit la evoluţia teoriei corzilor – socotită un pas important spre acea singură teorie prin care oamenii de ştiinţă speră să poată explica întreg Universul. Împreună cu unul dintre elevii săi, Peter Freund a dat un nou impuls domeniului, introducând „compactificarea Freund-Rubin”, o idee care reduce numărul de dimensiuni adăugat de fizicieni la teoria corzilor, pentru a o explica mai uşor, dar fără a-i afecta validitatea.

Radu Beligan

Pe 14 decembrie 2013, maestrul Radu Beligan a împlinit 95 de ani – şi cum i-a împlinit pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, unde tocmai jucase într-o nouă reprezentaţie a spectacolului „Egoistul", de Jean Anouilh, pe care îl şi regizează, a intrat în Cartea Recordurilor cu titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate. (Demersurile pe lângă Guiness Boook au fost făcute de realizatorul TV Cătălin Măruţă.) Iar longevitatea nici nu este marea calitate a carierei domnului Beligan, ci substanţa ei. A interpretat roluri celebre şi a regizat montări. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti (1961-1969) şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, din 1969 până în 1990... A fost profesor la Institutul de Teatru şi Film (1950-65), a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaştere a activităţii sale în domeniul artei, şi a fost decorat, printre altele, cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer. 

Nicu Alifantis

Nicu Alifantis a lansat anul trecut un nou album: „Mozaic“, pe care se cântă în română, greacă, portugheză, hindi şi sanscrită. „Este concretizarea unor vise vechi, a unor dorinţi care mă urmăresc de ani de zile. Este cel mai elaborat album făcut de mine vreodată. (...) Am încercat, şi sper din tot sufletul să fi reuşit, să aducem un modest omagiu spiritualităţii universale, în care multietnicul, multiculturalul şi multiconfesionalul să îşi unească forţele şi valorile într-un tot unitar” – spunea multi-muzicianul. În luna mai, 16 artişti urcau alături de maestrul Alifantis pe scena Operei Naţionale Bucureşti pentru a susţine două concerte în cinstea celor 40 de ani de activitate artistică ai originalului muzician. 

Alexandra Dăriescu

Pianista româncă, stabilită în capitala britanică, a susţinut în iunie trecut un spectacol extraordinar la Royal Albert Hall din Londra – marcând astfel apariţia celui de-al doilea album al său: „Complete preludes” (Champs Hill Records). „Este cel mai mare concert la care voi cânta. Sunt prima pianistă româncă ce concertează în această sală, care este cea mai faimoasă din lume. Are aproape 6.000 de locuri, la spectacolul meu e deja sold-out. Cânt acolo cu Royal Philarmonic Orchestra, formaţia care mă însoţeşte de obicei. Eu sunt solista serii. Vin la concert şi principesa Margareta şi prinţul Radu, mi-au confirmat. Este ceva deosebit”, s-a mândrit tânăra pianistă, citată de Jurnalul naţional. Iar în toamna trecută avea să susţină un concert şi la Festivalul Enescu: „Festivalul este foarte bine cotat, iar persoanele care vin aici sunt numai nume extraordinare. Daniel Barenboim, românul Radu Lupu, care este şi el unul din zeii pianului, în top 3 din lume.” Fata a început studiul pianului când avea şapte ani. La 16 ani a obţinut o bursă integrală în Marea Britanie; unde, mai târziu, a făcut şi masteratul, la Guildhall School of Music. „A urmat un premiu în Elveţia, după care tot succesul a venit de la sine.”

de urmărit

• Alexandra Uşurelu - o voce foarte nouă în muzica bună din România.

Ada Condeescu

Actriţa româncă a primit anul trecut trofeul Shooting Stars, în cadrul unei ceremonii incluse în Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Programul Shooting Stars are ca scop promovarea pe plan internaţional a celor mai talentaţi tineri actori europeni, cărora le facilitează întâlnirea cu actori consacraţi, regizori, producători de renume, directori de casting. De-a lungul anilor, programul a lansat astfel nume ca Rachel Weisz sau Daniel Craig – din România au mai fost selectaţi în acest program Ana Ularu (2012), Dragoş Bucur (2009), Anamaria Marinca (2008) şi Maria Popistaşu (2007). 

Alex Haidamac, Natalia Sfetcu

Anul trecut, Alex Haidamac (24) şi Natalia Sfetcu (27) au câştigat Aurul la competiţia de Design din cadrul festivalului Young Lions. Cei doi sunt creativi la agenţia Media Concept Store şi absolvenţi ai The Alternative School for Creative Thinking. Proba a fost ca în mai puţin de 24 de ore ei să rezolve brieful înaintat de Bill & Melinda Gates Foundation. Ideea lor – „Unfold the world” – a surclasat propunerile celorlalte 17 echipe participante, vârfuri ale comunităţii de tineri designeri din lume. De-a lungul anilor, absolvenţii programelor The Alternative School – fondată şi condusă de Teodora Migdalovici/ Migdale Amare – au luat şi alte mari premii în cadrul Cannes Lions, festivalul global al gândirii creative. 

de notat

• Răzvan Pascu, Roxana Cozaru şi Ioana Enescu (Friends Advertising) au câştigat anul trecut marele premiu în cadrul competiţiei Beat The Drum For Change de la Golden Drum – prima ediţie a unei noi competiţii pentru tineri creativi, organizată de DDB Budapest. 

Ambarus Andor 

Tânărul Ambarus Andor, din Covasna, a inventat un computer care poate schimba viaţa persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire – scria anul trecut Adevărul. Studentul la masterul de Sisteme Avansate în Automatică şi Tehnologii Informatice din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov a realizat pentru proiectul de licenţă un dispozitiv, de dimensiunea unui card de credit, care poate transcrie dialogurile şi poate transforma literele în sunete. Este vorba de un minicomputer la care se conectează un microfon şi o pereche de ochelari adaptaţi. Microfonul captează tot ceea ce vorbesc oamenii din jur, iar pe lentilele ochelarilor acest sunet apare ca text. Invers, o persoană care nu aude şi nu poate vorbi are nevoie doar de o mănuşă specială şi o boxă; mănuşă are pe degete o serie de puncte care formează o hartă a literelor – prin atingerea contactelor de pe mănuşă, sistemul transformă textul în sunete care se vor auzi prin boxa conectată la minicomputer. Realizarea sistemului a costat 1.000 de lei, iar Andor a obţinut nota 10 la licenţă. Tânărul vrea acum să îmbunătăţească sistemul şi să-l patenteze. „Poate voi găsi un investitor dispus să mă ajute. Dacă ar fi produs la scară largă ar putea costa mai puţin de 1.000 de lei.“

Călin Calfa

În încheiere, un exemplu de primi paşi promiţători dar împiedicaţi de realmente vitregiile sorţii, acel „accident of birth” – punem întreaga listă 100 FP România sub semnul datoriei celor precum cei enumeraţi mai sus de a face cât mai multora posibilă împlinirea potenţialului. 

„Vi-l prezentăm pe Călin Calfa. Nu aţi auzit de el. Nu apare la televizor şi nici în ziarele de scandal. Internetul nu vuieşte despre el şi, dacă aţi trece pe lângă el, pe stradă, probabil că nici nu l-aţi observa. Cu toate acestea, Călin este, în felul său, o vedetă. Un puşti ochelarist în vâstă de 11 ani, înzestrat cu un vagon de talent şi cam la fel de multă ambiţie, cântă la pian cu eleganţa şi priceperea unui maestru. Călin a fost admis cu nota 10 la Colegiul de Artă <<Octavian Băncilă>> din Iaşi, în anul 2008, după care au urmat nenumărate concursuri, competiţii internaţionale, masterclass-uri şi trofee după trofee. Călin a fost invitat să participe, în luna august (2013 – n. red.), la un eveniment care va avea loc pe scena Filarmonicii din Viena. Elevul ar urma să interpreteze Concertul <<Rondo>> de Mozart, alături de Filarmonica din Baden. Invitaţia a fost înaintată de către un profesor de pian care l-a remarcat pe Călin Calfa încă din 2011, la un concurs internaţional de interpretare la care băiatul a obţinut primul loc. Până aici, toate bune şi frumoase. Şi totuşi, sunt şanse mici ca <<micul Mozart>> din Iaşi să cânte pe faimoasa scenă, dintr-un motiv cât se poate de simplu: părinţii lui nu au banii necesari pentru drum, cazare şi închirierea unui pian. Este vorba despre suma de 3.000 de euro, bani care îl despart şi, probabil, îl vor despărţi mereu pe Călin de succes. Aşa că, dacă nu cumva poate să se antreneze în Viena la un pian invizibil, băiatul ar putea să-şi ia gândul. De altfel, ieşeanul tocmai a ratat o altă participare importantă, la un concurs de pian din Franţa, unde nu a putut merge tot din cauza banilor.” (Lavinia Bălulescu, Adevărul)

Notă finală

Pentru documentarea necesară întocmirii listei 100 FP România am folosit surse publice, mai ales presa românească. Mulţumim jurnaliştilor care identifică, culeg şi transmit astfel de informaţii pozitive şi fac asemenea portrete inspiraţionale. Aceasta este o bună parte din datoria presei - şi o face folositoare publicului de care are nevoie.