Transnistria S.R.L. între isterie şi pragmatism

„Cheia pentru această reglementare constă în mod clar în compromisul dintre cele două părţi – compromisul acceptat de Transnistria de a fi parte a Republicii Moldova şi compromisul autorităţilor de la Chişinău de a crea condiţii pentru a face ca Transnistria să fie binevenită într-o nouă Moldovă”. (Ambasadorul SUA în Republica Moldova, William Moser)

„Dacă Uniunea Europeană va cădea de acord cu acest regim liber de vize evident că noi trebuie să ne asigurăm că frontiera este protejată aşa cum se cuvine. În circumstanţele pe care le avem astăzi cu Transnistria acest lucru este mai deficil”.

(Şeful Delegaţiei UE în Republica Moldova, Dirk Schuebel)

„Transnistria îşi demonstrează intenţiile pacifiste nu prin cuvinte, ci prin fapte concrete. De aceea nu există niciun pericol militar din partea ţării noastre. Însă încercările de a inflama spiritele în acest sens demonstrează faptul că unele forţe politice de la Chişinău îşi concentrează atenţia anume în această direcţie”.

(Preşedintele autoproclamatei RMN, Evgheni Şevciuk)

Ex abrupto, propun să urmărim câteva evenimente importante care au marcat ulterior evoluţia crizei transnistrene din această vară.

În cadrul unei vizitei de lucru organizată de Evgheni Şevciuk la începutul lunii iunie în Federaţia Rusă, unde a avut o întrevedere cu viceprim-ministrul şi reprezentantul special al Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, s-a discutat aspecte legate de situaţia socio-economică a cetăţenilor ruşi care locuiesc în Transnistria. Tot atunci, în cadrul celui de-al treilea Forum Investiţional din Transnistria, European Business Association  Moldova şi Camera de Comerţ şi Industrie din Transnistria semnează un acord de colaborare. Acordul prevede crearea unor platforme pentru parteneriate de afaceri, schimb de informaţii referitoare la diverse proiecte ce ţin de servicii si initiative de suport in afaceri si proiecte de dezvoltare. Prezent la eveniment, Dirk Schuebel, Şeful Delegaţiei Europene in Moldova şi Preşedintele Onorific EBA a reiterat in discursul său ca este extrem de importantă crearea unor noi oportunităţi pentru businessul transnistrean in scopul diversificării comerţului  pe pieţele noi. EU este o piaţă imensă, care cuprinde mai mult de 500 mln de consumatori, astfel reprezentând un potenţial enorm pentru business-ul din regiune.

În conformitate cu cadrul  DCFTA care va înlocui regimul ATP curent, fiind mult mai complex şi competitiv, dar promiţător în esenţă, va presupune ca exporturile EU să ajungă în regiune fără a fi supuse unor taxe vamale adiţionale sau alte tarife decât cele prevăzute de DCFTA, în timp ce produsele care provin din Transnistria vor avea acces pe pieţele europene. Prin urmare, regiunea transnistreană trebuie să se implice mai mult în procesul de negociere încât să devină mai deschisă faţă de comunitatea externă susţinând investiţiile străine în regiune.

La 7 iunie Evgheni Şevciuk organizează o audienţă cu copreşedintele din partea Transnistriei a Comisiei Unificate de Control, Oleg Belyakov şi şeful interimar al Comitetului de securitate a statului (KGB), Nikolay Zemţov, pentru a discuta despre situaţia actuală în zona de securitate. În cadrul reuniunii, s-a discutat intens despre cazul reţinerii în cartierul „Severnyi” (Varniţa) de către autorităţile moldoveneşti a unui cetăţean transnistrean. Şevciuk a ordonat structurilor de forţă „să nu răspundă la provocări şi să respecte acordul de pace semnat în 1992”. Peste trei zile Evgheni Şevciuk ratifică legea 109-Z-V votată de „sovietul suprem” al RMN încă la data de 23 mai 2013 cu privire la „frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene” care va intra în vigoare peste 14 zile de la publicare, consfinţind, de jure, limitele “statului suveran republica moldovenească nistreană", deşi enclava din stânga Nistrului nu a fost recunoscută pe plan internaţional. Aşadar, punctele de control urmează să fie construite într-un interval de trei luni, ceea ce înseamnă că „vămile” vor funcţiona abia din toamnă.

Potrivit documentului citat, „frontiera de stat nu poate fi schimbată de către ţările vecine în mod unilateral”, protecţia frontierei de stat „se efectuează de către organele abilitate ale regiunii”, iar „legislaţia privind frontiera de stat este bazată pe Constituţia Republicii Moldoveneşti Nistrene, precum şi pe tratatele internaţionale la care aceasta este parte”.

„Republica Moldovenească Nistreană, până în momentul recunoaşterii suveranităţii şi independenţei sale de către alte state, îşi rezervă dreptul, în cazul unui pericol la adresa securităţii statului, să întreprindă acţiuni de apărare a frontierei sale de stat”, se conţine, de asemenea, în documentul publicat pe site-ul oficial al presedintiei din Tiraspol.

Totodată, în actul citat, se conturează şi hotarele teritoriului aflat sub suveranitatea “republicii moldoveneşti nistrene”, care includ următoarele structuri administrativ-teritoriale, unele dintre care se află sub jurisdicţia administraţiei de la Chişinău (Varniţa): raionul Camenca şi raionul Dubăsari (partea stângă a Nistrului), precum şi raionalele Grigoriopol, Slobozia, Dubăsari, Râbniţa, oraşele Bender (inclusiv satele Varniţa, Gâsca şi Proteagailovca), Tiraspol şi Dnestrovsk. În acelaşi timp, „Republica Moldovenească Nistreană” îşi stabileşte frontiera de stat şi cu Ucraina, „în limitele graniţei administrative cu unităţile administrativ-teritoriale ale fostei Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”.

Nu în ultimul rând, noua lege, semnată de liderul separatist de la Tiraspol, bate în cuie şi statutul cetăţenilor străini sau fără acte de identitate transnistrene, care „nu se află legal pe teritoriul ţării”.

„Cetăţenii străini sau persoanele fără cetăţenie străină, aflaţi ilegal pe teritoriul Republicii Moldoveneşti Nistrene, sau care au încălcat frontiera de stat, vor fi traşi la răspundere în conformitate cu normele legale ale statului, în cazul în care se va demonstra intenţia lor de a încălca legislaţia în vigoare”, se mai spune în documentul sus-numit.

În martie 2013, autorităţile de la Chişinău discutau şi despre amplasarea unor posturi migraţionale la frontiera administrativă cu regiunea transnistreană, care să monitorizeze fluxul de străini care intră în Republica Moldova, fiind operaţionale începând cu sfârşitul lui iunie. Acestea urmau a fi folosite şi pentru a stopa fluxul criminalităţii organizate din statele CSI.

 Acesta este şi unul dintre motivele, care au fost invocate în presa de limbă rusă, privind deschiderea acestor puncte de control vamal ca răspuns la solicitarea autorităţilor moldovene faţă de locuitorii transnistreni, ce deţin cetăţenia Federaţiei Ruse sau a Ucrainei, a unei vize de reşedinţă. În lipsa acesteia, cetăţenii ruşi sau ucraineni, rezidenţi în Transnistria, sunt impuşi să plătească o amendă de 50 unităţi convenţionale (400 lei moldoveneşti). Cel mai probabil, regimul Şevciuk doreşte anularea acestui regim de vize în cadrul următoarei runde de negocieri în format 5+2 ce se va desfăşura la Viena pe 16-17 iulie, iar deschiderea punctelor de control este mai degrabă un test pentru Chişinău.

Problema e că acest control migraţional la frontiera administrativă de la Nistru este o condiţie de liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană, iar lungimea Zonei de Securitate de 255 km poate crea obstacole în implementarea acestei măsuri. În acest sens a fost reactivat şi „sovietului suprem” de la Tiraspol, care s-a adresat direct Moscovei şi Kievului pentru apărarea intereselor cetăţenilor ucraineni şi ruşi rezidenţi în Transnistria. În solicitare se mai specifică faptul că „transnistrenii sunt forţaţi de către autorităţile moldoveneşti să-şi legalizeze actele de stare civilă, studii şi hotărârile judecătoreşti. Astfel, locuitorii din Transnistria, cetăţeni ai Federaţiei Ruse şi Ucrainei, sunt supuşi unei presiuni psihologice din partea autorităţilor din Republica Moldova”.

Să nu uităm că numărul transnistrenilor deţinători de paşapoarte ruseşti a crescut cu 11 000 în primele luni ale acestui an. Consulatul Federaţiei Ruse din Tiraspol duce o politică amplă de paşaportizare a populaţiei din Transnistria, ceea ce face plauzibil scenariul recunoaşterii de către Moscova a RMN. Conform declaraţiei ambasadorului Rusiei în Republica Moldova, în Transnistria ar fi 180 000 de cetăţeni ai Federaţiei Ruse, Totodată, creşte şi numărul cetăţenilor ucraineni, care ajunge la 100 000 conform surselor din presa rusă. Aşadar, vedem că este o tendinţă din partea cetăţenilor din regiunea transnistreană de a face rost de paşapoarte ruseşti sau ucrainene, decât să preseze Tiraspolul să intre sub jurisdicţia Chişinăului pentru a putea circula liber în UE.

Al doilea motiv invocat de autorităţile de la Tiraspol se referă la creşterea cazurilor de contrabandă la graniţa administrativă. Pretinsul „comitet vamal” din Transnistria declară că produsele alimentare şi cele de larg consum sunt transportate prin contrabandă în mare parte de către cetăţenii moldoveni. Cu alte cuvinte, se încearcă legitimarea prezenţei posturilor transnistrene în zonă pentru a stopa contrabanda, dar fără a accepta prezenţa posturilor moldoveneşti care să legalizeze tranzitul cetăţenilor ruşi şi ucraineni pe teritoriul Republicii Moldova.

Reacţiile asupra acestor evenimente apărute în presa din Republica Moldova, România, Rusia despre eminenţa escaladării unui conflict pe Nistru sunt mai degrabă nişte isterii jurnalistice, care nu au nicio legătură cu realitatea. Consider că ar trebui să avem o perspectivă mult mai obiectivă urmărind, în primul rând, reacţiile diplomatice. Demn de luat în calcul este declaraţia vice-ministrului rus al Afacerilor Externe, Grigori Karasin, care consideră că „persoanele care vorbesc despre o posibilă utilizare a forţei, de fapt încearcă să pună lemne pe un foc care nu este aprins”.

În cazul escaladării tensiunilor, intervenţia trupelor de pacificatori ruşi ar decredibiliza şi deligitimiza prezenţa lor în zonă. De aceea, menţinerea echilibrului şi securităţii este prioritară atât pentru Kremlin, cât şi pentru Tiraspol. Şi Şevciuk este interesat în menţinerea statu quo-ul Transnistriei pentru a putea beneficia de avantajele economice oferite de Acordul de Asociere, asigurând că „această lege nu schimbă în niciun fel regimul de trecere a frontierei”.

Miza importantă se referă la luarea prin surprindere a Chişinăului, care, pe de-o parte trebuie să-şi securizeze frontiera pe Nistru odată cu semnarea şi aplicarea DCFTA (deschiderea a şase posturi vamale moldoveneşti pe Nistru), şi, în acelaşi timp, să găsească o soluţie de compromis cu Tiraspolul în ceea ce priveşte regimul de trecere în Republica Moldova a cetăţenilor ruşi şi ucraineni rezidenţi în Transnistria.

Cât despre Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Repbuclicii Moldova semnată la 21 iulie 1992 de către Chişinău şi Moscova, acest document demult a rămas respectat doar pe hârtie, încălcându-se în mod flagrant Art. 5, (1) care stipulează că: „Părţile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea ori­căror sancţiuni sau blocade, în acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea circulaţiei mărfurilor, servi­ciilor şi oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în vederea anulării stării de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova”. Aşadar, Chişinăul trebuie să-şi reseteze urgent relaţiile cu Tiraspolul pentru a-şi securiza frontiera şi a îndeplini condiţiile semnării Acordului de Asociere cu UE, împreună sau fără Transnistria.

Deşi regiunea transnistreană nu este recunoscută la nivel internaţional, exporturile sale sunt derulate de către firmele înregistrate la Camera de Înregistrări de Stat din Chişinău beneficiind în acelaşi timp de Preferinţele Comerciale Autonome acordat Republicii Moldova de către UE. Conform unui raport de cercetare realizat în 2012 de către Centrul Analitic Independent Expert – Grup, Transnistria exportă în UE 40% din totalul exporturilor. În mod curios, principalii parteneri în derularea exporturilor transnistrene  spre UE sunt România (51%), Italia (23%) şi Germania (15%). Dacă regimul Şevciuk va refuza cooperarea cu Chişinăul privind semnarea Acordului de Asociarea şi crearea Spaţiului de Liber Schimb cu UE, agenţii economici din stânga Nistrului riscă să rămână în afara Acordului, urmând ca UE să le aplice taxe vamale de 17% (pentru mărfurile de origine necunoscută).

Posibil ca Tiraspolul să fi adoptat legea privind frontiera de stat ca mecanism de răspuns/şantaj pentru următoarele negocieri în formatul 5+2 ce se vor desfăşura pe 16-17 iulie la Viena. Dacă nu reuşesc să ajungă la o soluţie, se vehiculează că localnicii din apropierea zonei de securitate vor intra în conflict cu autorităţile de la Tiraspol, odată cu instalarea posturilor vamale transnistrene în toamnă, ceea ce este puţin probabil. Să nu uităm că Transnistria se află în prezent în pragul unui colaps economic, unde 75% din bugetul regiunii este asigurat de „donaţiile externe”, iar 25% din activităţile de export. Potrivit agenţiei „Novii Reghion”, in luna mai 2013, exporturile de mărfuri din regiunea transnistreană au scazut cu 50% şi au atins doar 24 milioane de dolari, faţă de 43,6 milioane de dolari în luna aprilie. Aşadar, este mai avantajos să beneficiezi de Acordul de Liber Schimb cu UE, decât să instalezi posturi de control care nu-şi au rostul.

Sub aspect geopolitic, cu o Ucraină integrată în UE, Federaţiei Ruse îi va fi foarte greu să menţină pentru mult timp Transnistria pe vector eurasiatic. În acest context, ne putem aştepta mai mult la provocări la adresa Ucrainei pentru a nu semna Acordul de Asociere cu EU la Vilnius, decât la adresa Republicii Moldova, care nu constituie pentru Moscova o miza atât de importantă.

Momentan, menţinerea actualului statu quo pentru Transnistria devine prioritar pentru Moscova, mai ales că regiunea s-a transformat într-un adevărat off-shore pentru afaceri ilegale şi mai puţin legale, iar de aici mai e decât un pas până la o multinaţională europeană cu sediul la Tiraspol. Just business.

Ţîbrigan Nicolae – absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).