US bad cop, UK good police officer, România bună de plată ?!?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimele zile, pentru cei care au ochi să vadă, Româna este ţinta unor tiruri diplomatice susţinute. Harta regională a influenţelor geostrategice se redesenează şi în această perioadă se pun pe masă toate atu-urile. Şi mai toate atu-urile sunt în zilele noastre pe bani. Bani mulţi.

Pe 14 mai 2013 – Peter Thomas – diplomat al Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti face următoarele declaraţii la o Conferinţă susţinută  la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative  pe tema relaţiilor României cu UK: „Parteneriatul România – Marea Britanie este puternic, mai presus de orice tensiuni legate de imigraţia potenţială a românilor din 2014. Marea Britanie nu uită că România a fost alături de UK cu trupe trimise să lupte cu preţul vieţii soldaţilor în teatre de operaţiuni fierbinţi precum Afganistan sau Irak. România a trimis soldaţi care să stea alături de soldaţii britanici în faţa inamicului, nu ca alte ţări din Uniunea Europeană care au trimis doar trupe de apărare a păcii – trupe care nu au riscat mai nimic (aşa numiţii „peacekeepers”). Marea Britanie nu uită asta.” (textul de mai sus este o parafrazare după discursul lui Peter Thomas)

17 mai 2013 – Geroge Friedman – fondatorul Stratfor, una dintre cele mai puternice Agenţii de Analize Militare din SUA declara într-un interviu avut după întâlniri cu preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta, preşedintele Senatului Crin Antonescu, Guvernatorul BNR Mugur Isărescu, şeful SRI şi cei patru adjuncţi ai acestuia: „Cât este România pregătită să investească în apărare?” şi „România trebuie să ia anumite hotărâri în ceea ce priveşte cât anume va investi, deoarece SUA nu va avea o astfel de relaţie cu ţări care doresc doar să beneficieze de apărare”. Puţini invitaţi ai României pentru care nu trag salve de tun la sosire,  au avut vreodată onoarea să se întâlnească cu atâtea oficialităţi. Într-un timp atât de scurt. Dacă ne gândim bine, este o premieră din acest punct de vedere. Şi această informaţie are greutatea ei.

Toate acestea trebuie văzute în contextul intenţiilor ruseşti manifestate în luna aprilie a acestui an de a realiza o colaborare în domeniul tehnico-militar cu România, între compania Tupolev şi Romaero. Cu această ocazia a fost adresată o invitaţie de a vizita Federaţia Rusă primului ministru Victor Ponta.  Nici nu mai ţinem minte ultima invitaţie şi vizită a unui prim-ministru român la Moscova. Să tot fi fost prin 2004, când perspectivele pentru preşedenţie ale lui Adrian Năstase erau aproape certe.

Rusia a făcut însă în aceste zile gesturi diplomatice de o mare gravitate şi simbolistică faţă de SUA, pentru cunoscătorii acestui joc: 

                -           A arestat şi expluzat un diplomat al Ambasadei SUA la Moscova pe motiv de tentativă de racolare a unui oficial al serviciilor de securitate ruse. Orice serviciu de informaţii serios are mereu în rezervă, pentru astfel de situaţii, câteva astfel de nume ale unor diplomaţi, pe care îi poate expulza bătând şaua ca să priceapă iapa.

                -            Un gest  chiar mai grav: a făcut public numele presupusului şef al celulei CIA de la Moscova

Ca şi cum aceste gesturi diplomatice nu ar fi fost suficiente, Rusia a adus pentru prima dată în ultimele 3 decenii nave de război din Oceanul Pacific în Marea Mediterană. Douăsprezece nave. Cu intenţii clare în ceea ce priveşte interesele sale în Siria şi Iran. Atât de clare pe cât sunt rachetele ruseşti de croazieră de tip Iahont furnizate Siriei în aceste zile, rachete care ar putea schimba atitudinea atât de agresivă  a aviaţiei israeliene, aflată deja la un al doilea atac în interiorul graniţelor siriene „suverane”.

George Friedman consideră că în această perioadă „Rusia este un bun furnizor de energie pentru Germania, iar ruşii au nevoie de tehnologie”. Ceea ce George Friedman nu spune în acest interviu, dar este spus de mai toţi analiştii de relaţii internaţionale din afara UE, este că Europa s-a predat cu arme şi bagaje Berlinului. Berlin care a promis Moscovei pe 10 mai, sprijin pentru eliminarea vizelor necesare cetăţenilor ruşi care călătoresc în Uniune.

SUA a sfătuit Marea Britanie, în această perioadă a eurscepticismului accelerat, să rămână în UE, şi nu pentru că este în aceste zile un fan al Uniunii. Nu pentru că ar agrea planul european (a se citi german), al austerităţii, plan contrar politicii Federal Reserve. Ci pentru a putea să îşi apere mai bine propriile interese din interior prin intermediul unui membru puternic. O uniune aflată în aceste zile la picioarele Germaniei. O Germanie mult prea prietenoasă cu Rusia.

Şi iată cum avem conturate două axe care au luat România în colimatorul preocupărilor lor geostrategice în ultima perioadă, pe fondul schimbărilor noastre politice şi a unei guvernării mai prietenoase cu Rusia.

Axa Rusia-Germania (poate este mult spus axă, şi este mai mult un nou „pact Ribbentrop-Molotov” centrat pe dimensiunea economică), îşi permite să arate României avantaje economice clare. Vezi pe lângă propunerile Tupolev, investiţia certă a Daimler la Sebeş, urmată la o săptămână de anunţul Comisiei Europene că va finanţa un tronson de autostradă Sebeş-Turda şi magistralele de metrou bucureştene. În acelaşi timp, Rusia arată României partea goală a paharului securităţii naţionale, prin ceea ce întâmplă în ultima perioadă în Moldova şi Transnistria, lucru recunoscut şi de Friedman în recentul interviu, din punct de vedere al riscurilor majore pentru România.

Axa UK-US joacă aproape exclusiv cartea securităţii naţionale şi bate obrazul României care a beneficiat până acum de multiple avantaje de securitate fără să achite nota de plată. Astfel, apartenenţa la NATO nu este un sac fără fund al securităţii gratuite. În ciuda minimizării importanţei scutului antirachetă, Friedman a punctat costurile enorme ale acestui proiect. Un scut care în România şi în regiune a fost deja perceput simbolic la adevărata lui valoare. Investiţiile americane însă au fost chiar mai multe, astfel, unităţile militarea mericane de pe teritoriul României au fost modernizate pentru a putea gestiona logistic mult promisele avioane militare F-16 pe care tot tragem de timp că le vom achiziţiona. Se pare că americanii nu mai au răbdare cu noi şi joacă în această telenovelă geostrategică rolul poliţistului rău prin intermediul fondatorului Stratfor. Ministrul Apărării a făcut deja o vizită în aprilie în Portugalia în perspectiva achiziţionării de avioane F-16 Block 40 şi nimeni nu îşi face iluzii că majoritatea banilor pe care România îi va plăti pentru acest efort de apărare atât de necesar, nu vor fi către Statele Unite şi mai puţin către portughezi. Instruirea piloţilor, modernizarea şi echiparea avioanelor,  toate aceste costuri vor depăşi probabil în timp scurt costurile de achiziţie în rate ale acestor SH-uri, în plus, asigurând deschiderea logistică şi strategică necesară pentru achiziţii viitoare de avioane şi echipamente compatibile NATO. Adică americane. Tot pe direcţia securităţii naţionale trebuie citită şi insistenţa lui George Friedman privind diversificarea surselor energetice ale României în direcţia exploatării gazelor de şist. Mai presus de interesele economice ale Chevron, care vor lua curând locul Bechtel din punct de vedere al avantajalor financiare semnificative ale unei companii americane care acţionează pe piaţa românească. O strategie de lobby politic pe care Chevron a reuşit-o din plin, obţinând deja avizele de mediu necesare explorării, ce permit inclusiv testări de fracturări hidraulice în această perioadă incipientă exploatării. Roşia Montană Gold Corporation ar avea ce învăţa de la Chevron, care într-un timp mult mai scurt şi cu investiţii mai mici a reuşit mult mai mult, la mijloc fiind potenţiale pericole superioare pentru ecosistem comparativ cu cianurile canadiene, după cum declarau oficialii germani când au decis să decline la rândul lor oferta fracturării hidraulice.

Se pare că România are de jucat în această perioadă o carte importantă care îşi va pune amprenta pe următoarele sale decenii de dezvoltare economică dar şi pe evoluţia sa geostrategică regională.

Marius Dincă este doctorand în Relaţii Internaţionale, SNSPA – Şcoala Doctorală de Ştiinţe Politice

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite