Vechi disident polonez: între dictatura liberalismului şi elitele ineficiente

Unul dintre cei mai importanţi lideri ai intelectualităţii poloneze, care a luptat împotriva vechiului regim, regretă faptul că generaţia lui s-a concentrat prea mult pe libertate fără să se aplece asupra unor aspecte precum solidaritatea socială şi inegalitatea.

Marcin Krol, filosof şi istoric polonez, care a luat parte, în anul 1989, la negocierile care au condus la alegeri libere în Polonia, explică într-un interviu pentru Gazeta Wyborcza aspectele deficitare ale societăţii poloneze, dar şi a problemelor cu care se confruntă întreaga omenire.

Întrebarea de la care acesta îşi începe pledoaria este următoarea: La ce visează întreaga Europă? Visează la un climat stabil din toate punctele de vedere, dar mai ales din perspectivă economică. Problema care se ridică în acest punct este aceea că ne confruntăm în momentul de faţă cu un declin al societăţii şi solidarităţii europene.

Viziunea liberală, îmbrăţişată cu atâta căldură de elite, propusă de indivizi ca Fukuyama şi partizanii acestuia, nu este una tocmai favorabilă, deoarece este dominată de individualism, distruge ideea de comunitate şi promovează valorile economice liberale în defavoarea unor valori sociale precum solidaritatea şi egalitatea. Krol admite că puţini au fost aceia care au avut curajul să afirme faptul că această ideologie este de fapt un despotism acceptat, iar printre aceştia se numără şi Fareed Zakaria.

Creşterile economice existente sunt absorbite de cercuri foarte restrânse de indivizi, în vreme ce rata şomajului rămâne neschimbată sau se modifică într-un mod nesemnificativ, iar acele locuri de muncă disponibile sunt fie pe termen determinat, fie conţin clauze contractuale pur şi simplu inacceptabile. Mai mult decât atât, spune Krol, încercăm în permanenţă să ne amăgim cu gândul că totul va fi bine într-un final, nu există motive de îngrijorare şi totul se va regla de la sine, dar prin această mentalitate pasivă cu care privim lucrurile, indusă oarecum de ideologia neoliberală, nu facem altceva decât să înrăutăţim situaţia existentă şi să erodăm solidaritatea la nivelul societăţii.

Disidentul polonez, defineşte într-un mod extrem de metaforic ideologia neoliberală, dar îi oferă încărcătură puternică şi sensuri multiple, afirmând că aceasta face ca omul să îşi poată concentra energia pe propriile plăceri, fără să fie nevoit să îşi facă griji cu privire la problemele din societate.

Democraţia este un fenomen care îngreunează guvernarea, spune intelectualul polonez. De ce? Pentru că politicienii îşi irosesc toată energia pentru a face apel în permanenţă la electorat, în loc să se concentreze, de exemplu, pe reformele pe termen lung atât de necesare, iar politica zilelor noastre are nevoie de experţi şi vizionari, nu de oamenii politici pe care îi întâlnim astăzi în administraţiile centrale. Spre exemplu, spune el, dacă nu ar fi existat Monnet, care să îl influenţeze pe Schuman, nu ar mai fi existat CECO, iar ulterior nici Uniunea Europeană. Astfel de lucruri nu sunt decât o pură coincidenţă cu democraţia liberală şi nu punctul culminant al dezvoltării fiinţei umane, aşa cum este ea prezentată de adepţii liberalismului.

Vorbeşte cu admiraţie despre Donald Tusk, la fel şi despre Merkel, Cameron sau Hollande şi spune despre aceştia că sunt nişte experţi de prim rang, dar le lipseşte acea componentă a viziunii de care este foarte mare nevoie în viaţa politică. Când vom asista la o schimbare majoră şi de impact în politica internaţională, oameni precum cei menţionaţi mai sus, pur şi simplu nu vor fi capabili să facă faţă provocărilor generate de transformările respective.

Pune pe tapet apoi ceea ce numeşte el sursa tuturor problemelor omenirii, şi anume declinul în ceea ce priveşte gândirea, raţiunea şi tratarea lucrurilor cu seriozitate de către elite, dar şi de către societate ca întreg. Oamenii ar trebui să facă constant apel la întrebări simple de tipul Cum ar trebui să trăiesc? Întrebări de acest gen, banale, dar fundamentale, ne permit să trăim într-o lume conturată de noi înşine şi nu într-una la care suntem nevoiţi să ne adaptăm în permanenţă.

Intelectualii şi elitele ar trebui să se concentreze zilnic pe dezbaterea ideilor esenţiale ale bunei funcţionări a societăţii şi chiar generarea de idei inovatoare, dar nu se întâmplă acest lucru şi aici se pare a fi punctul în care Krol îşi exprimă nemulţumirea într-un mod destul de radical. Nici o persoană din cadrul elitelor poloneze nu a iniţiat dezbateri publice pe teme relevante cu adevărat şi se referă aici la simplele inegalităţi economice care se manifestă pretutindeni şi care generează multe alte probleme la rândul ei.

Adrian Barbu - urmează masterul de Analiza şi Soluţionarea Conflictelor la SNSPA Bucureşti. În această perioadă efectuează un stagiu de colaborare cu redacţia FP România, centrat pe dinamicile din Polonia şi Ungaria şi pe tema diplomaţiei economice