În Orientul Apropiat se reaprind sursele unui conflict de proporţii

Cel puţin până în acest moment, ceea ce se întâmplă în teren vine să confirme sensul a ceea ce anunţase iniţial Donald Trump atunci când a vorbit despre retragerea efectivelor americane care încă mai existau în nord-estul Siriei, lăsând cale liberă unei ofensive a armatei turce ce urmăreşte impunerea unei „zone de securitate“ din care să dispară pentru totdeauna ameninţarea terorismului kurd.

Adică exact ceea ce era prevăzut în termenii unui acord încheiat în luna august între Ankara şi Washington, care le permitea turcilor să creeze în nord-estul Siriei o zonă tampon cu o lungime de 480 km şi cu o lăţime de 30 km între frontiera turcă şi teritoriile siriene situate la est de fluviul Eufrat, adică zona controlată până acum de miliţia kurdă de protecţie a poporului (YPG). Armata americană s-a retras deja din poziţiile cheie deţinute la Tal Abayad şi Ras al-Ain, de unde au evacuat întreg armamentul greu începând de ieri dimineaţă.

Într-o mişcare ce s-a dorit moralmente compensatorie la şocul provocat de decizia respectivă, preşedintele Trump, ieri, a părut să dea uşor înapoi, ameninţând pe Twitter că „dacă Turcia face ceva pe care eu, în marea şi inegalabila mea înţelepciune, voi estima că depăşeşte limitele, voi distruge şi voi sfărâma complet economia Turciei“.

Fără să dea însă şi amănunte asupra a ceea ce ar putea fi aceste limite acceptabile şi care este linia roşie a cărei depăşire ar putea declanşa o reacţie ca cea invocată, aneantizând economia Turciei.  Numai că Erdogan este departe să se lase intimidat de vorbele auzite de la Washington, comunicând ieri că „sunt terminate toate pregătirile pentru ofensivă“ care, în consecinţă, poate începe în orice moment: „Este un mesaj pe care-l repetăm tot timpul: «putem intra în Siria în orice noapte, fără a preveni pe nimeni». Este absolut în afara oricărei discuţii ca noi să mai tolerăm pe mai departe ameninţările provenind de la aceste grupări teroriste“.

Cum a reacţionat scena politică americană? Lindsey Graham, unul dintre senatorii consideraţi a fi printre sprijinitorii cei mai înflăcăraţi ai lui Trump a cerut preşedintelui american să „revină“ asupra deciziei sale: „Dacă va fi aplicat acest plan care deschide calea unei ofensive militare a turcilor împotriva kurzilor, voi introduce în Senat o rezoluţie cerând să se revină asupra acestei decizii. Mă aştept ca rezoluţia să beneficieze de o suţinere largă din partea ambelor partide. Decizia lui Trump garantează întoarcerea jihadiştilor din ISIS... abandonarea kurzilor va constitui o pată pe onoarea Americii“. Liz Cheney, numărul trei din grupul republican în Camera Reprezentanţilor, s-a declarat indignată de o decizie „care ignoră lecţiile evenimentelor de la 11 septembrie“, afirmând că „a retrage trupele americane din nordul Siriei reprezintă o eroare catastrofală care ne pune în pericol victoriile înregistrate împotriva ISIS şi ameninţă securitatea americană“. Nikki Haley, fosta reprezentantă a SUA la ONU, a deplâns soarta kurzilor a căror „contribuţie pe câmpul de luptă a fost hotărâtoare... trebuie mereu să ne apărăm aliaţii dacă ne aşteptăm ca şi ei să ne apere... să-i lăsăm să moară reprezintă o mare eroare“. În fine, foarte influentul senator republican Marco Rubio a avertizat la rândul său în ce priveşte „marea eroare care ar avea consecinţe cu mult dincolo de Siria... asta ar confirma viziunea pe care iranienii o propagă asupra guvernului nostru şi i-ar încuraja să intre într-o escaladă de acţiuni ostile care, la rândul lor, ar putea declanşa un război mult mai vast şi primejdios în regiune“. În aceeaşi linie, Mitch McConnell, şeful grupului senatorilor republicani, a estimat şi el că „o plecare precipitată“ din Siria ar fi în favoarea Rusiei şi Iranului.

Tensiunile sunt mult inflamate din cauza unei formulări ciudat de interesante din mesajul preşedintelui american care a indicat foarte clar că voinţa SUA este de a lăsa „Turcia, Europa, Siria, Irakul, Rusia şi kurzii să rezolve situaţia şi să decidă ce vor să facă cu luptătorii ISIS capturaţi în «vecinătatea» lor... kurzii au luptat alături de noi, dar pentru asta au primit enorm de mulţi bani şi echipamente. De decenii se luptă cu Turcia. M-am ţinut departe de acest conflict aproape trei ani, dar a venit timpul să ieşim din aceste războaie ridicole şi fără sfârşit, multe dintre ele fiind tribale“.  Nu ştiau americanii asta de foarte mult timp? De ce au decis acum retragerea, cuplată cu cea din Afganistan şi foarte posibil urmată şi de una din Irak? Doar despre criteriul economic e vorba sau motivul profund este cu totul altul?

Întrebarea la care nimeni nu are încă un răspuns (şi tocmai din această cauză stârneşte atâtea temeri) este dacă într-adevăr actorii enunţaţi de Trump vor fi lăsaţi într-adevăr să-şi împartă singuri responsabilităţile. Mai clar, „Turcia, Europa, Siria, Irak şi Rusia“ sunt oare noua definiţie de putere a hărţii Orientului Apropiat, fără a implica în niciun fel SUA? Greu de imaginat un asemenea scenariu, dar atunci de ce a fost astfel formulată harta responsabilităţilor chiar dacă, aparent, nu este vorba decât de jihadiştii capturaţi şi familiile acestora, un total de aproape 100.000 de oameni a căror soartă  va trebui totuşi decisă de cineva?  

Oricum ar fi, semnalul dat acum de Trump este coerent cu propria sa viziune asupra retragerii americane din multiple zone şi asta poate, în anume condiţii, genera un haos total. Doar dacă alţi actori ai jocului nu au deja planurile de implantare gata făcute şi ceea ce vedem acum nu este decât un început a altceva.

Situaţia este fluidă şi, în afară de americani care oricum pleacă sau sunt deja plecaţi, ceilalţi stau cu toate armele gata de luptă. Aşa va arăta noua hartă de putere în Orientul Apropiat?