Încep marile manevre în spaţiul eurasiatic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
x

În contextul atât de precipitatei plecări a trupelor SUA şi NATO din Afganistan şi al prezumabilei mişcări similare în Irak, în cel mai important spaţiu strategic al planetei, încep marile manevre.

Pregătite şi negociate din timp, erau analizate intens de foarte muli experţi în zona eurasiatică, dar deliberat şi constant subestimate deoarece nu se încadrau în corectitudinea planificării politice şi estimărilor planificatorilor militari occidentali. Capacitatea lor de analiză se confirmă prin eşecul total din Afganistan, aşa că nu ar mai fi prea multe de spus.

În schimb, vă asigur de acest lucru, au început să fie multe, chiar foarte multe de spus despre ceea ce se petrece acum ca schimbare profundă, poate chiar fundamentală, în spaţiul respectiv, uriaş şi esenţial pentru securitatea planetei. Astfel, în opinia mea, cel mai important eveniment care se va petrece extrem de curând este acceptarea Iranului ca membru depline în Organizaţia de Cooperare de la Sanghai după ce Tajikistanul şi Uzbekistanul au renunţat la obiecţiile lor de până acum tocmai "din cauza îngrijorărilor de securitate provocate de Afganistan".

a

Se împlineşte Testamentul lui Petru cel Mare

Este foarte posibil ca semnalul să fie dat luna viitoare, la reuniunea de la Duşanbe, cererea Iranului fiind susţinută puternic în primul rând de Rusia şi China care au ambele interesul de a vedea deschise larg rutele de cooperare pe liniile nord-sud şi est-vest. Pentru Rusia asta înseamnă împlinirea visului de demult de a avea acces la "mările calde" cum se menţiona în Testamentul lui Petru cel Mare, iar pentru China certifică posibilitatea de consolidare a parcursului Noului Drum al Mătăsii şi securitazrea cu încă un pilier esenţial a drumului care duce direct la Mediterană, "acoperit" militar  cele două baze ruseşti din Siria. Şi apoi, să vedem ce se va petrece în Irak, unde Hezbollahul iranian are plantate forţe foarte importante, cu mult superioare celor ale talibanilor din Afganistan şi de unde preşedintele Biden a anunţat retragerea completă a trupelor combatante americane până la finele acestui an.

Dimeniunea comercială şi cea de securitate sunt conectate, aşa cum sunt şi inetersele ţărilor din Organizaţie de a fi legate la toate rutele de transport, descoperind, în acest sens, marea valoare a spaţiului afgan care eliberează acum calea spre toate marile proiecte. Aceasta ar fi o posibilă explicaţie pentru mişcarea făcută de Uzbekistan şi Tajikistan, ţări fără ieşire la mare dar care se gândesc acum la şansa de a se conecta rapid cu Autostrada internaţională de transport Nord-Sud dezvoltată de Iran.

s

Pleacă de la portul iranian Şabhar mergând până la portul turkmen de la Marea Caspică legat de Uzbekistan şi care merge spre Tajikistan.

Legătura Caspică (autostrăzi şi transport feroviar de mare viteză) trimite atât spre înspre Occident via Azerbajian- Turcia, portul iranian deschizând căile maritime înspre Orientul Apropiat, Africa şi India.

Iar acum se confirmă ca certitudine importanţa marelui proiect din Afganistan care are şi el o evidentă importanţă militară. Este vorba despre Linia ferată trans-afgană care pleacă din Uzbekistan trece prin sud-estul Afganistanului înspre Pakistan

a

Şi aceasta este imaginea de acum a spaţiului de cooperare în care este foarte interesant şi urgent de văzut, pentru toate statele membre acere au preluat acum controlul deplin al zonei, cum anume va reacţiona, prin cooperare sau ostalitate, viitorul guvern taliban de la Kabul. Şi iată cum sună un pasaj profund semnificativ al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai:

"...rezolvarea îngrijorărilor presante de securitate regionale provocate de de situaţia din Afganistan fac să fie necesară deplina cooperare a Iranului, cu talibanii care ocupă acum frontierele cu Iranul, Tajikistanul şi Uzbekistanul, plus secţiuni ale frontierei cu Pakistanul şi Turkmenistanul. Statutul de membru deplin al Iranului în Organizaţia de Cooperare de la Sanghai va oferi un impold putenic în ce înseamnă planificarea generală a Organizaţiei în efortul de planificare şi de a ajuta Tajikistanul şi Uzbekistanul la nivelul serviciilor de informaţii şi cu o posibilă asistenţă militară". Mesajul este clar, iar talibanii ştiu ce poate să urmeze.

a

În acest context, se anunţă şi mari manevre care, în niciun caz, nu pot fi considerate doar ca îndeplinind puncte de pe agenda cooperării militare bilaterale sau multiple în cadrul Organizaţiei: Levan Dzhnagarian, ambasadorul rus la Teheran a anunţat că, fie la finele acestui an sau, cel mai târziu, la începutul anului viitor, se vor relua marile manevre militare maritime Rusia-China-Iran, primul exerciţiu din seria CHIRU având loc în 2019. Iranul şi Rusia au mai avut în februarie acest an un exerciţiu bilateral comun în zona de nord a Oceanului Indian. De data asta, participarea va fi mai largă şi trimite un mesaj care va trebui descifrat în contextul "locului gol" lăsat de americani şi de NATO. Ambasadorul rus spune că vor participa nave miltare din Rusia, China, Iran, Venezuela, Siria.

Pe lângă evidenta importanţă a mişcării respective, vine să mai completeze semnalul persistent că acordul de cooperare între Rusia şi Iran semnat pe 22 martie 2001 pe o durată de 10 ani este pregătit pentri o extensie pentru următorii 20 de ani, aşa cum a confirmat Kazem Jalali, ambasadorul iranian la Moscova.

Între timp, ruşii şi chinezii se pregătesc pentru mari manevre militare comune. Apar şi canale de cooperare către toate ţările din Golf, deschiderea majoră fiind spre Arabia Saudită care se simte oarecum singură după ce liderii sai au rămas deja în istorie pentru "dansul săbiilor" împreună cu Trump. Ce se schimbă acolo? Deocamdată a apărut un semnal deloc neglijabil: aflat la Moscova, în prezenţa ministrul rus al apărării, prinţul Khalid bin Salman a semnat ieri un acord cu omologul său rus Alexander Fomin (foto) "în vederea dezvoltării cooperării militare între cele două ţări".

Ce înseamnă această viitoare cooperare? Se va limita la simpla achiziţionare de armament sau, cum estimează deja unele servicii de informaţii, este alt semn rebalansării extrem de rapide a echilibrului de securitate din zonă în care fiecare vrea să-şi găsească locul şi să obţină garanţiile necesare. Vom vedea cum stau lucrurile. Până atunci, să notăm declaraţia ministrului rus al apărării în decursul întâlnirii avute cu prinţul saudit: "Intenţia noastră merge în sensul unei dezvoltări progresive a cooperăriiîn domeniile militar şi tehnico-militar pe întreg spectrul de probleme care pot fi de interes comun", remarcând şi că Rusia dispune de multe sisteme de armament "care s-au comportat foarte bine în Siria". Oare la ce s-a gândit?

Şi s-ar putea să fie doar începutul dacă tot a rămas terenul liber.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite