Îngrijorări la început de an

Nu sunt comentator de politică externă şi tocmai de aceea îmi este imposibil să analizez în profunzime evenimentele fierbinţi care redesenează relaţia SUA-Iran-Irak de vinerea trecută  încoace.

Ceea ce voi scrie în continuare nu are, aşadar, pretenţia unei analize calificate, ci doar încearcă să rezume ceea ce am înţeles eu din ceea ce s-a întâmplat de vinerea trecută încoace. Cu precizarea că o fac stârnit de realitatea că aceste întâmplări nu pot să nu aibă consecinţe şi asupra României. Adică asupra cetăţenilor ţării. Şi tocmai aceste consecinţe cred că ar trebui să ne îngrijoreze având în vedere vulnerabilităţile în primul rând economice ale ţării.

Evenimentele cu pricina sunt în desfăşurare şi fiecare nouă oră ce trece aduce veşti din ce în ce mai îngrijorătoare legate de reacţii din ce în ce mai dure din partea guvernelor celor trei ţări implicate. Reacţii dure şi rău prevestitoare. La Bagdad şi Teheran  plouă cu avertismente referitoare la o iminentă escaladare a faptelor, mulţi dintre cetăţenii celor două ţări arabe protestând deja la adresa acuzatei durităţi a atitudinii americane şi a replicii Administraţiei faţă de atacarea de către trupe pro-irakiene a ambasadei SUA din Teheran.

Uciderea planificată, în urma unui atac produs în vecinătatea aeroportului din Capitala irakiană a generalului Qassem Soleimani, şeful forţelor de elită al-Quds, personalitate extrem de importantă în ierarhia de la Teheran, este calificată drept o supremă cutezanţă a Americii despre care mai toţi analiştii spun că mai mult ca sigur va genera replici dintre cele mai categorice din partea Republicii islamice. Care are de partea sa atuuri geografice, deja verificate cu ocazia unor acte de beligeranţă anterioară. E vorba despre capacitatea folosirii armei nucleare şi despre deja de atâtea ori verificata teribila armă a petrolului.  Or, de petrolul din Orient depinde mai toată Europa,inclusiv România, ale cărei resurse proprii nu au fost şi nu sunt folosite în favoarea ţării.  Se vorbeşte cu nedisimulată teamă despre iminenţa unui nou război în zonă care va genera încă un exod masiv de populaţie, de oameni siliţi să îşi ia lumea în cap .Oameni pe care Europa va trebui, cum-necum, să îi primească.

De cealaltă parte, Administraţia americană oferă argumente dintre cele mai solide în favoarea acţiunii sale de vinerea trecută. Atacul asupra Ambasadei sale, pare-se că neprotejată aşa cum se cuvine de forţe militare, a reprezentat un act terorist dintre cele mai grave. Ambasada înseamnă oriunde în Lume şi în conformitate cu legislaţia internaţională teritoriu naţional, în cazul de faţă, teritoriu american. SUA au încă din 1979 socoteli neîncheiate cu Iranul. Republica islamică s-a dedat pe tot parcursul anului 2019 la provocări la adresa Americii. Să reamintim şi faptul SUA a declarat război terorismului internaţional imediat după atacurile de la 11 septembrie. Aşa încât din mai multe puncte de vedere riposta era mai mult decât obligatorie. E vorba, aşadar, despre o linie de continuitate a politicii americane şi nicidecum despre o demonstraţie de forţă a imprevizibilului Donald Trump. Secretarul de Stat Mark Pompeo a subliniat că ceea ce s-a întâmplat vineri a avut rolul de a preveni/descuraja/elimina un atac  mai amplu al Iranului asupra unor obiective ale SUA.

Care vor fi, care sunt deja primele consecinţe ale acestor desfăşurări mai mult decât complicate asupra României? Prima ţine de creşterea considerabilă a preţului petrolului, a tuturor carburanţilor fiindcă ţara este, cum spuneam, dependentă de importuri. Respectivele creşteri vor determina scumpiri în masă care vor afecta bugetul zilnic al fiecăruia dintre noi, dar vor aduce şi noi poveri asupra economiei ţării nici înainte nu tocmai foarte sănătoasă.

În al doilea rând dacă se confirmă previziunea referitoare  la un nou val de migranţi care mai mult ca sigur îşi vor căuta salvarea în Europa, (iată, la ora la care scriu, câteva sute se îndreaptă spre Turcia) cel puţin teoretic România nu poate să nu accepte refugiaţi. Ceea ce implică la rându-i costuri deloc minore. Cu ocazii anterioare am scăpat fiindcă ţara noastră nu a fost socotită chiar foarte interesantă de cei siliţi să îşi ia lumea în cap.  Se va întâmpla lucrul acesta şi cu această nouă, posibilă tristă ocazie?