În lume

articolul anterior articolul urmator

Întrebare: Când „îşi epuizează cota de revoluţii“ o ţară? Uite, exact acum, răspunde prim-ministrul rus Dimitri Medvedev

13
9 Aug 2019 19:32:13
Cristian Unteanu
Susţinători ai fostul preşedinte kîrgîz îi păzesc casa în timp ce forţele de de ordine încearcă să-l reţină pe  Almazbek Atambayev Foto EPA EFE
Susţinători ai fostul preşedinte kîrgîz îi păzesc casa în timp ce forţele de de ordine încearcă să-l reţină pe  Almazbek Atambayev Foto EPA EFE

Trebuie să ai o line directă de acces la secretele zeilor sau să fii deţinătorul unui excelent pachet relevant de informaţii strategice pentru a-ţi permite să dai un asemenea răspuns.

Oricum, superb răspuns dat de primul ministru Dimitri Medvedev în urmă cu câteva ore în Kazahstan unde participa la lucrările unei reuniuni regionale, exact în momentul în care fostul preşedinte era arestat de trupele speciale care lansaseră al doilea asalt în forţă. Adăuga, sibilinic dar dând şi un semnal foarte clar că speră în continuarea cooperării strategice între cele două ţări : “în măsura posibilului, am încercat să furnizăm Kirghistanului ajutor şi asistenţă. Nu am niciun fel de dubiu că lucrurile vor continua în acelaşi mod”, cerând ca actuala criză să fie rezolvată “cu respectarea legii şi Constituţiei”.

Pe fond, despre ce e vorba?

Pe primul nivel al conflictului, ce se petrece acum în Kirghistan este o repetare la indigo a situaţiilor multiple de criză apărute în fostele republici sovietice care, mai devreme sau mai târziu şi cu un grad diferit de violenţă, au revenit la formatul străvechi de origanizare statală, cel dominat de existenţa clanurilor. Oricât de mare şi rapidăar fi fost aparenta “modernizare şi occidentalizare”a ţărilor din Asia Centrală , fondul puterii clanurilor şi relaţiile multiseculare de înrudire, subordonare şi alianţe a ieşit la iveală, generând tensiuni care au dus la războiae civile sau cel puţin la confruntări violente.

Exact aşa au stat lucrurile şi în cazul actualei crize din Kirghistan unde se înfruntă clanurile fidele fostului preşedinte Almazabek Atambaiev, originar din nordul ţării şi cele fidele lui Sooronbai Jeenbekov, actul şef al statului, originar din sudul ţării, cel care şi-a dus campania pe tema luptei împotriva corupţiei şi a sistemului de nepotism şi cultivare intensă a clientelismului practicată de Atambaiev. Numai că, odată ajuns la putere a început să procedeze cam la fel, debutând cu demiterea conducătorilor agenţiei anticorupţie (demişi sub acuzaţii de corupţie) apoi a procedat la înscăunarea treptată a echipei fidelilor săi, mai ales în serviciile secrete şi în justiţie.

Dar, dincolo de acest prim nivel, mai există un altul, cel creat de multiplele interese strategice, militare şi geo-strategice ale Rusiei în zonă care este un punct de trcere obligat pentru liniile majore de transport (civil şi militar) integrate logicii globale a unuia dintre traseele Nouloui Drum al Mătăsii, combinat cu valoare militară pe care o Organizaţiei Tratatului de Securitate Coectivă (CSTO) crată în 2002 care mai include Armenia, Belarus, Kazhstan şi Tadjikistan.

Iată, mai precis, ce expliucaţie găsea în urmă cu câteva luni de Vladimir Putin pentru interseul pe care-l manifestă Rusia: “Cu toate că ţara nu este foarte populată, are o situaţie geografică foarte interesantă. Într-o anumită maăsură, chiar ocupă o poziţie-cheie. Şi nu este o întâmplare că la Kant avem o bază militară aeriană rusă”. Aici intrăm deja în miezul problemelor, adică în ecuaţia militară de mari proporţii care poartă numele de “Baza militară rusă unită”, cea care înglobează, alături de baza aeriană de la Kant, o bază navală pe marginea lacului Issik-Kul, un centru militar de seismologie în oraşul Mailuu-Suu din sudul ţării şi un centru de comunicaţii ultra-performant situat în Chaldibar, în apropierea frontierei cu Kazahstanul.

Ce se află acum la baza din Kant este deasemeni interesant deoarece, fără îndoială, dă senzaţia că dotarea răspunde unei pregătiri pentru susţinerea unor operaţiuni la nivel regional, aspect confirmat de importantele lucrări de infrastructură, mai ales cu o mărire a lungimii pistelor şi a echipamentelor de transmisiuni şi comandă, astfel încât acolo să poată ateriza bombardiere strategice TU-95M şi TU-160 de tipul celor care sunt acum pe baza aeriană de la Engels, folosind şi radarul din regiunea Tchui, reactivat în 2009.

 

Actualmente, există acolo elicoptere Mi-8MT şi avioane de antrenament L-39 care servesc la antrenamentul piloţilor kirghizi, apoi avioane de luptă Suhoi-25 pentru bombardamente la sol şi avioane de vânătoare Su-27 şi bombardiere Su-24.

Mai mult, Serghei Lavrov, ministrul de externe al Federaţiei Ruse, de curând în vită în Kirghistan, a spus că Rusia este interesată de deschiderea unei a doua mari baze militare în sudul ţării.

Şi acum, în fine, cred că este evidentă importanţa pe care o are această mică ţară muntoasă în celaălalt mare desn, cel gândit de chinezi pentru a se conecta cu Europa. Le este imposibil fără să ştie că au asigurată securizare traseelor şi fără să aibă o confirmare că investiţiile secundare – cele care sunt proiectate pe perioada următoarelor decenii – se vor face în ţări unde există solide garanţii de securitate. Pe fond, despre asta s-a tot vorbit în programele de cooperare militară între Rusia şi partenerii săi din formatul CSTO şi, la un nivel mult mai amplu, în programele de pregătire comună şi antrenament pentru forţe speciale dintre ţările membre. Iată de ce este important, din punctul de vedere al ruşilkor, să fie percepuţi ca garanţi reali ai stabilităţii din ţările de pe traseu şi, în al doilea rând, să poată proba că au baze militare performante în reţea. Din punct de vedere militar, ideea bazelor lucrând în reţea s-ar putea să fie argumentul de proporţii cu care ruşii intră în strctura viiutoare de susţinere a Noului Drum al Mătăsii. Iată un argument în acest sens: de ani de zile se vorbeşte despre extinderea masivă a bazei militare de la Kant, însă doar acum au apărut datele despre intenţiile ruşilor de a trimite acolo o folotilă de drone. De ce nu, cu misiunea de a supraveghea  securitatea traseului Noului Drum al Mătăsii.  Totul într-un spaţiu lăsat complet liber prin retragerea completă a americanilor de la baza Manas (nord de capitala Bişeţk) şi în condiţiile în care , în 2012, Moscova a anulat definitiv datoria Kirghistanului (400 milioane de euro).

foto: retragerea trupoelor americane de la baza Manas

Şi dacă tot vorbim despre aranjamente financiare, pe situl oficial rus de documente oficiale a apărut modificarea chiriei pe care ei o plăptesc doar pentru baza aeriană de la Kant: de la 4 milioane $ anual, la 4,7 milioane. Ajunge însă pentru ca triburile ostile din Kirghistan să-şi “epuizeze cota de revoluţii”?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Galeriu Crestinu
9.08.2019, 19:57:18

....istoria i-a invatat pe rusi sa fie pe faza si sa nu o mai ia pe coaja ca in 1917 cand evreii sionisti cu Trotsky si Lenin in frunte le-a pus-o de o "revolutie" in octombrie....

-4 (10 voturi)
Marius Geo Pintea
9.08.2019, 20:11:57

Gargara bolsevica nu mai prinde nici macar la spitalul de schizofrenici Putinskaya. In urmatori 5-10 ani, nici macar o putere energetica nu va mai fi. Vor ramane la stadiul de maimute preistorice.

+2 (14 voturi)
IonIon Codreanu
9.08.2019, 20:22:19

Ai rămas în urmă cu evenimentele. Rusia nu mai este bolșevică de peste un sfert de veac! Mai studiază, Marius, mai studiază... Nu te lăsa așa ușor manipulat!

-3 (15 voturi)
OleacaDeranjant
9.08.2019, 20:42:31

Spuneti asta de 100 de ani. La fel cum inainte spunea si Napoleon si Hitler:"Vom cucerii Rusia"

-4 (12 voturi)
Drugan Maruhalla Radu
9.08.2019, 21:20:11

Cand se va epuiza vodca se va termina si cu revolutiile. Sa-i vad pe toti satrapi bolsevici sub pamant.

+3 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (13)