Şeful serviciului român de informaţii militare era sfătuit, de omologul american, să aibă o relaţie bună cu omologul rus

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sunt greu de pornit înţelepţii unui serviciu de informaţii militare, dar de-i porneşti sunt greu de oprit. Aceasta este concluzia unui brainstorming generat de aniversarea a 155 de ani, de la înfiinţarea structurii de informaţii militare a armatei noastre. Un dialog care a avut ca protagonişti doi lideri, acum informali, ai comunităţii profesioniştilor activi şi în rezervă specializaţi în culegerea de date confidenţiale, pentru apărarea ţării.

La 12 noiembrie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decreta prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, înfiinţarea Secţiei a 2-a, în cadrul Statului Major General al Armatei Principatelor Unite "pentru tot ce se atinge de lucrările statistice şi tot ce priveşte lucrările tactice şi strategice, precum recunoaşteri şi itinerare militare, combinarea sau dirijarea manevrelor, alegerea poziţiilor şi întărirea taberelor militare."

Din această perspectivă am iniţiat succesiva invitare a unor conaţionali care au activat în Direcţia Informaţii Militare, oameni care acum pot depune mărturii aparte despre modul în care, fiecare la momentul evoluţiei profesionale personale a trăit clipe de interes public.

Pentru prima evocare interactivă am invitat în faţa camerelor de filmat pe generalul Decebal Ilina, care a condus D.I.M. între anii 1993-1997 şi pe generalul Mihaiu Mărgărit, care a comandat aceeaşi direcţie în anii 1998 şi 1999.

Chiar dacă am inserat mai jos înregistrarea video, a celor 100 de minute de fulgere cerebrale, am optat şi pentru evidenţierea unora dintre afirmaţiile celor doi distinşi generali.

Generalul ILINA: *Pentru oamenii care au lucrat în aceste instituţii, dragostea de patrie a fost necondiţionată. Pentru cei care lucrau în serviciul de informaţii al armatei nu era un loc de muncă era o stare de spirit, pentru fiecare dintre cei care serveau această instituţie.

*În serviciul de informaţii militare nu se coafa şi nu se cosmetiza adevărul, se prezenta aşa cum era, liderului şi comandantului respectiv.

*Ataşaţii militari ai României au reprezentat cu cinste interesele Armatei României. De exemplu, îmi povestea şeful statului major al armatei turce că atunci când armata turcă a preluat puterea, pe vremea lui Kenan Evren, în Turcia, toate deciziile majore, care aveau impact în exteriorul ţării, înainte de a le lua se consulta cu ataşatul militar al României, care era şi decanul corpului ataşaţilor militari în Turcia, şi îmi face plăcere să îi pronunţ numele, colonelul, la vremea respectivă, Vlădescu Stan, care totdeauna, povestea şeful statului major, îl sfătuia cu foarte bune intenţii şi cu foarte multă sinceritate.

*Serviciul militar de informaţii nu a făcut parte niciodată din structurile integrate ale Tratatului de la Varşovia. România a promovat o politică independentă. Îşi culegea singură informaţiile de care avea nevoie, pentru a asigura un coeficient dezirabil de securitate şi siguranţă, pentru ţara noastră.

*Nu am reuşit să avem o relaţie foarte bună cu Federaţia Rusă. Relaţiile politice erau proaste. Induceau, inclusiv în mediul militar, o anumită stare, care nu permitea să avem relaţii foarte bune. În 1996 eram în vizită, în SUA, aveam o relaţie foarte bună cu omologul meu şi la un moment dat el mă întreabă ce relaţii avem cu Federaţia Rusă. Şi îmi spune:”voi sunteţi în Europa, nu se poate gândi o arhitectură de securitate europeană făcând abstracţie de Federaţia Rusă, pe de o parte, iar pe de altă parte voi sunteţi vecini cu ei, trebuie să aveţi o relaţie foarte bună.” Şi am răspuns că aveam o relaţie foarte bună 50%, că eu doream şi le scriam că vreau să avem întâlniri, să vină ei la noi, dacă nu la nivelul cel mai înalt, mă rog, la nivelul mediu să trimită o delegaţie, în aşa fel încât să discutăm şi lucrurile care ne conveneau şi lucrurile care nu ne conveneau. Şi atunci el mi-a spus:”Eu sunt foarte bun prieten cu omologul din Federaţia Rusă şi o să îi scriu că sunteţi nişte oameni foarte simpatici.” Ne-am întors în ţară şi după două luni, în decembrie primesc o invitaţie de la omologul rus. Prima întrebare pe care ne-a pus-o acesta, ulterior, la Moscova a fost:”De ce vreţi să intraţi în NATO?”

*Marile contracte de armament se câştigă pe două criterii. Unul politic şi al doilea financiar.

*În Irak se trăieşte într-un spaţiu de răzbunare cumplit.

*Aici, în Ucraina avem de a face cu o ţară foarte complicată, care are părţi din România, din Polonia, din Slovacia, care are peste 30% populaţie alta decât cea ucraineană şi probabil că aceia din dreapta Niprului gândesc altfel decât cei din stânga aceluiaşi fluviu.

Generalul MĂRGĂRIT: *În Irak nu s-a luat în considerare care este gradul de confruntare între sunniţi, şiiţi şi kurzi. Analiza de intelligence trebuia să prevadă sporirea adversităţii.

*Ceea ce se întâmplă acolo este o radicalizare a unor adversităţi de ordin religios, în urma cărora şi populaţia civilă are mult de suferit.

*Se vorbeşte direct, în rândurile politicienilor de fărâmiţarea Irakului. Problema este destul de complexă şi periculoasă, din perspectiva precedentului care se poate crea pentru schimbarea configuraţiei strategice şi geopolitice a zonei respective.

*Dacă sub aspect geopolitic lumea începe să devină bipolară, terorismul ar putea să fie împărţit de ambele părţi. Asta dacă nu se ajunge practic la o soluţie mai rapidă.

*Se pune problema şi în Orientul Mijlociu şi în Ucraina de a se trece la armistiţii pe durate scurte. Dar găseşti în câteva zile de armistiţiu o soluţie, precum pentru conflictul dintre israelieni şi palestinieni, una care nu a fost găsită ani de zile? Eu cred că aici trebuie umblat.

*Obiectivul lui Putin, chiar înainte de a deveni preşedinte, a fost cel de refacere a Uniunii Sovietice. El a considerat că destrămarea URSS a fost o greşeală. Putin doreşte să fie la masa marilor decizii ale cancelariilor lumii. Putin nu se împacă cu ideea că Rusia a devenit doar o putere regională. El se află pe acest drum cu metodele folosite. De pildă în relaţia cu NATO el nu discută decât cu SUA.

*******************************************************************************************

NOTA BENE:

Excelenţa Sa, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al statului Palestina, Ahmad Aqel a confirmat faptul că va onora invitaţia realizatorului emisiunii “Valori euroatlantice”, de a fi prezent, pentru un interviu, în studioul postului 6TV, în cursul acestei săptămâni.

*********************************************************************************************

POST-SCRÍPTUM:

Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:

1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,

2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,

3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite