În lume

articolul anterior articolul urmator

VIDEO Şi aşa, şi altminteri

3
11 Sep 2013 19:17:47
Deutsche Welle
Bashar al-Assad şi Vladimir Putin FOTO Reuters
Bashar al-Assad şi Vladimir Putin FOTO Reuters

A existat o vreme când se specula de zor despre intenţiile Kremlinului. Opacitatea proverbială a dictaturii bolşevice crease în lumea occidentală o nouă breaslă, cea a kremlinologilor, care-şi exercitau adesea meseria ca datul în ghioc.

S-a ivit o castă nouă. Cea a obamologilor. Ei se ocupă să citească-n zaţ ca să prevadă ce va întreprinde în Siria preşedinte american.

Li s-ar putea recomanda să înveţe de la Victor Ponta. În chestiunea Roşia Montana, premierul român a reuşit performanţa, deloc neglijabilă, de a fi concomitent şi succesiv şi pentru proiectul de exploatare a firmei canadiene, dar şi împotriva ei.  Întrucât se vede simultan şi la putere şi în opoziţie, câtă vreme  nu controlează DNA şi ANI, amicul şi colegul său de USL, Crin Antonescu, dă dovadă de-o rigoare şi o adecvare similară.  

Aproape la fel de postmodern pare că tinde să fie şi şeful executivului american. Care, manevrând cu o viteză ameţitoare, şi-a revocat propriul ultimatum adresat măcelarului de la Damasc, a amânat pedepsirea lui, sperând ca dictatorul să-l scutească de obligaţia neplăcută de a interveni cu forţa armelor.

Nu se ştie dacă Assad se va conforma Kremlinului şi va face, o vreme, sluj, predându-şi arsenalul chimic, care de acum încolo nu-i mai foloseşte la nimic. Clar e, însă, că a câştigat ample spaţii de manevră spre a continua să-şi masacreze poporul cu mijloace convenţionale, iar credibilitatea lui Obama seamănă cu a lui Bran când îl ameninţă pe Stan.

Aşa deci a ajuns superputerea. Afirmă că s-a încălcat o linie roşie. Dă un ultimatum. Îl casează. Avertizează cu intervenţia militară. O revocă. Se gândeşte interminabil, doar că să se răzgândească brusc, ştiind bine că tiranul va profita de şovăieli spre a trage copios de timp.  

Nu e, desigur, totul o apă şi-un pământ. Între Obama şi Ponta sunt, totuşi, diferenţe mari. Primul, laureat de premiu Nobel, n-a plagiat. Al doilea şi-a încercat norocul cu un puci. Dar, robi ai sondajelor, şi unul şi altul îşi construiesc politicile în funcţie de cum bate vântul. Doar urmările unor astfel de opţiuni sunt greu de comparat. Dacă intemperia se dezlănţuie pe malurile Dâmboviţei s-ar putea produce neplăceri locale. Sau, după caz, montane.

Dar dacă furtuna cuprinde politica mondială, iar superputerea pluteşte în derivă, s-ar putea să asistăm, global, la cataclisme. Şovăielile siriene ale lui Obama riscă realmente să işte un tsunami, mai degrabă decât să salveze pacea „în timpurile noastre”, cum au crezut c-au izbutit să facă Chamberlain şi Daladier în faţa unor Hitler şi Mussolini, la München în 1938.

Or, a lua nevinovata democraţie cehoslovacă spre i se îndesa în gură zmeului nazist, în speranţa pacifistă că balaurul, sătul, îi va lăsa în durerea lor pe ceilalţi, din Apus, a echivalat cu o probă de cecitate iresponsabilă, de amoralitate ultra-contraproductivă şi de inconsistenţă intelectuală. S-a dovedit o iluzie extrem de pernicioasă, care n-a făcut decât să grăbească izbucnirea marii conflagraţii, cu tot cortegiul ei de crime în masă fără egal şi fără precedent.

În fapt, ca semn că totuşi se poate învăţa şi din istorie, cu nu mulţi ani în urmă, Occidentul şi Naţiunile Unite s-au obligat să intervină umanitar, ori de câte ori vreun tiran începe să-şi măcelărească propria populaţie. În 2005, organizaţia mondială a recunoscut formal că statele au datoria de a proteja alte naţiuni dacă guvernele celor din urmă refuză ori sunt incapabile s-o facă.

DW despre conflictul din Siria „credibilitatea lui Obama seamănă cu a lui Bran când îl ameninţă pe Stan”

â Problema lui Obama rezidă nu doar în faptul că, politic şi militar, Siria e un teren complex şi dilematic, unde alungarea tiranului laic s-ar putea solda cu instalarea dictaturii islamiste. Dificultatea lui majoră e că multora puţin le pasă de obligaţii umanitare şi nu înţeleg că a acţiona moral este, la urma urmei, un bun mod de a face politică. Dar, după un deceniu de război antiterorist, populaţiile occidentale, în majoritatea lor, nu mai doresc, vai, să audă de intervenţii militare, fie ele şi umanitare.

Or, a conduce nu înseamnă a te supune în permanenţă, angoasat, părerilor majoritare. Ci a gândi raţional, în funcţie de un set de norme şi valori şi de a-ţi convinge concetăţenii că
respectarea lor şi protejarea demnităţii altora corespunde într-adevăr intereselor vitale proprii. Spre a-i determina să-şi apere libertatea asumându-şi, până la capăt, lupta contra urgiei hitleriste, Churchill le promitea cândva englezilor doar „lacrimi, sânge şi sudoare”.  

Ar fi prea mult să li se ceară unora să aibă consistenţa şi temeritatea unui Churchill. Dar nu-i prea mult să li se solicite să nu se mai înghesuie în funcţii de conducere, dacă sunt incapabili să le exercite.

Articol semnat de Petre M. Iancu

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Coman Alexandru
11.09.2013, 20:51:54

"Obama ....... laureat de premiu Nobel, n-a plagiat." E o gluma, nu? In ceea ce-l priveste pe politicul corect presedinte al Americii, el, saracul, nu putea da atacul oricat de mult si-ar fi dorit, cata vreme Kerry a scapat porumbelul cu predarea armelor chimice. Lavrov e bun, stie meserie. Putin stie bine ce vrea si nu e deloc inadecvat politicii facute cu tunul, jucand acum un joc pe care-l stie din tinerete si-l stapaneste instinctual mai bine ca oricine. Rusia apare in povestea asta ca imperiu al binelui, Europa scapa de neandhertalismul franco-britanic, iara cei din GOP vad cu satisfactie ca rugaciunile le-au fost ascultate... :-)

+2 (4 voturi)
IonIon Codreanu
11.09.2013, 22:33:45

Articol slab. Slab de tot! Eu îl apreciez deosebit de mult pe Obama TOCMAI pentru ceea ce face acum! Are puterea militară ABSOLUTĂ și se poate abțină să o folosească. Pentru că în Siria nu se bate diavolul Assad cu îngerii din opoziție. Lucrurile sunt extrem de complicate și răsturnarea pur și simplu a lui Assad aduce în locul lui un haos cumplit, din care fundamentaliștii islamici se vor putea impune! În țările arabe ÎNCĂ sunt necesare regimuri de forță, care să poată impune ”liniștea” între fracțiuni ce se urăsc de moarte și prin EDUCAȚIE să permită evoluția spre democrație. Obama știe foarte bine asta! Este o mare calitate să te abții de la a folosi forța brută! Și orice om cu rațiune va înțelege că Putin nu a câștigat în fața lui Obama, ci Obama câștigă având inteligența să caute soluții și să le ia în considerare pe cele utile INDIFERENT de unde vin! Până la urmă, de ce n-ar colabora Obama cu Putin?! Putin NU ESTE BREJNEV! iar în Rusia evoluția spre democrație se produce, chiar foarte repede dacă ții seama din ce hău a ieșit țara asta. Aș prefera ca America să sprijine forțele ce muncesc pentru democratizare și nu să încerce IMPUNEREA democrației acolo unde încă nu sunt condiții pentru existența ei în forma occidentală.

0 (2 voturi)
neagoe benone
12.09.2013, 08:46:16

E de notorietate dorinta fierbinte a Israelului de a avea armata americana cat mai aproape de ei, sa-i pazeasca. Petre M. Iancu - evreu de origine romana. Nu conteaza ce e corect, conteaza ce vor ei.

+1 (1 vot)
Modifică Setările