În lume

articolul anterior articolul urmator

Acordul Putin-Erdogan confirmă rolurile fiecăruia dintre actori în marele joc. În şi cu mult dincolo de Siria

31
23 Oct 2019 07:54:04
Cristian Unteanu

Consecinţele acordului încheiat ieri la Soci sunt extrem de importante deoarece, evident, trimit semnale clare asupra modului în care cei doi semnatari doresc să continue alianţa care, împreună cu Iranul, a reuşit să schimbre fundamental peisajul de securitate din Orientul Mijlociu şi să-şi securizeze prezente şi viitoare spaţii de influenţă.

Este limpede că, de acum înainte, Rusia s-a impus ca singurul partener credibil care poate media mari acorduri de pace în întreaga zonă, acceptat ca atare de comunităţile religioase altfel tradiţional beligerante şi cu capacitatea de a asigura o prezenţă de securitate suficient de discrete, dar cu îndesul potenţial agresiv pentru a îndeplini rolul riscant de impunerea păcii. În fine, este semnalat tuturor ţărilor din zonă că retragerea americană din Siria, împreună cu cea imediat următoare din Afganistan, este una pe termen lung şi că Rusia, Turcia şi Iranul se pregătiseră foarte eficient şi de mai mult timp pentru această mişcare de acum care le-a permis să se mute imediat pe locul gol lăsat de trupele SUA, instalându-se imediat în fostele baze americane şi preluând controlul efectiv al zonei. Iar asta nu este doar o imagine de folosit la modul simbolic, probă mişcarea incredibil de rapidă făcută de ruşi care, în câteva zile, după ce americanii au părăsit în foarte mare grabă marea bază aeriană de la Tabqa, au lăsat ca sirienii să fie primii care să intre pe porţile deschise, apoi au venit ei în persoană, preluând o bază aerienă de mare importanţă strategică deoarece comandă întreg spaţiul aerien al estului Siriei şi poate adăposti marile bombardiere stragice şi super-cargourile de transport ale Forţelor aeriene ruse.

Aveţi aici textul memorandumului semnat ieri la Soci şi care începe să fie aplicat de azi de la prânz:

Below is the memorandum of understanding reached by the two countries, provided to Al Jazeera by the Turkish foreign ministry.

"President of the Republic of Turkey, Recep Tayyip Erdogan and President of the Russian Federation, Vladimir Putin agreed on the following points:

1. The two sides reiterate their commitment to the preservation of the political unity and territorial integrity of Syria and the protection of national security of Turkey.

2. They emphasise their determination to combat terrorism in all forms and manifestations and to disrupt separatist agendas in the Syrian territory.

3. In this framework, the established status quo in the current Operation Peace Spring area covering Tel Abyad and [Ras al-Ain] with a depth of 32km (20 miles) will be preserved.

4. Both sides reaffirm the importance of the Adana Agreement. The Russian Federation will facilitate the implementation of the Adana Agreement in the current circumstances.

5. Starting 12.00 noon of October 23, 2019, Russian military police and Syrian border guards will enter the Syrian side of the Turkish-Syrian border, outside the area of Operation Peace Spring, to facilitate the removal of YPG elements and their weapons to the depth of 30km (19 miles) from the Turkish-Syrian border, which should be finalized in 150 hours. At that moment, joint Russian-Turkish patrols will start in the west and the east of the area of Operation Peace Spring with a depth of 10km (six miles), except Qamishli city.

6. All YPG elements and their weapons will be removed from Manbij and Tal Rifat.

7. Both sides will take necessary measures to prevent infiltrations of terrorist elements.

8. Joint efforts will be launched to facilitate the return of refugees in a safe and voluntary manner.

9. A joint monitoring and verification mechanism will be established to oversee and coordinate the implementation of this memorandum.

10. The two sides will continue to work to find a lasting political solution to the Syrian conflict within Astana Mechanism and will support the activity of the Constitutional Committee."


Este, aşa cum vă spunem în urmă cu câteva zile, o continuare şi o dezvoltare adaptată actualei situaţii din teren, a ceea ce prevedea odinioară Acordul de la Astana, realizat tot sub mediere rusească. Vedeţi că, spre deosebire de prevederile conţinute în declaraţia comună turco-americană, aici apar detaliile strict necesare ale delimitării zonelor de competenţă, micşorarea zonei ce revine turcilor dar şi, cel mai important dintre toate, precizarea fundamentală a faptului că, în zona siriană a frontierei cu Turcia, patrulele vor fi asigurate în comun de poliţia militară rusă, dar şi de trupele de grăniceri siriene. Pentru a ne imagina cum va arăta viitorul, esenţial este, cel puţin din punctul meu de vedere, ceea ce este prevăzut la pct. 8, 9 şi 10:

Vor fi demarate eforturi comune pentru facilitarea întoarcerii acasă a refugiaţilor într-un mod sigur şi pe bază voluntară

 Asta înseamnă că, pentru prima dată, Rusia devine parte a operaţiunii de management a întoarcerii refugiaţilor în zonele de provenienţă, ceea ce o pune deja în poziţia de a organiza structurile economice, financiare şi logistice ale ajutorului internaţional. Inclusiv banii sosiţi de la UE.

Va fi stabilit un mecanism comun pentru a supraveghea şi coordona aplicarea acestui memorandum

 Adică se acceptă ideea că va exista un mecansim bilateral de management al crizei acesteia, posibil de exportat, ca atare sau cu modificări minore, către alte zone unde kurzii au mare nevoie de linişte şi garanţii internaţionale.

Cele două părţi semnatare vor continua să colaboreze în găsirea unei soluţii politice a conflictului sirian în cadrul mecanismului Astana şi vor sprijini activitatea Comitetului Constituţional

 În mod direct, se transmite că sunt deginitiv îngropate perspectivele (şi aşa aproape inexistente) de a mai vedea funcţionând vreodată negocieri în "Formatul Viena" susţinut de SUA.

Dar, din punctul medu de vedere, dacă este atât de evident că Rusia a câştigat prtida în Orientul Apropiat, asta nu înseamnă absolut deloc că înţelegerea profundă cu Erdogan nu a funcţionat. Ceea ce oferă Rusia cadou Ankaraei este readucerea Turciei în poziţie de broker de putere (fie şi asociat) în spaţiul lumii musulmane. Aceasta a fost dintotdeauna ambiţia Turciei, acesta este semnalul la care sunt acum atente celelalte ţări din zonă care sunt profund fragilizate de incertitudinea dată de totala impredictibilitate a alianţei cu SUA şi deloc doritoare să calce pe urmele kurzilor şi experienţei lor tragice de foşti aliaţi americani abandonaţi pe câmpul de luptă.

Turcia capătă un ascendent în ambiţia sa de a putea coordona o alianţă a statelor musulmane moderate, garantată de puterea aliată a Rusiei şi Iranului, promiţând, poate chiar cu şanse reale, să intre în forţă şi să pacifice zonele unde mai există conflicte religioase grave care să degenereze în jihadism.

Ca orice situaţi care se dezvoltă în Orientul Apropiat, şi aceasta este fluidă, dar cert este că are un sens promiţător şi, mai ales, implică cu mult mai mult forţele locale, promiţând, să sperăm cu succes, că aşa începe să se contureze perspectiva unei soluţii negociate de pace.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

31 Comentarii

GAN
23.10.2019, 09:25:53

din pacate...s-a adeverit si s-a confirmat. Turcia si Rusia au batut palma. Iranul e si el linistit acum.

+4 (6 voturi)
Michiu Stefan
23.10.2019, 09:47:07

Situatie incredibila!Oare de ce s-a ajuns aici, ca SUA sa renunte la a mai avea un rol pe plan zonal?Probabil singurul aliat al SUA va ramane doar Israelul dar cred ca e invers:Israelul are ca aliat SUA!Acesta sa fie pretul pacii-o "pax russica",bazata pe dictatura si represiune, modul putinist de a guverna?Sa fie datorita imbecilului de la Casa Alba, sau pur si simplu America nu mai poate sa-si mentina rolul de pacificator pe baze democratice?Indiferent de cauze, e cert un singur lucru:America, simbolul libertatii si democratiei,a devenit o palida imagine a aceleia care inspira sperante popoarelor oprimate!Pacat!

+1 (17 voturi)
Rudi
23.10.2019, 09:49:42

Să-i vedem pe cei doi dictatori de unde vor scoate banii necesari refacerii zonelor devastate de razboi...

+4 (6 voturi)
Lucifer
23.10.2019, 10:13:31

NU va fi pace. CINE să menţină pacea? Statele fundamentaliste ca Iran şi Turcia plus agresiva Rusie? Şi care ar fi propunerea lor? Dacă unul mişcă în front, vine repede bâta militară şi-i linişteşte definitiv? Apoi, este vorba de reconstrucţia zonelor de război. Cine dă banii pentru reconstrucţia Siriei, Libanului şi chiar a Irakului? Că Rusia, Iran şi Turcia nu au bani, ba dimpotrivă. NU va fi pace în Orientul Mijlociu.

+2 (12 voturi)
InimaRea
23.10.2019, 10:40:11

E de văzut dacă acest fel de prezentare a politicii americane este naivă ori o diversiune. În favoarea naivității, pledează accentul pus pe ”amenințarea rusească” de a face jocurile în Orientul Apropiat, întovărășindu-se cu Turcia și Iranul - o autocrație și o dictatură religioasă; ceea ce ar face - în ochii comentatorului avizat care ar fi Unteanu - să confirme gena autocrată a rușilor, capabili de a se alia doar cu regimuri de mînă forte. De unde, transparența ideii de pericol la adresa democrației occidentale - și nu numai, dacă adăugăm, la toate acestea, ”pericolul” atragerii Chinei în joc. Diversiune ar fi dacă Unteanu ar ști că politica americană nu e a lui Trump ci în spiritul pragmatic - ”negustoresc” - al omului de afaceri care are de dus la-mplinire promisiunea de a redresa economic America. ”America First” e modul pragmatic de a calcula costurile politicii externe, astfel încît America să iasă pe plus. A-nceput cu cheltuielile pe care aliații din NATO au fost somați să le facă - potrivit aranjamentelor niciodată respectate, din cadrul Alianței. Ceva ce a convenit multă vreme Americii fiindcă știe tot omul că cine plătește, comandă și muzica. Pe tot parcursul Războiului Rece și în deceniile imediat următoare, SUA au deschis larg punga pentru a-și asigura statutul de unică superputere mondială. Iar aliații săi au fost bucuroși să economisească, lăsînd Americii rolul de prim-plan pe arena mondială. N-au fost la fel de bucuroși să treacă peste aspectele brutale ale politicii liderului lor, și au ajuns - nu destul de repede - la concluzia că ieșeau, de fapt, în pierdere, economic și pe planul încrederii internaționale. Limita suportabilului, pentru Occidentul neamerican - a fost depășită atunci cînd America a trecut, prin politica lui Trump, ”la nivelul următor”: a pus arici la buzunare, a devenit exigentă cu aliații - chiar autoritară; a afirmat clar că-nainte de orice interese comune, stă interesul american pentru propria-i prosperitate asigurată - iar nu amenințată - prin hegemonie planetară. Oncle Sam a renunțat la politica ”mîna de fie în mănușă de catifea”, și-a scos mănușile și le-a arătat aliaților că are mîna grea, la nevoie. Ei bine, această nouă turnură în politica globală americană n-a apărut peste noapte - ca-n Germania lui Hitler - ci a venit din laboratoare geostrategice unde s-a stabilit că se poate trece la nivelul următor de dominație planetară - politica dură a concurenței economice, unde zdrobirea - iar nu întrecerea - adversarului e țelul final. De altfel, nici hitlerismul n-a fost opera lui Adolf ci a oligarhiei economico-financiare germane care gîndea ca-n vremea lui Napoleon - ieșirea din criză economică se face prin război. Tot un război pune și America în operă, azi, dar unul economic, pe care e sigură c-o să-l cîștige, de vreme ce nu are rival pe plan militar, în lume. Un semnal puternic, în acest sens, este renunțarea la iluzia liberei concurențe, la ipocrizia acordurilor comerciale ori diplomatice internaționale. S-a arătat limpede că, dacă așa vrea, America iese din orice acord, pune ce taxe vamale vrea - și n-are nimeni ce-i face. Fiindcă nici cel mai aprig dușman al său nu-și poate imagina că America poate fi pusă sub embargou internațional pentru nerespectarea înțelegerilor, acordurilor, pactelor șamd. Aceasta este politica americană azi. Și, fiindcă trebuia să i se pună un nume, se cheamă Trump - om de sacrificiu pentru binele Americii. Rol pe care acesta și-l asumă voios, ca orice oligarh știind că democrația e praf în ochii lumii dintotdeauna dornice de liberte, egalite, fraternite. O știe, de altfel, orice politolog începător, studiind cum a respectat Napoleon idealurile Revoluției Franceze. Trump vine după Obama, în ale cărui mandate s-a văzut că-i păguboasă corectitudinea politică - mai ales, economic e, păcat de moarte în patria dolarului. Probabil că Trump nu va mai prinde al doilea mandat; poate că nici pe-ceasta nu-l va putea duce pînă la capăt dar ceea ce era de făcut, s-a făcut - America a făcut pasul către imperialism pur și dur, fără acțibildurile drepturilor popoarelor la autodeterminare. Politica de ”far al democrației” a durat fix un secol, și-a făcut datoria, iar omenirea se-ntoarce acolo unde era dintotdeauna - în arena jocurilor de putere, aka - a jocurilor de război.

-9 (19 voturi)

Vezi toate comentariile (31)