Afganistan. Pacea - o opţiune, războiul - o certitudine
0
Ghinion, ar spune cineva! Să te retragi, după 20 de ani, timp în care se spune că ai băgat 2 trilioane de dolari în afacerea cu democraţia la paştuni, să pleci, zic, chiar la momentul în care se descoperă că sub pietrele din Afganistan se află o comoară din metale rare.
Să pleci când e aproape o certitudine că tocmai una din cele mai sărace şi izolate ţări de pe glob este cheia pentru acele tehnologii care se presupune că vor aduce viitorul mai aproape.
”Arabia Saudită a litiului”, metalul din care se fac bateriile pentru calculatoare, asta se spune că este Afganistanul, dacă ar fi să credem zvonurile care circulă încă din perioada preşedintelui Obama, alimentate de echipe de geologi, însoţite de alte echipe, bine pregătite, de la Pentagon, care au cercetat regiunea dintr-un motivat impuls umanitar. Chiar şi expresia de mai sus pare a proveni dintr-un raport militar intern, care l-a făcut pe însuşi generalul David H. Petraeus, comandantul de atunci al USCENTCOM, să exclame admirativ: ”Este un potenţial remarcabil aici... Sigur sunt o mulţime de «dacă», dar potenţialul este imens”.
Toate astea s-au dus.
Sau, poate, nu.
Trebuie doar să sperăm că cei care aruncau în aer uriaşele statui ale lui Buddha de la Bamiyan, în urmă cu mai mult de două decenii, acum se căiesc pentru gestul lor şi vor inaugura centre de reconciliere şi fraternizare religioasă în fiecare raion afgan.
Sună plauzibil, nu?
Cei 300.000, sau câţi or fi, de foşti militari afgani, care au depus armele în nisip, după care au plecat care încotro, vor fi rechemaţi şi li se vor plăti inclusiv salariile restante. Nu se va întâmpla ca în Irak, acolo unde, din lipsă de ocupaţie, foştii generali şi ofiţeri, deveniţi şomeri peste noapte, au început să viseze califate.
Americanii vor pleca, desigur, la fel şi aliaţii, noi, mai pricepuţi la retrageri, suntem deja de câteva luni bune la adăpost, dar ruşii nu vor veni să le ia locul, pentru că au amintiri dureroase, chinezii mai aşteaptă pentru că, şi pentru ei, timpul este cel care contează, nu ceasul vremelnic, indienii au interzis la Kabul, prea au fost apropiaţi de fostul regim, iar Pakistanul, aici e altă discuţie, oricum era şi este, peste tot, acasă.
Britanicii ar fi vrut să strice, probabil din orgoliul primului imperiu modern care şi-a rupt gâtul prin aceste locuri, armonioasa defluire, să organizeze o Mică Antantă de continuitate a prezenţei militare în Afganistan, dar nu au fost voluntari, preşedintele Biden nu a răspuns trei zile la apelul telefonic al premierului Johnson, aşa că totul s-a terminat cum a început, ministrul de externe Dominic Raab a putut să-şi continue concediul în frumoasa şi înflăcărata, până la scrum, insulă Creta.
În Afganistan, totul e speranţă.
Că talibanii nu mai sunt ce au fost şi mai puţin decât atât.
FOTO twitter.com
Că se va realiza un guvern inclusiv, inclusiv cu preferatul filosofului francez Bernard-Henri Lévy, tânărul rebel Ahmad Massoud, fiul lui Ahmad Shah Massoud, eroul naţional afgan, al cărui destin pare a fi, în acest moment, să continue lupta în Valea Panjshir.
Că femeile şi fetele afgane se vor da pe brazdă cu învăţământul de la distanţă.
Că ONG-urile internaţionale îi vor învăţa pe talibani cum să desţelenească pământul, cum să renunţe la culturile de mac şi să se apuce de lucruri serioase, precum alegeri libere, protecţia mediului, drepturile minorităţilor.
Că despre victoria talibanilor nu se va afla prin părţile de lume unde mai există mişcări similare, nu vor fi focuri de artificii, imamii nu vor transmite mesajul că America a fost înfrântă de dreptcredincioşi, deci se poate.
Iar dacă nu se va întâmpla, şi va fi în continuare război, nicio problemă, e în natura lucrurilor care populează acest spaţiu.
Soldaţi tineri se găsesc. În 20 de ani de gherilă internă, populaţia ţării s-a dublat, de la 20 la 40 de milioane de locuitori. Jumătate sunt sub 25 de ani.
Pentru aceştia nu există muzică mai ascultată decât cea produsă de instrumentele de percuţie balistică model AK-47 sau M-16.
Sigur că pacea e şi ea o opţiune.
Din păcate, însă, mai rară decât metalele rare din subsolul Afganistanului.
Se încarcă comentariile...
