În lume

articolul anterior articolul urmator

Argentina după 12 ani de kirchnerismo

4
27 Oct 2015 20:25:55
Caterina Preda
Nestor şi Cristina Fernandez de Kirchner preşedinţi ai Argentinei.
Nestor şi Cristina Fernandez de Kirchner preşedinţi ai Argentinei.

Duminică 25 octombrie, argentinienii au votat la primul tur al alegerilor prezidenţiale, primele din ultimii 12 ani la care nu participă un Kirchner. În ultimii 12 ani, Argentina a fost guvernată de soţii Kirchner, întâi Nestor (2003-2007), cel care a redresat ţara după grava criză economică din 2001 şi apoi Cristina Fernandez de Kirchner care încheie acum cel de-al doilea mandat (2007-2011 şi 2011-2015).


CFK la final de mandat(e)

Duminică 25 octombrie, 79%[1] din cei 32 milioane de cetăţeni argentinieni (cu dreptul de vot) au votat şi pentru candidatul prezidenţial preferat, pe lângă jumătate dintre deputaţi, o treime din senatori şi 11 guvernatori, legislatori din provincii, primari şi consilieri municipali, precum şi pentru prima dată pentru 45 de deputaţi în Parlamentul Mercosur (Parlasur), cea mai importantă organizaţie a Americii de sud.

Pe 10 decembrie 2015 Cristina Fernandez de Kirchner (CFK) va ceda mandatul noului preşedinte ales cu un bilanţ polarizant, lucru pe care-l indică de altfel şi cota sa de popularitate de în jur de 50% din cetăţeni. De altfel, alegerile au fost evocate şi ca o confruntare între k (adică kirchneristas, susţinătorii Cristinei Fernandez de Kirchner) şi antik (adică opozanţii săi).

Kirchnerismul, este cea mai recentă mutaţie a peronismului, principalul curent politic argentinian din ultimii 70 de ani. Organizaţia care o sprijină pe Cristina este La Campora, fondată în 2006, organizaţia îl aminteşte prin numele său pe preşedintele Hector Campora care a candidat în 1973 pentru a-i permite lui Juan D. Peron să revină în 1974. La Campora este un curent peronist care susţine deschis politica kirchneristă şi al cărui preşedinte este Máximo Kirchner, fiul Cristinei şi al lui Nestor Kirchner. La Campora face parte din frontul Unidos şi Organizados creat în 2012 pentru a susţine guvernul CFK.

Reformele kirchneriste: economia şi drepturile omului

Conform El Universal după 3 mandate prezidenţiale ale familiei Kirchner, Nestor şi Cristina, economia a crescut într-o manieră importantă. Dacă în 2001, sărăcia era evaluată la 54%, în 2013 Institutul Naţional de Statistică şi Recensământ (Indec) evalua sărăcia la 4.7%; conform criticilor guvernului, sărăcia ar fi astăzi însă evaluată la 29% din populaţie. Şomajul afectezaă în 2015 6.6% din populaţie, comparat cu 25% după criza economică din 2001. După o creştere importantă după criza din 2001, în ultimii ani, şi mai ales după criza mondială din 2008, economia argentiniană a înregistrat o încetinire a creşterii, acompaniată de o inflaţie crescută (25%).

Printre deciziile care au marcat reformele kirchneriste s-au aflat şi renaţionalizările fondurilor de pensii (cu creşterea acoperirii cu pensii la 96% comparativ cu doar 54% în 2002), transporturilor feroviare şi aeriene (Aerolineas Argentinas), compania care explotează petrolul YFP expropriind compania spaniolă YPF. Printre reformele introduse de guvernul Kirchner, una dintre cele mai apreciate este Asignación Universal por Hijo (alocaţia universală pentru copii) adoptată în 2009 prin care se oferă părinţilor săraci (şomeri, activi în economia informală, sau care câştigă mai puţin decât salariul minim) care aduc dovada că şi-au vaccinat copiii şi că aceştia frecventeză şcoala, o sumă lunară. Efectele acestor reforme, dar şi ultimele decizii luate de CFK pentru a recăpăta simpatia publicului după scandalul Nisman, au lăsat Banca centrală fără fonduri. Mai mult decât atât, din 2011, există un control strict asupra cumpărării de valută (şi deci o limitare a importurilor), iar cifrele oficiale privind inflaţia sunt modificate artificial.

Poate şi mai importante au fost deciziile luate de soţii Kirchner în ceea ce priveşte justiţia în favoarea celor care au suferit de pe urma abuzurilor împotriva drepturilor omului din ultimile dictaturi militare (1966-1973 şi 1976-1983). În 2003 Nestor Kirchner anula amnistia acordată de peronistul Carlos Menem în 1990, ceea ce a permis reluarea începând cu 2007 a proceselor împotriva celor responsabili de aceste crime printre care liderii juntelor militare precum Jorge Videla condamnat din nou.

Problemele mandatelor CFK

Printre principalele probleme ale regimului Cristinei Fernandez de Kirchner sunt de obicei enumerate, insecuritatea şi creşterea criminalităţii în mod dramatic, problemele legate de neplata datoriei către fondurile de investiţii speculative (hedge funds), dar şi problemele legate de moartea suspectă a procurorului Nisman anu acesta şi corupţia familiei Kirchner şi a diverşilor săi aliaţi.

Insecuritatea cetăţenească este printre cele mai dese motive de critică la adresa actualei administraţii. Un raport al Naţiunilor Unite pentru perioada 2013-2014 (”Seguridad Ciudadana con rostro humano: diagnostico y propuestas para America latina 2013-2014”) plasa Argentina printre primele locuri din regiune în ceea ce priveşte furturile (973 la 100.000 de cetăţeni).

Unul dintre cele mai tensionate momente le-a trăit kirchnerismul la începutul acestui an. În 18 ianuarie 2015 procurorul Alberto Nisman care se ocupa de investigarea atacului terorist din 1994 împotriva organizaţiei evreieşti AMIA şi care denunţase o implicare a preşedintei CFK în acest caz, era găsit mort în apartamentul său din Buenos Aires chiar înainte de programata sa declaraţie în faţa Congresului. CFK a reacţionat contradictoriu la moartea lui Nisman fiind acuzată de implicare directă. Conform unor anchete private, acesta nu ar fi putut să se sinucidă ci ar fi fost ucis. Argentinienii au ieşit înt-un număr impresionant pe străzi pentru a reclama adevărul în ceea ce priveşte dispariţia procurorului.

Corupţia este o altă mare problemă a administraţiei Kirchner. Conform Auditoria General de la Nación, principalele probleme de corupţie în mandatele soţilor Kirchner au privit transporturile, şi mai ales cele feroviare, dar şi planul ”Suenos Compartidos” de construcţie de locuinţe investigat deja de Ministerul Justiţiei controlat de un numit al Fundaţiei Madres de la Plaza de Mayo şi programul statal ”Fotbal pentru toţi” care a cheltuit peste 6 miliarde de pesos (2009-2015). Între 2008 şi 2014, guvernul argentinian a investit 1.2 miliare de dolari pentru înnoirea trenurilor. În ultimii ani au avut loc cîteva accidente mortale (în 2012 la gara Once din Buenos Aires mureau 52 de persoane, în timp ce 700 erau rănite, iar în 2013 un accident făcea 3 morţi şi 300 de răniţi!) în care au fost implicate trenuri aflate într-o stare avansată de degradare. Procesul în care s-a investigat îmbogăţirea ilicită a soţilor Kirchner nu a avut rezultate. În prezent diferite companii ale familiei Kirchner sunt investigate, fiind bănuite de spălare de fonduri. Fostul secretar pentru Transporturi Ricardo Jaime (2003-9) a fost condamnat la 1 an şi jumătate de închisoare pentru că a primit mită, în timp ce ministra Economiei Felisa Miceli (2005-6) a fost condamnată la 3 ani de închisoare pentru fraudă administrativă şi actualul vice—preşedinte Amado Boudou este anchetat pentru diferite acuzaţii.

Alegerile prezidenţiale între continuitate (Scioli) şi schimbare (Macri)

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale din Argentina au fost extrem de strânse: peronistul Daniel Scioli (PJ- Frente para la victoria) a obţinut 36.86% din voturi, în timp ce candidatul de dreapta Mauricio Macri (PRO- Cambiemos) a obţinut 34.33%. Conform legislaţiei electorale din Argentina, un candidat trebuie să fie ales de 45% + 1 din cetăţeni sau cu minim 40% din voturi, atâta timp cât al doilea plasat obţine cu 10% mai puţin.

Daniel Scioli este candidatul susţinut de CFK. Acesta este guvernatorul provinciei Buenos Aires şi a fost vice-preşedinte al lui Nestor Kirchner (2003-2007). Candidatul la vice-preşedinte al lui Scioli, Carlos Zannini este un fidel al soţilor Kirchner. Extrem de aproape de Scioli, pe locul doi s-a plasat Mauricio Macri (Cambiemos adică Să schimbăm), primar al Buenos Aires, candidatul dreptei, fost patron al echipei de fotbal Boca Juniors. Pentru a câştiga electoratul, Macri a promis recent că va menţine unele din programele introduse de kirchnerism precum sumele alocate şomerilor sau naţionalizarea Aerolinea Argentinas. Primele reacţii la rezultatele de duminică sunt că dreapta este mult mai bine plasată decât se aştepta curentul oficial, în timp ce peronismul a pierdut multe bătălii electorale la nivel local şi deci nu va avea un sprijin important. Cu toate acestea, în sud, în provincia Santa Cruz unde a început cariera politică a familiei Kirchner, a câştigat postul de guvernator Alicia Kirchner, sora lui Nestor. Fiul Cristinei, Maximo a pierdut însă lupta pentru postul de deputat.

Al treilea plasat, Sergio Massa a obţinut 21.1%, un peronist dizident, fost aliat al Cristinei, acesta va juca un rol între cele două tururi, susţinerea sa fiind cel mai probabil oferită lui Macri. Pe lângă cei trei prim plasaţi, în cursă s-au mai aflat Margarita Stolbizer, fostul preşedinte peronist Adolfo Rodriguez Saá şi Nicolás del Caño, dar aceştia au obţinut sub 5% din voturi.

Este prima dată când se va vota în turul doi pentru că în competiţiile electorale precedente, ori s-a câştigat din primul tur, ori candidatul aflat pe locul doi s-a retras, ceea ce i-a oferit primului plasat în mod automat victoria; astfel, în 2003, Nestor Kirchner câştiga preşedenţia cu doar 22% din voturi.

Concluzia mandatelor kirchneriste o oferă un cetăţean de 65 de ani citat de ziarul spaniol El Pais, care declara înainte de ziua alegerilor că îşi va anula votul ”Kirchneristas au creat universităţi, au oferit mai multe pensii şi au cumpărat trenuri noi, dar totul este acoperit de insecuritate şi de corupţie”.


Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.


[1] Votul este obligatoriu pentru cetăţenii cu vârste între 18 şi 69 de ani şi opţional pentru cei care au 16 sau17 ani şi se înregistrează, precum şi pentru cei cu o vârstă mai mare de 70 de ani.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Filon Aurel
28.10.2015, 10:12:45

Nu am avut si nu am incredere in "dinastiile" de presedinti,cu atat mai mult in America Latina!Sistemul politic pe baza de partide politice si lideri este desuet si trebuie schimbat!Am auzit de curand o emisiune la RFI unde se vorbea de sistemul electoral prin tragere la sorti!De ce nu?Daca functioneaza in justitie(vezi juratii) de ce nu ar funciona si in politic!

-1 (1 vot)
vbuntv
28.10.2015, 17:08:48

Comentariu considerat abuziv.

Caterina Preda
28.10.2015, 20:48:46

que triste existencia la suya.

-1 (1 vot)
vbuntv
30.10.2015, 17:53:12

Comentariu considerat abuziv.