Artă şi politică în America de sud sau lupta populiştilor cu desenele

Caricatură semnată de Bonil care îl înfăţişează pe preşedintele Ecuadorului Rafael Correa criticând realegerea acestuia.

Nu doar în Europa tema libertăţii de expresie şi a tabu-urilor pe care desenele nu le pot atinge este de actualitate, aşa cum o arată cele întâmplate în redacţia Charlie Hebdo, în ianuarie 2015. Şi în America de sud desenele sunt considerate periculoase de liderii populişti precum Rafael Correa (Ecuador) sau Nicolas Maduro (Venezuela)

Ecuador: Yo soy Bonil!

Caricaturistul ecuadorian Xavier Bonilla care desenează sub numele de Bonil în cotidianul El Universo se află de câţiva ani într-un conflict cu preşedintele Rafael Correa. El a fost deja condamnat pentru caricaturile sale cu preşedintele.

Rafael Correa, membru al noii stîngi guvernează Ecuadorul din 2007, aflându-se în prezent la cel de-al treilea mandat (fiind reales în 2009 şi 2013). Deşi pe plan internaţional apare ca un apărător al libertăţii de expresie, ambasada Ecuadorului din Londra fiind refugiul lui Julian Assange din 2012, pe plan naţional Correa se remarcă mai ales în lupta sa cu libertatea de expresie a opozanţilor săi.

În ianuarie 2014, Correa l-a reclamat pe Bonil pentru o ”caricatură mincinoasă” în faţa Supercom (Superintendencia de informacion y comunicacion, 2013), instituţia guvernamentală care se ocupă cu supravegherea mass media, fiind acuzată de cenzură. Caricatura lui Bonil prezenta arestarea unui ziarist, consilier al unui parlamentar al opoziţiei, acuzat de corupţie şi care ar fi hackuit contul de email al preşedintelui. Ziarul a primit o amendă de 100.000 de dolari şi ca urmare, Bonil şi-a rectificat caricatura (!) într-un nou desen care a apărut în februarie.

La începutul acestui an, Bonil a fost reclamat din nou la Supercom de această dată pentru o caricatură despre un parlamentar al partidului de guvernământ, fost jucător de fotbal, cu acuzaţia de rasism. La procesul acestuia, susţinătorii s-au prezentat cu mesajul Yo soy Bonil! (eu sunt Bonil) inspirat de Je suis Charlie! (eu sunt Charlie). În 2012, Correa a câştigat deja un proces contra ziarului El Universo în urma căruia trei directori şi un editor erau condamnaţi la închisoare şi la plata a 40 de milioane de dolari. Correa le-a acordat aministia.

Lupta lui Correa cu presa a culminat în 2013 când o lege a comunicaţiilor a fost dictată de guvern, fiind criticată nu doar pe plan local, dar şi de organismele internaţionale de apărare a libertăţii presei. De altfel, în emisiunea sa săptămânală televizată, Enlace ciudadano, Correa critică cele spuse de presă la adresa sa.{C}[1] Aşa cum s-a întâmplat recent în Venezuela cu publicaţia de stânga Tal Cual care a renunţat la publicarea pe hârtie şi în Ecuador, cotidianul Hoy a rămas doar online ca urmare a presiunilor economice din partea guvernului.

Acelaşi tip de conflict între preşedinte şi mass media a fost văzut şi în Argentina, între preşedinta Cristina Fernandez de Kirchner şi grupul Clarin (în unele momente chiar pentru caricaturi), dar şi în Venezuela între Hugo Chavez şi mass media aparţinînd opoziţiei, fiind continuată de actualul preşedinte Nicolas Maduro.

Venezuela: lupta chaviştilor cu desenele

Din 2012, încă din timpul regimului lui Hugo Chavez (1998-2013) caricaturiştii au fost denunţaţi pentru desenele lor. Confruntaţi cu o situaţie economică din ce în ce mai problematică şi cu o instabilitate politică în creştere, liderii de la Caracas denunţă din ce în ce mai acut ”inamicii revoluţiei”, interni sau externi, printre care se găsesc şi caricaturişti.

Institutul Presă şi Societate (2002), un ONG din Venezuela care apără libertatea de expresie a realizat un studiu care documentează cum, în ultimii 5 ani, 25 de companii de presă (scrisă, radio şi televiziune) şi-au schimbat proprietarii. De fapt, după lovitura de stat ratată din aprilie 2002 împotriva lui Hugo Chavez, guvernul de la Caracas şi-a schimbat strategia în ceea ce priveşte libertatea de expresie, creând mass media proprii, Telesur, şi limitând exerciţiul liber al informaţiei opozitorilor regimului. Boligarhii sau boliburghezia aşa cum sunt numiţi oamenii de afaceri care au reuşit să obţină profituri în timpul guvernului chavist care a instituit revoluţia bolivariană, ar fi la originea acestei schimbări.

Caricaturista Rayma Suprani care se semnează Rayma, a fost concediată în 17 septembrie 2014 de ziarul El Universal din cauza desenelor despre starea deplorabilă a vieţii în Venezuela. Rayma a fost concediată după publicarea unui desen care critica sistemul de sănătate arătându-l ca o encefalogramă plată. Noii proprietari ai ziarului, unul dintre cele mai vechi din Venezuela, s-ar părea că sunt mai degrabă favorabili guvernului Maduro şi au impus această decizie drastică.

Caricaturistul Robert Weil (Weil) care în prezent desenează pentru cotidianul de stânga Tal Cual a fost şi el concediat în octombrie după ce un desen al acestuia a fost interzis fiind acuzat de fascism, pentru că folosea şobolani în desenul său, o aluzie la relatarea Holocaustului de către Art Spiegelman în Maus. Caricatura care înfăţişa şobolani la un priveghi, a fost retrasă din revista Dominical după ce s-a considerat nepotrivită apariţia ei la scurt timp după asasinarea deputatului chavist Robert Serra pe 1 octombrie. Deşi caricatura era realizată cu 2 săptămâni în urmă, desenul a fost considerat premonitoriu (!)

Nicolas Maduro l-a criticat în februarie şi pe caricaturistul columbian Vladimir Florez sau Vladdo ale cărui desene apar în revista săptămânală columbiană, Semana în rubrica Vladdomania. Celebru pentru desenele sale împotriva FARC, Vladdo l-a supărat de această dată şi pe Maduro cu un desen care arăta decăderea Venezuelei în perioada sa bolivariană.

O sindicalizare a caricaturiştilor la nivel internaţional pentru apărarea drepturilor lor este promovată şi de Cartooning for peace (2006) creată de Plantu, unul din caricaturiştii de la Charlie Hebdo.

În absenţa unui proiect estetic propriu, liderii noii stângi sunt mai degrabă preocupaţi să limiteze libertatea de expresie şi orice opinie contrarie.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

{C}[1]{C} Site-ul emisiunii: http://www.ecuadortv.ec/micrositio.php?c=1314