Atlantic Council: Top 10 riscuri şi oportunităţi pentru 2021

Atlantic Council of the US, organizaţia neguvernamentală care susţine relaţiile transatlantice şi NATO, parte componentă a ATA-Asociaţia Transatlantică, a dat publicităţii o listă care vizează cele mai importante 10 riscuri şi cele mai relevante 10 oportunităţi ale lumii în 2021.

Dincolo de a fi un exerciţiu de studii prospective sau o previziune, lista reflectă experienţa autorilor care e dublată, în fiecare caz în parte, de evaluarea probabilităţii pentru ca fiecare risc sau oportunitate să se transforme în fapt. Sigur, aici intervine aportul subiectiv al organizaţiei, dar lista merită analizată cu atenţie pentru că merită atenţie în prag de sărbători. Inovaţia o reprezintă categorisirea pandemiei de coronavirus în spaţiul „lebedelor gri“, adică a evenimentelor care sunt prezise ca probabile fără ca cineva să poată spune şi momentul în care acest risc se transformă în realitate – cu referire directă la listele de riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la nivelul NATO şi UE anterioare lui 2020, care făceau referire la perspectiva pe care o trăim începând de anul trecut.

Clasa cea mai mare de risc: politic, economic, umanitar, social şi geopolitic

La capitolul riscuri, la nivelul cel mai înalt de risc – între 80% şi certitudine – se află 5 evenimente. Riscul politic al lumii ţine de evoluţia politicii în SUA, menţinerea Senatului de către Republicani şi dominaţia menţinută asupra republicanilor de către Donald Trump, care va continua să preseze şi să acţioneze rămânând în politică, blocând politicile noului preşedinte ales şi mai ales alegerile republicanilor. Acest fapt ar împiedica, în mod dramatic, o revindecare a lumii post-Trump, mai întâi în interiorul Statelor Unite, prin menţinerea unei societăţi divizate şi polarizate, apoi la nivel mondial, prin blocajele făcute de pe margine la refacerea încrederii între aliaţi şi a lumii occidentale liberal-democrate bazate pe reguli.

Cel mai important risc economic rămâne o refacere lentă şi incompletă a economiei statelor occidentale. Dacă China este estimată a termina anul cu o creştere de 2% din PIB – altfel sinucigaşă în raport cu datoriile şi probabilitatea de faliment – statele occidentale se pot aştepta la un 2021 în care lucrurile să nu evolueze favorabil şi recuperarea după pandemie să fie redusă în special de perpetuarea crizei pandemice şi de apetenţa scăzută a populaţiei în a cheltui.

Riscul umanitar este singurul deja o certitudine, respectiv creşterea penuriei de alimente. De la fabricanţi la organizaţii neguvernamentale cu activitate redusă, la spaţiul tradiţional al donaţiilor şi ajutorului umanitar în scădere dramatică, totul a dus spre o scădere a cantităţii de hrană în ajutoare şi la o creştere proporţională a numărului de oameni abandonaţi foametei pe planetă. Şi, de data aceasta, pe lângă obişnuiţii cu probleme din Africa – Sudanul de Sud, Nigeria, Burkina Faso, Camerun, Republica Centr-Africană, Congo, Etiopia, Mali, Mozambic, Niger, Sierra Leone, Somalia, Sudan şi Zimbabwe – se adaugă ţări de pe toate continentele Yemen, Afganistan, Haiti, Liban, Siria, Venezuela.

Nu în ultimul rând, cel mai important risc social este încheierea creşterii clasei de mijloc. Aici numărul celor care erau incluşi în această clasă scade dramatic cu precădere în America de Sud şi America Latină, dar devine o permanenţă de tendinţă negativă în întreaga lume, inclusiv la nivelul continentului european. Efectele politice se vor vedea cu precădere în anii următori, mai ales că procesul vine şi cu adăugarea a încă 150 milioane de oameni în sărăcia lucie, de sub 1,90 dolari pe lună venituri.

De asemenea, la nivelul riscului geopolitic, Atlantic Council plasează Turcia şi drumul său spre nivel de ambiţie superioară şi detaşarea de Occident, o independenţă confruntaţională în tot mai multe puncte cu SUA şi Uniunea Europeană şi apropierea tot mai mare şi apetenţa de a face afaceri politice şi economice pe cont propriu cu statele autoritare Rusia, China, Iran de care se simte tot mai atrasă ca model. Neo-otomanismul turc în varianta islamului politic rămâne la nivelul cel mai ridicat de risc, pe scala ACUS.

FOTO Shutterstock

Riscuri medii: pandemia, criza financiară gobală, confruntarea SUA-China şi criza de proliferare nucleară

În cealaltă parte a scalei, se află riscuri plasate la nivel mediu, între 25% o criză nucleară cu Iranul şi 75% criza pandemică cu coronavirus. Riscurile sunt variate ca şi gradul de probabilitate asociat. O adâncire a crizei pandemice, venită pe fondul distribuţiei limitate a vaccinurilor la nivel global, al apariţiei versiunilor mai virulente a rădăcinii Sars-Cov-2 (în Marea Britanie deja) şi a oboselii populaţiei în faţa măsurilor restrictive este cu probabilitate de 75%.

Pe aceeaşi scală de 75% probabilitate se află o criză de factură nucleară cu Coreea de Nord. După dansul diplomatic fără finalitate al lui Donald Trump, Kim Jong Un va lansa, cel mai probabil, în primele 12 luni de mandat Biden, o provocare majoră, pentru a testa situaţia şi relaţia. Astăzi arsenalul Coreii de Nord e mult mai important decât acum 4 ani, şi evaluarea experţilor americani, sud coreeni şi japonezi este că Phenianul deţine azi între 20-30 bombe nucleare montate pe rachete balistice capabile să atingă teritoriul american. Nu e o certitudine deplină şi dictatorul nord-coreean s-a dovedit suficient de pragmatic, dar de o agresivitate care să-i servească la nivel intern, acolo unde atât starea sa de sănătate cât mai ales criza de coronavirus îl pot aduce în situaţia de a declanşa o asemenea criză-test.

Cu probabilitate medie, de 50%, se află criza financiară globală similară sau chiar mai gravă decât cea din 2008. Datoria globală, ca urmare a nevoii de a relansa economia după pandemia Covid-19 a explodat. În 2020, datoria globală a crescut cu 15 trilioane de dolari, ajungând la sfârşitul anului la nivelul a 365% din PIB-ul global. Capitalurile în statele cu venituri mici scad cu 700 miliarde de dolari în 2020, iar economiile în curs de dezvoltare au nevoie de 7 trilioane de dolari pentru a plăti serviciul datoriei pe 2021. Deja avem 6 state intrate în faliment anul acesta, cu Zambia proaspăt adăugată Barbados – la primul faliment, Mozambicul şi Argentina care restructurează datoria publică şi Venezuela respectiv Puerto Rico, cu falimentul legat de datorie în curs.

Acestora li se adaugă o posibilă criză SUA-China vizând Taiwanul, estimată la 50% şanse, mai ales dacă intervine până la 20 ianuarie, la preluarea mandatului de către Joe Biden. Donald Trump a evaluat deja, în repetate rânduri, opţiunile sale spre a complica preluarea mandatului de către rivalul său în alegerile prezidenţiale şi, nu întâmplător, după blocarea transferului de putere intern s-au adăugat criza confruntării cu China şi lansarea unui atac asupra facilităţii nucleare iraniene de la Natanz şi criza americano-iraniană ce ar urma, evaluată la 25% probabilitate.

Joe Biden FOTO Getty Images

Veştile bune: oportunităţi şi deschideri în epoca Biden

Veştile bune vin cu 3 oportunităţi cu probabilitate de 100% şi alte trei cu probabilităţi extrem de mari, peste 75% care refac lumea bazată pe reguli pe care o cunoşteam, dar deschid şi perspectivele unei îmbunătăţiri a lumii pe care o cunoaştem. La nivelul evenimentelor cu cvasi-certitudine, notăm refacerea, relansarea reformată a OMC, Organizaţia Mondială a Comerţului, după ajustarea ultimelor detalii şi numirea de către noul preşedinte a judecătorilor pentru cauzele competiţiei incorecte pe care actualul preşedinte a refuzat să-i mai numească în numele SUA. Relansarea comerţului bazat pe reguli şi competiţie corectă alături de alegerea unui nou director general şi reforma pe baza coaliţiei statelor Occidentului extins cu partenerii liberal democraţi-UE, SUA, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud – readuce lucrurile la un normal îmbunătăţit, ajustat lumii de astăzi şi unor reguli ce lipseau.

La acelaşi nivel de certitudine se află lumea bazată pe reguli şi relansarea multilateralismului, prin revenirea SUA sub Biden în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii refăcută, a Consiliului pentru Drepturilor Omului şi a acordului climatic de la Paris, şi relansarea ONU sub leadershipul SUA. Revenirea Americii în prim plan reduce spaţiile vacuumului umplut de China şi poate reangaja constrângerea Beijingului cu reguli clare şi asumate de toţi membrii, inclusiv prin acoperirea deficitului de reglementări globale în domeniul spaţiului, al armelor autonome, al biotehnologiei cu dublu uz şi al geoingineriei.

Cel de-al treilea element de certitudine este şi o moştenire avantajoasă a administraţiei Trump, respectiv cea a îmbunătăţirii relaţiilor între monarhiile sunnite şi Israel. Sunt câteva acorduri aproape, dar cel mai important este cel cu Arabia Saudită care aşteaptă, probabil, negocierea cu noul Preşedinte pentru a face pasul recunoaşterii statului Israel şi al reluării relaţiilor diplomatice normale. Această îmbunătăţire a relaţiilor poate merge mult mai departe şi poate organiza Orientul Mijlociu pe noi baze de natură a soluţiona vechile conflicte pendinte.

Există şi trei oportunităţi cu un grad foarte mare de probabilitate de a se realiza, 75-80%: descoperirea unei noi tehnologii de stocare a energiei electrice, reconstrucţia alianţei tehnologice occidentale SUA-UE şi, respectiv, crearea unei perspective alternative a relaţiilor SUA-Rusia dincolo de subordonarea Rusiei ca junior partner al Chinei. În primul caz, avansul e relevant şi am putea obţine, cu o investiţie similară celei pentru găsirea vaccinului pentru Covid - 19, un salt tehnologic major pentru stocarea de energie electrică şi încheierea tranziţiei de la economia bazată pe petrol.

Relaţia UE-SUA e la fel de clar de reconstruit la nivel tehnologic, mai întâi pentru că părţile şi-o doresc deja în competiţia cu China. Totuşi, UE lansează acordul investiţional cu China şi unele state central şi est europene folosesc China drept pârghie de creştere şi apropiere de Europa Occidentală prin avans economic forţat, cu riscurile asociate. O negociere corectă cu consens, mai întâi la nivelul solidarităţii europene, apoi în clarificarea autonomiei strategice inter-europene, apoi cu SUA, pot stabili reguli clare şi stricte, convenite, pentru cooperarea cu Beijingul şi modul de angajare al Moscovei. Taxarea giganţilor tehnologici americani şi perspectiva reluării TTIP - acordul de liber schimb pentru investiţii şi comerţ transatlantic sunt alte două teme de prim interes şi cu mare grad de probabiliate în a fi atinse în viitorii ani.

Nu la fel de fericită pentru Europa Centrală şi de Est, pentru flancul estic al NATO, este oportunitatea foarte probabilă a unei relaţii corecte SUA-Rusia. Fireşte că evaluarea e făcută înaintea marelui atac cibernetic devastator al SVR, serviciul de informaţii externe al Rusiei, felicitate chiar duminică, 20 decembrie, la 100 de ani de existenţă (ca succesor al Ohraniei ţariste şi a CEKA bolşevice, respectiv al KGB-ului sovietic) de către Vladimir Putin chiar pentru acest atac. Totuşi, calculul unei soluţii alternative alinierii sub conducerea Chinei împotriva Occidentului vine din epoca Trump, însă nuanţele, garanţiile şi limitele cooperării, negocierii şi pertractărilor ar putea fi mult mai avantajoase unei continuări a mandatului Trump.

Inteligenţă artificială FOTO Shutterstock

Oportunităţi cu probabilitate mică pentru 2021, dar cu relevanţă majoră în viitor

4 dintre oportunităţi au o probabilitate mică de a se realiza în 2021. Însă sunt extrem de importante şi relevante în perspectiva temporară a anilor viitori. Trei dintre ele au probabilităţi de 25-40%, una este cu probabilitate foarte redusă pentru 2021. Este vorba, în primul rând, de relansarea acordului de liber schimb transpacific, acolo unde Japonia a păstrat locul SUA după retragerea efectuată de Donald Trump. Unele puncte sunt de negociat, dar acordul oricum e mult mai aprofundat, acoperă 40% din volumul economic al lumii şi nu se compară cu RCEP - Parteneriatul regional comprehensiv lansat de China recent, profitând de absenţa SUA.

Pe acelaşi nivel de probabilitate se află construirea unor structuri internaţionale pentru guvernanţa digitală, făcute de SUA şi Occidentul plus partenerii săi, un proiect care oricum e de primă importanţă după alianţa transatlantică pentru tehnologie UE-SUA. Acest fapt ar reduce formula segmentării internetului şi este prefigurat deja de acordul SUA-Mexic Canada (USMCA) – acordul NAFTA renegociat de administraţia Trump, care conţine şi dimensiunea digitală- dar şi de acordul comercial SUA-Japonia pe dimensiune digitală, semnat în septembrie 2019. Tot aici se află şi perspectiva unui vaccin general împotriva oricărui coronavirus.

Pe ultimul loc ca probabilitate pentru anul ce vine se află perspectiva unui acord global care vizează cooperarea, reglementările şi controlul pe dimensiunea artificial intelligence. Este vorba despre nevoile statelor la nivel global de noi standarde şi norme comune. Apoi toate guvernele au interesul să evite catastrofe potenţiale privind utilizarea nechibzuită şi necontrolată a A.I., o evaluare comună a raportului dintre beneficii şi costuri aduse de noua revoluţie a inteligenţei artificiale intră în evaluare, dar probabil efortul va necesita ani buni de negociere şi e dependent de acţiunile anterioare ale acordului tehnologic SUA-UE şi parteneri şi a guvernanţei digitale globale.

Lumea de mâine se anunţă complexă, cu un grad mare de incertitudine şi tectonicitate. Totuşi, reaşezarea lumii după 2016 revine la un curs rectificat, ajustat şi adaptat al instituţiilor multilaterale, prin efortul tuturor actorilor globali, cu precădere al celor occidentali, şi asumarea rolului de lider al SUA. Însă deschiderea spre negociere, limitarea nivelului de ambiţie exagerat, a excepţionalismelor şi abordărilor unilaterale sunt necesare pentru ca toate oportunităţile să poată fi realizate iar riscurile să poată fi gestionate.