Avantajele Noului Război Rece

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
a

Oricât de cinică şi chiar nefirească poată să pară o asemenea aserţiune, cred că există destule motive în susţinerea ei. Şi asta ar putea să proiecteze şi un spot luminos asupra rădăcinilor profunde şi extrem de întortocheate ale crizelor actuale, multiplicate parcă la nesfârşit într-o evoluţie menită să arate publicului spectator cât de aproape suntem de un moment conflictual fără întoarcere.

Tehnica nu este nouă, a stat la baza tuturor procedeelor verificate şi aplicate în perioada Războiului Rece în bătălia motivată prin nevoia de apărare a principiilor ideologice şi unei viziuni proprii asupra libertăţii şi ordinii sociale, bătălie câştigată, ni s-a spus mai apoi, nu printr-o victorie a unei ideologii sau coaliţii militare asupra celeilalte, ci datorită superiorităţii evidente a mecanismelor economice, dovedite infinit mai eficiente şi producătoare de bunăstare în universul care a câştigat competiţia împotriva lumii comuniste.

A urmat perioada libertăţii nelimitate instaurate după căderea Cortinei de Fier şi prăbuşirea lagărului comunist. Ştiţi povestea, ştiţi rezultatele. Şi mai ştiţi şi că, în ciuda tuturor speranţelor şi viselor de democraţie şi egalizarea fericirii, raţionamentele economice nemiloase au funcţionat în continuare, lovind la greu unele sisteme sociale care, insuficient pregătite pentru disciplina bunăstării, au confundat-o cu un fel de haos sindical nelimitat bazat pe tehnica revendicării permanente. Şi asta a dus, la nivel macro, la reapariţia polarizării extreme a spaţiilor economice. Suntem acum în momentul în care totul se acutizează pe măsură ce apar semnale din ce în ce mai clare că vechile sisteme şi relaţii economice, inclusiv între ţările avansate industrial, sunt pe cale să se schimbe. Şi, din nou, vectorul principal nu este voinţa sau aspiraţia politică a unuia sau altuia dintre lideri, ci nevoia primară, esenţială, de asigurare a pieţelor cu materii prime şi de a securiza liniile de import-export de mărfuri şi a reţelelor de conducte şi infrastructurilor critice. Raţionament elementar care începe la nivel naţional şi continuă la nivel regional sau continental, prin participarea la alianţe politico-militare cu motivaţie economică din ce în ce mai evidentă.

Ok, dar unde ar fi avantaje în acest Nou Război Rece?

Ca în orice perioadă de acest gen, cu cât tensiunile sunt mai acute, cu cât perspectivele de rupere de sistem sunt resimţite ca mai apropiate, cu atât mai mult marii jucători au ocazia de a-şi număra mai precis sursele de putere şi vulnerabilităţile. Dacă în perioada anterioară, în timpul democraţiei difuze în care orice speranţă era permisă în condiţiile unei relaxări exponenţiale a regulilor de securitate, alianţele economice deveneau şi ele extrem de permisive, lumea s-a legănat în falsa certitudine că accesul la resurse este reglementat de principiile pieţei libere. Trezirea la realitate a fost cu atât mai dură când criza de acum a energiei a repus toate proiecţiile de securitate la punctul zero, revizuind complet proiecţii de dezvoltare şi reafirmând dominaţia absolută a criteriilor economice. Şi, dintre acestea, cele mai importante se dovedesc cele prind funcţionarea sistemelor naţionale şi la nivel de alianţă în privinţa garantării resurselor energetice şi protecţiei sistemelor de conducte şi transport.

Din acest punct de vedere, după părerea mea, actuala criză nu are decât aparent ca obiect Ucraina. Principala temă în joc, dilema esenţială priveşte Germania şi continuarea marelui proiect strategic Nord Stream II care, pe fond, echivalează cu garantarea nu numai a independenţei energetice a Germaniei ci crearea unei surse de nou echilibru pentru piaţa energie din Europa, ofertă concurenţială cu cea americană. În paralel, cam în aceeaşi paradigmă de urgenţă, trebuie să asociem presiunile care se fac (şi se pare că sunt promiţător de aproape de succes) privind încheierea Acordului nuclear cu Iranul, asta deschizând o piaţă alternativă enormă către Europa, alimentată de tot ceea ce ar urma să vină pe reţele de conducte plus transport de mărfuri asimilate traseelor terestru şi marin din Drumul Mătăsii.

Dar ar fi absurd să reducem acest Nou Război Rece la implicaţii privind Europa care nu este decât primul câmp de bătălie, cel unde a început dealtfel confruntare şi care a motivat reacţia în lanţ de repoziţionare a marilor pieţe prin reanalizarea contractelor existente, cu nevoia de a stabili noi angajamente transmise cât mai public ca semnal al noii lor puteri de influenţă şi competitivitate. Dincolo de gândirea limitată a generalilor pentru care orizontul de succes se confundă cu puterea de cumpărare a unui număr cât mai mare de echipamente militare, cu atât mai mare cu cât ţara lor este mai săracă şi sub-dezvoltată, noile alianţe care se profilează acum se bazează pe angajamente de cooperare energetică cu valoare strategică. Cel puţin la fel de semnificative ca un arsenal de arme de ultimă generaţie. Pentru UE, spre exemplu, asta înseamnă situaţia de Nou Război Rece: un sfert din nevoile energetice ale UE sunt acoperite prin consumul de gaze naturale. Şi 90% din această cantitate vine din Rusia, 40% din importuri venind prin Gazprom.

Pentru SUA, acest Nou Război Rece reprezintă oportunitatea extraordinară nu doar de a-şi reafirma rolul de lider absolut în NATO, ci şi, în primul rând, de a propune o fidelizare pe termen lung şi foarte lung a Europei în general (care poate decide să accepte să importe prioritar LPG american) şi, cât va putea de mult, să exporte centrale nucleare clasice sau din seria celor "mici" către ţările din centrul şi estul european Avem cazul României care, evident, a răspuns cu entuziasm unei asemenea perspective.

De partea cealaltă, considerente specifice Noului Război Rece motivează "parteneriatul nelimitat" ruso-chinez bazat, prioritar aş spune, pe deschiderea ruşilor de a creşte masiv livrările pe piaţa energetică. În primul rând, ultra-masiv, către China unde exportă petrol, gaze naturale şi cărbune - componentă esenţială a pachetului energetic din China, iar Rusia livrează acum 15,26 milioane metri cubi anual. Iar extinderea Rusiei este acum mai mult decât semnificativă la nivel anual către Coreea de Sud, Japonia, Vietnam şi India, noua mare piaţă de mare perspectivă. Aveţi aici analiză în acest sens, cu datele statistice de sprijin.

Europa încearcă să găsească o soluţie de noi pieţe, acum cu un test pentru cooperarea masivă viitoare cu Africa, idee mai veche franceză discutabilă din cauza costurilor de securitate generate de instabilitatea politică câteodată extremă din unele state africane. Să vedem şi ce se va decide la viitorul Summit UE-China şi, care sunt liniile de investiţii pe care şi le va permite acum Uniunea Europeană pentru a susţine infrastructuri generatoare de conexiuni.

În raport cu analizele care se fac pe "episodul ucrainean", Noul Război Rece oferă şi oportunitatea reanalizării eficienţei reale a alianţelor şi acordurilor de securitate economică la nivel geo-strategic în toate spaţiile, euro-atlantic şi eurasiatic. Criza energetică de-abia începe în mod real deoarece doar acum încep să schimbe sistemele de aprovizionare şi să fie modificate contractele pe termen mediu şi lung şi să fie redirecţionate investiţii în zone de extracţie, unităţi de producţie şi construcţia de zone de stocare.

Să vedem cum trece ziua de azi, ziua războiului anunţată în linia de propagandă Afganistan-Irak şi care ar putea să se încheie în ridicol instituţional. Dar scenariile reale de-abia de acum înainte se armează şi veţi vedea că marile înţelegeri se desenează în perspectivă, mari şi mici alianţe, mai mult sau mai puţin sfinte sau corecte din punct de vedere politic.

Dar, pesemne că aşa va fi, vom discuta în mod real despre pace, chiar provizorie, doar după cineva se va asigura că are suficient gaz de lampă. Rezolvăm cumva asta, atunci avem despre ce să vorbim pe mai departe.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite