Bătălia pentru Idlib: nodul gordian sirian şi ruptura ireversibilă dintre Turcia şi Rusia

Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat. La 9 luni de la acordurile turco-ruse care blocau avansul trupelor guvernamentale siriene în provincia Idlib, Bashar al Assad a început atacul regiunii controlate de rebeli cu un potop de bombardamente, unele asigurate chiar de Rusia.

Iar această ofensivă într-o zonă controlată de Turcia a creat tensiuni şi ameninţă cu ruptura definitivă şi ireversibilă dintre Turcia, pe de o parte, Rusia şi Iran, pe de alta.

Ruptura echilibrului în Idlib: atac al forţelor guvernamentale

Bombardamentele ruso-siriene, destinate formal jihadiştilor din regiune, au dus la cifre complet inacceptabile de civili morţi şi răniţi. Idlib e o zonă în care s-a retras opoziţia din întreaga Sirie, atunci când Rusia a decis peste noapte dizolvarea zonelor de dezescaladare şi transportul opoziţiei din acele regiuni. În provincia nordică Idlib, situată aproape de graniţa cu Turcia, se află peste 3 milioane de persoane din care jumătate sunt refugiaţi. Aici se află şi opoziţia susţinută de Turcia, şi grupări jihadiste altădată afiliate al Qaeda, dar şi numeroşi civili, în tabere de refugiaţi supra-aglomerate.

Loviturile aeriene au fost numeroase între 20 şi 26 mai. Ursula Mueller, asistent al Secretarului General pentru Afaceri Umanitare, a relatat în Consiliul de Securitate al ONU că, în ultimele săptămâni, violenţa a dus la refugierea a peste 270.000 rezidenţi şi a ucis 160 de civili. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a identificat peste 149 lovituri aeriene în numeroase oraşe şi sate din Idlib joi, 30 mai.

Guvernul sirian, susţinut de către Rusia, a atacat şi distrus facilităţi medicale, şcoli şi pieţe, în mod intenţionat. Potrivit ONU, în provincia Idlib sunt peste 1,1 milioane de refugiaţi interni din alte provincii siriene. Bashar al Assad ar dori un atac pe scară largă dar nici Rusia, nici Iranul nu susţin o asemenea desfăşurare din cauza fricii de a nu antagoniza complet Turcia.

De Ramadan, atacurile lui Assad la iftar înfurie credincioşii musulmani

Cea mai mare nemulţumire vine de la atacul după apusul soarelui, ştiut fiind că suntem în luna de Ramadan, sărbătoare religioasă musulmană ce presupune abţinerea de la mâncare pe parcursul zilei. La apus, lipsa de hrană şi apă se compensează, la iftar. Dar când să se roage şi să înceapă să mănânce şi să bea apă, după o zi lungă de post, obosiţi, însetaţi şi înfometaţi, oameni sunt atacaţi cu bombe venind de la regim. Frustrarea şi nemulţumirea ating cote enorme. Nu degeaba, Turcia i-a cerut imperativ Rusiei să-l controleze pe Assad.

Acordurile din noiembrie nu au fost respectate. Încetarea focului nu avea cum să mai dăinuie. Zona demilitarizată şi retragerea insurgenţilor şi a armelor grele nu mai e respectată. Din 30 aprilie, au fost ucişi 291 civili şi 369 de luptători. În aceeaşi perioadă au murit 269 de militari guvernamentali sirieni şi 22 civili din zonele vizate de rebeli, murind de ambele părţi 130 de copii. Mai mult de 200.000 de oameni din taberele de aici au plecat în refugiu intern.

Turcia a reacţionat furioasă, iar ministrul Apărării Hulusi Akar a transmis Rusiei că trebuie să-l controleze pe Assad şi trupele regimului. Relaţia cu Turcia este de primă importanţă pentru Moscova, de aceea Rusia ba acordă sprijin, ba se codeşte în faţa perspectivei unei ofensive pe scară largă. Rusia anunţase prin Vladimir Putin că nu poate să respingă faptul că se apropie un atac pe scară largă, dar a insistat că acesta nu e recomandabil din motive umanitare. Iar eliminarea grupării considerate teroriste Hayat Tahrir al-Sham de către partea rusă pare să fi început.

Idlib FOTO AFP

Tensiuni critice Turcia-Rusia în Idlib şi în afacerea siriană

Nemulţumirea Turciei e mai mare şi are surse mai largi. Astfel, Turcia a ajuns pe linia focului, doi militari de-ai săi intrând în raza luptelor şi fiind răniţi la începutul lumii mai. Agenţia turcă Anadolu a vorbit chiar despre 3 alte atacuri, de unde întrebarea firească pe care şi-o pun turcii, dacă a fost un accident şi modalitate de a presa Turcia, cu acordul tacit al Rusiei şi chiar a Iranului, partenerii săi în trilaterala pe Siria.

Iar reacţiile ambigue ale Rusiei şi Iranului vin într-un moment neclar pentru Turcia, când doar perspectiva preluării oraşului Tel Rifaat, ultima rezistenţă kurdă la Vest de Ararat. În acest context, ar putea fi interesant pentru Erdogan ca unele operaţiuni limitate, punctuale, ţintite împotriva rebelilor săi din Idlib.

Agenda turco-americană este extrem de plină, cu foarte multe teme divergente. Pe de altă parte, nemulţumirea turcă e în creştere dramatică şi influenţează şi perspectivele apărării în Idlib. Turcia insistă pentru o zonă tampon la sud de frontiera sa, în zona kurdă la Est de Eufrat, iar o asemenea permisiune (cu acord kurd) combinată cu atacul sirian guvernamental din provincia Idlib poate schimba orientarea Ankarei.

Până atunci achiziţia de sisteme antirachetă şi anti-aeriene S400 e pe masă, cu Moscova drept furnizor, iar nemulţumirile Turciei reduc doar intensitatea atacului trupelor guvernamentale siriene, nu însă şi acţiunea şi presiunea împotriva rebelilor controlaţi de Turcia.

De reţinut că, la summit-ul G20, se pregătesc deja întâlnirile bilaterale turco-rusă şi turco-americană, aşa cum e posibil un summit Trump-Putin. Dar preocuparea majoră a Turciei, care are deja 3,6 milioane de refugiaţi sirieni, este cea pentru un nou val de migranţi, fiind deja vorba despre peste 200.000 de noi doritori de azil şi protecţie, într-o provincie cu numeroase tabere de refugiaţi supra-aglomerate. Iar această perspectivă ar putea afecta şi Uniunea Europeană.