Biblioteca „indignaţilor“

Biblioteca mişcării „Occupy Boston“ oferă spre lectură circa 500 de volume.

Pentru ca mişcarea lor să dureze cât mai mult şi să trezească un interes larg, militanţii „Occupy Wall Street" se organizează. La New York, Boston şi în alte mari oraşe au apărut „bibliotecile de teren", care încearcă să menţină treaz spiritul de solidaritate şi de revoltă în acelaşi timp. Oraşul Boston, în care se află prima mare bibliotecă publică deschisă în Statele Unite, are, de câteva zile, o nouă „sală" de lectură.

Ce-i drept, mai puţin maiestuoasă şi mai puţin dotată, dar care este deservită de studenţi plini de entuziasm. Instalată sub un cort militar, biblioteca mişcării „Occupy Boston" oferă spre lectură circa 500 de volume, fără obligaţia de a le restitui la o dată fixă sau de a plăti vreo amendă dacă nu sunt înapoiate într-un anumit interval. Cărţile sunt clasificate în funcţie de genul literar şi numărul lor creşte fără încetare, biblioteca fiind administrată de un librar „de profesie" şi de un mic grup de bibliotecari care susţin mişcarea. Tot acolo se găsesc şi documente importante pentru istoricul mişcării, precum rezumatele întrunirilor şi propunerilor făcute de membrii „Occupy Boston".

Aceasta nu este singura ramură a mişcării ce posedă propria sa bibliotecă. La New York, cei care ocupă Zuccorti Park au şi ei una, la fel ca şi „indignaţii" din Los Angeles ori Portland. Pentru John Ford, un librar de 30 de ani din Plymouth, care acum se ocupă de o astfel de „bibliotecă de teren", mişcarea actuală îi ajută pe oameni să înţeleagă mai bine sistemele politice ce nu mai oferă alternative mulţumitoare şi să susţină variante viabile. Noam Chomsky se regăseşte printre autorii foarte căutaţi la biblioteca mişcării „Occupy Boston". Are chiar propria secţiune, numită „Papa Noam". De altfel, recent, lingvistul şi filosoful a fost întâmpinat cu entuziasm de manifestanţii din Boston, care-l consideră „sfântul patron al idealismului de stânga".

Pentru cei mai mulţi, cărţile sunt o sustragere bine-venită şi necesară din faţa realităţilor dure ale vieţii de zi cu zi. Când are nevoie de un moment de pauză, Kassandra Ledesma, o studentă de 18 ani, obişnuieşte să meargă la „biblioteca de teren". Ultima dată a împrumutat „La Nuit", de Elie Wiesel. „Când citeşti în astfel de condiţii, percepi şi apreciezi altfel actul lecturii. Este un moment numai al tău, care-ţi permite să-ţi organizezi concepţiile şi să-ţi clarifici cerinţele vizavi de ceilalţi oameni", spune Ledesma.