Biden, declaraţie istorică despre Putin „care nu trebuie să mai rămână la putere“!

Trăim momente fără precedent, reaşezări în viteză ale edificiului puterii mondiale şi resorturilor sale profunde, determinând repoziţionări violente ale super-puterilor în ceea ce se anunţă cel mai important moment de inflexiune al istoriei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Nu mai există nici politeţuri diplomatice şi nici jocuri cu lumini şi umbre, lupta se concentrează din ce în ce mai mult pe vechi dicotomii arhetipale între Imperiul Binelui/Imperiul Răului, în joc fiind clamată însăşi supravieţuirea umanităţii care, cu orice mijloc şi cât mai rapid, trebuie eliberată de perspectiva afundării în abisul totalitarismului şi supremaţiei dictaturii.

Drept care, ieri la Varşovia, am asistat la un discurs istoric al Preşedintelui Biden care, desigur vorbind în cadrul crizei ucrainiene, s-a referit de fapt la marele demers pe care-l încep cei de la Washington: încheierea unei bucle începute odată cu cel de-al Doilea Război Mondial, reluând cu intenţia de a îndrepta greşeala cumplită făcută de Churchill care i-a  cedat lui Stalin jumătate din Europa, continuând şi desăvârşind intenţiile fundamentale ale celor două planuri gigantice Marshall şi Truman, confirmând, după 30 de ani de aşteptare, finalizarea negocierilor Bush-Gorbaciov de la Malta cu confirmarea susţinerii totale americane pentru securitatea liniei care desparte în Europa zona euro-atlantică de cea a Eurasiei din umbra Kremlinului.

După 30 de ani, un preşedinte american vine să spună, pe un ton clar şi răspicat, nu numai că ţara sa rămâne pe deplin legată organic de NATO şi va respecta necondiţionat termenii din articolul 5 privitor la apărarea colectivă. Ce este nou acum e că, fără niciun fel de ezitare, Preşedintele Biden a spus tuturor că SUA sunt garantul ultim şi cel mai important al tuturor acestor garanţii de securitate colectivă, mesaj care implică un angajament care, iată, readuce în prim plan rolul reasumat al prezenţei americane în Europa şi valoarea sa, nu adăugată ci determinantă, în construcţia apărării tuturor statelor Uniunii Europene.

Drept care - şi cred că acesta va fi subiectul tuturor marilor dezbateri politice în perioada viitoare - relaţia fiecăruia dintre statele europene cu americanii va fi tema de actualitate absolută, pro şi contra, poate cu aceeaşi intensitate ca în perioada anilor '50-'60. Sigur că urmează şi mai multă propagandă ofensivă, desigur că ea va deveni din ce în ce mai corozivă şi, pe măsură ce trece timpul şi discursurile politice rămân cantonate în acelaşi registru, apar şi remarci extrem de dure, fără precedent şi aş spune cu un potenţial extrem de primejdios deoarece, odată aruncate în spaţiul public, puţine sau extrem de puţine rămân căile de întoarcere. Iar consecinţele sunt chiar imposibil de căntărit deoarece, dat fiind că - în afara perioadei celui de-al Doilea Război Mondial - nu s-au mai auzit ca şefi de state să insulte la scenă deschisă, nici măcar în cele mai tensionate momente ale Războiului Rece. De data asta, Biden spune că Putin este un "măcelar", sta doar la două zile după ce-l calificase drept "criminal de război". Nu sunt doar simple insulte, este indicaţia clară că americanii vor susţine până la capăt toate demersurile internaţionale pentru aducerea lui Putin şi echipei sale în faţa instanţelor specializate în judecarea crimelor de război.

Acum, în mod neaşteptat, Preşedintele Biden a mers cu mult mai departe cu o declaraţie care a făcut ca luminiţele de alertă să se aprindă pe toate canalele de ştiri importante din întreaga lume: "Putin nu poate rămâne la putere".

"Vom avea un viitor diferit, un viitor mai strălucitor, bazat pe democraţie şi principii, pe speranţă şi lumină, pe decenţă şi demnitate, pe libertate, pe şanse. Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu mai poate rămâne la putere".

Imediat, de la Washington, specialiştii în comunicare au transmis un mesaj de nuanţare, precizând, în contextul emoţiei generale create, că Preşedintele nu a chemat la o "schimbare de regim" în Federaţia Rusă: "Ceea ce a vrut să spună Peşedintele eeste că Putin nu poate fi autorizat să exercite puterea asupr vecinilor săi sau asupr regiunii. Nu a vorbit despre puterea lui Putin în Rusia, nici despre o schimbare de regim".

De la Moscova a venit o reacţie aproape neutră, extrem de prudentă: "nu preşedintele american este cel care decide cine este la putere în Rusia. Preşedintele Rusiei este ales de ruşi" - a afirmat purtătorul de cuvând al Kremlinului.

Totul aduce un plus de tensiune şi incertitudini şi, în orice caz, poate să însemne o reducere considerabilă a zonei de negociere. Semnalul dat de Biden este dramatic în sine, dar cred că nu a fost dat în primul rând în atenţia lui Putin şi echipei sale, ci a celor care au rămas încă ezitanţi în a susţine până la capăt aventura Moscovei. Să nu uităm că poziţionarea în forţă a lui Biden în numele SUA protectoare ale Europei s-a făcut, pentru a fi credibilă, de-abia după ce, împreună cu Comisia Europeană, a fost semnat acordul comprehensiv privind începerea livrărilor de gaze lichefiate către UE, adică începerea efectivă a ceea ce s-a promis, adică realizarea independenţei progresive, în ritm rapid, de importul de gaze din Rusia. Dar nu cred că asta e singura explicaţie.

După acest turneu european al echipei americane conduse de Biden, urmează un alt eveniment deosebit de important şi careva putea avea consecinţe globale: Summitul UE-China în care se va discuta despre viitorul celebrului şi intens negociatului tratat de liber-schimb care, în actualele condiţii, înseamnă cu mult mai mult decât o operaţiune politico-comercială de foarte mare amploare. Vom vedea care sunt nuanţele echilibrului pe care China va dori să le pună, în tuşe de cerneală mai groase sau mai subţiri, pe angajamentul de a fi aproape de Rusia, chiar dacă asta va însemna acceptarea aceluiaşi tip de izolare comercială şi diplomatică la care este supusă Moscova. Relaţia Chinei cu Europa este esenţială deoarce, altfel, degeaba au fost investiţiile gigantice în Noul Drum al Mătăsii, pe linia continentală care reprezintă axa de supravieţuire a proiectului. Şi ştiu, aşa cum le-au sosit avertismente pe multiple canale, că a susţine Moscova înseamnă şi intrarea alături de ea în viitoarea etapă majoră de sancţiuni care va presupune închiderea accesului comercial terestru, maritim şi aerian pentru tot ce vine dinpre Rusia şi, eventual, dinspre aliaţii ei.

De-abia de acum înainte sintagma "negociere în condiţii de forţă" va însemna ceva cu adevărat şi ne va determina cursul viitor al existenţei.