Când vom avea trupe la sol in Siria şi când va fi eliminat Abu-Bakr al-Bagdadi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cand vezi Belgia si Franta inchise in casa de teama unei gasti de ticniti cu mitraliere şi dinamită trebuie să inţelegi cumva că defensiva are limite şi nu poate dura la nesfârşit: intr-un final, civilizaţia occidentală va trebui să iasă pe stradă şi să-şi vadă de muncă.

Pentru asta, insă, e nevoie de asumarea unui principiu banal, pe care şi microbiştii il cunosc: ofensiva e cea mai bună defensivă. Pentru a elibera Europa de luptători ISIS care bântuie cafenelele in căutare de victime şi pentru a ne despresura de psihoza anti-musulmană trebuie să definim clar inamicul şi să-l distrugem in centrul său de putere. Liderii ISIS trebuie să se teamă să iasă din casă, nu burghezii cuminţi din Paris şi Bruxelles. Ori, pentru asta, loviturile aeriene nu sunt suficiente; niciun război nu a fost câştigat vreodată doar din avion. Hitler a pisat Londra cu bombe şi a transformat-o in ruine; in zadar – tot ce a obţinut a fost iritarea fatală a buldogului insular. Trupele la sol fac diferenţa. Trupele la sol indeplinesc misiunea finală justă a oricărui război total – prinderea sau lichidarea liderului care a inceput agresiunea.

Experienţa traumatică a Afganistanului sau Irakului nu poate fi invocată la nesfârşit: expertiza militară occidentală in materie de război asimetric de guerillă a crescut semnificativ. In plus, acum vorbim, mai mult ca niciodată, despre un război defensiv, menit să elibereze presiunea teroristă asupra Europei. Dacă trupele de infanterie europene şi americane nu merg la Rakka, liderii ISIS vor coordona de acolo noi atentate. Şi, oricât de dramatică va fi lupta in momentele critice in care Vestul se va arunca cu toată forţa asupra Statului Islamic, mai rău ca acum nu ne poate fi; mai mult nu ne pot ameninţa; mai claustraţi şi debusolaţi nu putem ajunge.

Intervenţia cu trupe la sol pentru distrugerea ISIS este inevitabilă. Şi reprezintă o problemă de săptămâni. Acest lucru are două consecinţe cinice:

a. Bashar scapă şi nu mai poate fi evitat in soluţiile pe termen mediu pentru Siria (e nevoie de cooperarea lui pentru operaţiuni terestre);

b. Putin iese din impresurarea diplomatică a Crimeei şi devine un partener militar util.    

Oricât de neplăcute – şi bizar de “potrivite” – sunt aceste consecinţe, ele nu mai pot fi ocolite din momentul in care siguranţa cetăţenilor europeni a devenit o temă critică.

Alternativa la aceste două compromisuri este radicalizarea constantă a discursului politic anti-musulman pe un continent unde trăiesc milioane de musulmani: atunci când inamicul nu este definit clar şi nu este lovit direct, riscăm să vedem inamici peste tot, sporind astfel in spirală pericolul unei confruntări scăpate de sub control. Mişcările politice anti-Islam din Europa de azi nu fac decât să pună in şi mai mare pericol bătrânul continent, generând un sentiment de frustrare şi o nevoie de reacţie la nivelul musulmanilor moderaţi europeni. ISIS trebuie să dispară urgent, intre altele, şi pentru a lăsa politicienii extremişti europeni fără un obiect al muncii care, pe termen mediu, nu reuşeşte decât să favorizeze terorismul.   

Vom avea aşadar, in foarte scurt timp, trupe occidentale la sol in Siria. Misiunea lor va fi să distrugă rapid şi chirurgical centrele de comandă ale Statului Islamic. Iar soldaţii Vestului – nu vă faceţi griji – işi vor face datoria repede şi eficient: sunt, ȋn fond, cei mai buni din lume. Misiunea mai grea va sta pe umerii politicienilor, diplomaţilor, analiştilor şi operativilor de intelligence. Ei sunt cei care trebuie să asigure două obiective mai sofisticate:

a. Stimularea unui proiect politic sunnit moderat pentru Orientul Mijlociu;

b. Controlul vidului de putere care se va naşte in sânul mişcărilor teroriste prin dispariţia ISIS – intotdeauna există riscul să apară nebuni mai radicali.

Cât despre momentul final al luptei Occidentului impotriva criminalilor de la Paris, acesta va avea un reper precis: indeplinirea ordinului shoot to kill pentru Abu-Bakr al-Bagdadi. Onoare care ar trebui să revină unui militar francez. Comunicatul de presă care va vorbi, ca şi in cazul Osama, despre faptul că liderul terorist a fost “buried at sea” va inchide incă o pagină de teroare – a doua – din istoria recentă a lumii. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite