Ce se ascunde în spatele vizitei lui Jared Kushner la Riad şi Doha

Ultima vizită în Orientului Mijlociu efectuată de Jared Kushner, consilierul preşedintelui Donald Trump, a ridicat mai multe semne de întrebare atât în rândul oficialilor americani, cât şi al analiştilor de politică externă.

Potrivit rapoartelor oficiale, scopul întâlnirii dintre Kushner şi liderii Arabiei Saudite şi Qatarului a fost discutarea „ultimelor evoluţii din Orientul Mijlociu”, alături de alte „teme regionale şi internaţionale”. Un efect surprinzător al vizitei acestuia au fost declaraţiile ulterioare ale ministrului de externe saudit, prinţul Faisal bin Farhan al Saud, care a susţinut că soluţionarea crizei din Golf reprezintă un scenariu „realizabil”.

Astfel de declaraţii optimiste venite din partea Riadului sunt atipice pentru politica externă saudită vizavi de Qatar. Odată cu blocada impusă de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain şi Egipt asupra Qatarului, în iunie 2017, sub pretextul că acesta susţine financiar şi logistic mai multe grupări teroriste, ţările membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului au cunoscut cea mai severă criză de la înfiinţarea acestuia până în prezent şi s-a declanşat ceea ce a ajuns să fie privit ca un război rece între Arabia Saudită şi Qatar. Aşadar, de ce este anunţată o stare de détente cu doar câteva săptămâni înainte ca Donald Trump să părăsească Biroul Oval?

În primul rând, printr-o analiză obiectivă a câştigurilor obţinute de Arabia Saudită de pe urma întreruperii legăturilor diplomatice cu Qatarul, ajungem rapid la concluzia că decizia a fost un real eşec. Qatarul, un stat bogat în resurse gazeifere, dar dependent într-o foarte mare măsură de importuri, s-a dovedit mult mai rezilient decât anticipau saudiţii şi a impus un nou model economic pentru a contracara efectele devastatoare ale blocadei. Restricţiile impuse acestuia, dar şi volatilitatea pieţei şi creşterea capacităţii de creare a energiei regenerabile, au generat o mutaţie fundamentală în structura economică a Qatarului, care a trecut de la a fi un stat rentier prin excelenţă, la încurajarea investiţiilor străine, diversificare şi inovaţie. Mai mult decât atât, impunerea blocadei a determinat Qatarul să dezvolte noi rute de transport aerian şi maritim şi să îşi consolideze relaţia cu actori din afara GCC-ului, precum Turcia şi Iran.

Şi Arabia Saudită suferă de acelaşi „blestem al resurselor” care face aparatul de stat saudit dependent de vânzările de petrol. Fluctuaţiile privind preţul petrolului generează o instabilitate la nivelul veniturilor guvernamentale, iar stipendiile oferite de stat cetăţenilor saudiţi sunt pe cale să devină imposibil de suportat de către bugetul de stat, astfel încât liderii arabi sunt nevoiţi să urmărească dezvoltarea rolului pe care îl joacă sistemul privat şi realocarea resurselor financiare către alte zone de interes. Şi, în ciuda dorinţei Arabiei Saudite de a privi Qatarul ca pe un stat vasal şi a continua o politică de coerciţie pentru a suprima avansul politic pe care l-a obţinut acesta odată cu Primăvara arabă, Muhammad bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, este conştient de implicaţiile economice ale nesoluţionării crizei diplomatice din Golf, mai ales într-un context extern nefavorabil, potenţat de alegerea unui nou preşedinte american, care, aparent, consideră uciderea jurnaliştilor mai mult decât „un fiasco total”.

Poziţia publică a lui Joe Biden vizavi de regimul saudit anticipează o reevaluare a relaţiilor dintre SUA şi Arabia Saudită. Acesta a criticat, în mod special, uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, campania de „epurare” lansată de Muhammad bin Salman care a condus la arestarea mai multor prinţi saudiţi, politica de reprimare a activistelor pentru drepturile femeii, dar şi implicarea Arabiei Saudite în războiul din Yemen. Aceste noi direcţii semnalează faptul că Arabia Saudită este pregătită să îşi sacrifice imaginea de lider absolut asupra Dar al-islam, cu scopul de a păstra o relaţie apropiată cu SUA. Vizita recentă a lui Jared Kushner la Riad şi mesajele pozitive referitoare la posibilitatea soluţionării crizei din Golf reprezintă modalitatea prin care Arabia Saudită transmite viitoarei administraţii că este dispusă să se aşeze la masa negocierilor.