Ce instruire militară va trebui să aibă viitorul şef al statului?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numărul 2, în republica de azi, respectiv Crin Antonescu, preşedintele Senatului, a declarat, pe 10 iunie, că denumirea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării/C.S.A.Ţ. se va schimba în Consiliul Naţional de Securitate, care va avea aceleaşi atribuţii. În plus, viitorul preşedinte al ţării va fi, prin noua Constituţie şi şef al statului. Dar mai lipseşte ceva...

 Actualului lider, de la Cotroceni i s-a reproşat, deseori, că doar îşi închipuie, dar nu este şef al statului.

Recapitulând, modificarea denumirii CSAŢ şi introducerea sintagmei ce corespunde voinţei românilor de a avea un preşedinte puternic, constituie, chiar dacă nu se recunoaşte, o aliniere tacită, la realităţi americane cunoscute.

Ceea ce este bine.

Asta dovedeşte o capacitate de adaptare pragmatică, la repere dovedite a fi viabile şi necesare, în cea mai competitivă societate de azi, cea de peste Ocean.

Ar mai fi nevoie de ceva!

Un detaliu asupra căruia s-a oprit, zilele trecute, Gary Hart, care are o experienţă relevantă, ca ex-membru al comitetelor Senatului SUA, pentru Forţele Armate, pentru serviciile de informaţii, dar şi al structurilor de supraveghere şi investigare a operaţiunilor de informaţii.

Acesta a publicat opinia sa vizând necesitatea unei şcoli pentru...comandantul şef.

Respectiv pentru preşedintele care, la americani, ca şi la români, exercită şi rolul de comandant al armatei.

Gary Hart a evidenţiat “excepţia notabilă” a generalului Dwight Eisenhower, dar şi situaţia particulară a lui John Kennedy, veteran de război.

Comparativ, dintre cei trei preşedinţi postdecembrişti ai României, doar actualul are o instruire militară cunoscută, la academia navală.

Hart punctează inteligent:

”Desigur, preşedinţii primesc sfaturi de la comandanţi militari de rang înalt şi consilieri civili de securitate naţională, a căror acreditări variază foarte mult. Dar acest sfat trebuie să fie filtrat prin judecata personală a preşedintelui, şi judecata trebuie să fie a unuia instruit şi educat.“

Tot Gary Hart insistă pe faptul că preşedinţii care nu o instruire adecvată, atât pe plan militar, cât şi pe acela al analizei informaţiilor, riscă să nu facă „judecăţi corecte.”

Prin urmare, şeful statului american nu poate fi un competent comandant şef “în conformitate cu Constituţia SUA, fără pregătirea necesară pentru acest rol.” Afirmaţie valabilă peste Ocean.

Un standard necesar a fi implementat şi la noi.

O instruire căpătată, de unii preşedinţi ai SUA, ca militari activi sau în rezervă.

Aici se cuvine să menţionez că şi la noi a încercat generalul Constantin Degeratu să creeze, după model american, structuri pentru rezervişti, cu antrenament similar, de pildă cel puţin o şedinţă de tragere lunară, în poligon, indiferent de anotimp şi starea vremii.

O pregătire pentru percepţia corectă a priorităţilor mediului militar, în raport de situaţiile de criză apărute include - peste Ocean, la nivelul membrilor Congresului SUA, care acţionează în comitete vizând forţele armate şi serviciile de informaţii - şi brainstorminguri cu “cei mai înţelepţi şi experimentaţi ofiţeri în rezervă”, după cum îi numeşte Gary Hart.

În mod paradoxal, România are generali şi ofiţeri în rezervă cu o experienţă internaţională de excepţie, pe care nu-i folosesc liderii politici autohtoni...

...decât pe timpul campaniilor electorale, ca să mai câştige ceva voturi din rândurile celor circa 500.000 de conaţionali - care au fost sau sunt militari de carieră şi membrii familiilor lor.

Cât priveşte practica americană, de a duce membri ai Congresului în bazele unde acţionează militari din forţa expediţionară, la noi a fost o singură vizită de acest fel, în Afganistan, organizată de George Cristian Maior, când era secretar de stat, la Ministerul Apărării Naţionale.

Va avea viitorul şef al statului român abilitatea de a se raporta echilibrat, constructiv, inteligent, la priorităţile armatei şi serviciilor de informaţii, îndeosebi în situaţii previzibile de criză, în cadrul viitorului Consiliu Naţional de Securitate şi în afara acestuia?

Nu mă pripesc cu un răspuns.

Dar sugerez ca viitorii candidaţi la alegerile prezidenţiale, cei cu şanse serioase, să nu omită, de pe agenda lor internaţională, patru popasuri obligatorii, pentru înţelegerea unor mecanisme aliate, vizând securitatea  (inter)naţională.

Respectiv la:

1.Cartierul General al NATO, din Bruxelles,

2. Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE), unde este şi sediul central al Comandamentului Aliat pentru Operaţii, de la Casteau, la nord de oraşul belgian Mons;

3. Pentagon;

4. Departamentul de Stat.

Unde pot beneficia de întâlniri informative, extrem de utile şi dejunuri de lucru, în care gazdele au exerciţiul unei comunicări eficiente, pentru ambele părţi.

Şi probabil că popasul cel mai interesant, pentru un candidat prezidenţial, fără instruire militară anterioară, va fi în faţa hărţii lumii, de la Departamentul de Stat.

După orele de bombardament informaţional, asigurat de experţi extrem de tineri, potenţialii şefi de stat – unu, doi, cât vor ajunge acolo, dacă vor dori – vor înţelege altfel provocările lumii de mâine.

Şi rosturile forţelor armate şi serviciilor de informaţii autohtone.

Asta într-un context în care, NU mai suntem singuri, în faţa stihiilor geopolitice. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite