În lume

articolul anterior articolul urmator

Cel mai lung război se încheie

2
29 Sep 2015 11:10:35
Caterina Preda
Juan Manuel Santos preşedintele Columbiei, Raul Castro,Rodrigo Londono alias Timochenko din partea FARC. Photo: AFP, Getty.
Juan Manuel Santos preşedintele Columbiei, Raul Castro,Rodrigo Londono alias Timochenko din partea FARC. Photo: AFP, Getty.

Procesul de pace columbian dintre mişcarea de gherilă Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) şi guvernul preşedintelui Juan Manuel Santos a ajuns la un punct important după anunţul mediat de preşedintele cubanez Raul Castro la Havana, vineri 25 septembrie prin care se precizau detalii despre procesul de justiţie de tranziţie.

Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC)

Forţele Armate Revoluţionare din Columbia – Armata Poporului (FARC-EP) sunt cea mai importantă forţă de gherilă încă activă în Columbia, fiind înfiinţată în 1964. Inspirată de succesul M-26 iulie, gherila castristă, FARC s-a format în principal în zonele rurale pentru a cere reforma agrară şi drepturi pentru ţărani.

De-a lungul celor peste 50 de ani de conflict intern, au existat alte momente în care s-a încercat ajungerea la un proces de pace, dar cel de acum este cel mai avansat şi care cel mai probabil va duce la demobilizarea trupelor de gherilă. În iulie 2015 FARC au renunţat la conflictul armat, în schimb guvernul Santos a cerut încetarea bombardamentelor împotriva taberelor FARC.

Cel mai lung război

Violenţa sistemică columbiană acompaniază dezvoltarea ca stat încă din secolul 19, când cele două principale partide politice, Partidul Conservator şi Partidul Liberal au purtat mai multe războaie pentru a obţine puterea politică. Astfel, aceste două identităţi partizane au intrat în secolul 20 cu acest model de interacţiune politică. Începutul de secol 20 a fost marcat de ultimul mare conflict, Războiul celor 1000 de zile care a condus şi la pierderea Panama (1903), fiind urmat de o perioadă de calm politic.

La jumătatea secolului 20, partizanii celor două partide au iniţiat un nou ciclu violent care are drept reper anul 1948 care iniţiază aşa numita ”La Violencia” sau Violenţa, o perioadă de conflict generalizat care a făcut peste 200.000 de victime şi ale cărei repere sunt situate între 1948 şi 1953 sau chiar pînă în 1964 când apar alţi actori violenţi, forţele de gherilă.

Conform experţilor care au redactat raportul CHCV[1] (2014) ar exista în lungul conflict columbian 2 faze, o primă fază între 1946/1948 şi 1948-1964. La rândul său perioada începând cu 1964 când se fondează FARC se împarte în două sub-perioade, până în anii 1980 şi de atunci până în prezent. Aceste două perioade ar fi legate şi de momentele importante reprezentate în istoria Americii latine de revoluţia cubaneză din 1959 şi de victoria sandiniştilor în Nicaragua în 1979.

Procesul de pace (2012-)

În timpul mandatului fostului preşedinte Alvaro Uribe (2002-2010) Columbia a văzut un prim proces de pace, cu forţele para-militare începând cu 2003 când era semnat acordul între guvern şi principala organizaţie paramilitară, Forţele de-Autoapărare din Columbia (AUC). Membrii forţelor para-militare au primit condamnări reduse pentru că au acceptat să depună armele, unii dintre ei fiind extrădaţi în SUA pentru a fi judecaţi. Cu toate acestea, rămăşiţele AUC au dus la formarea unor noi actori violenţi, aşa numitele bande criminale (bacrim) care reprezintă azi una dintre cele mai importante ameninţări pentru pacea din Columbia.

Negocierile de pace începute în urmă cu 3 ani au avut loc cu medierea guvernului cubanez la Havana. Cele două părţi (La Oficina del alto comisionado por la paz (OACP) şi FARC) s-au angajat prin Acordul General pentru terminarea conflictului şi construirea unei păci stabile şi durabile din 26 august 2012 asupra unui număr de 6 puncte importante: acordul general privind încheierea conflictului, reforma agrară şi dezvoltare rurală, participarea politică a foştilor membri ai FARC, încheierea conflictului armat, încetarea traficului de droguri, victimele şi implementarea şi verificarea acordului. În prezent, doar ultimul punct mai trebuie negociat.

Stadiul actual al procesului de pace

Cele două părţi au căzut de acord asupra unuia dintre capitolele negociate cele mai dificile, cel privind justiţia de tranziţie. Pe lânga asta, au decis să semneze acordul final înainte de martie 2016, iar FARC au fost de acord să depună armele în 60 de zile după ce se ajunge la un acord amplu.

Justiţia de tranziţie asupra căreia au căzut de acord reprezentanţii guvernului columbian împreună cu reprezentanţii FARC îi priveşte atât pe membrii gherilei, cât şi pe agenţii statului care au luat parte la conflictul armat în ultimii 50 de ani. Cei care-şi recunosc crimele vor primi pedepse între 5 şi 8 ani de închisoare în condiţii speciale. Cei care întârzie să-şi recunoască crimele vor merge la închisoare pentru pedepse între 5 şi 8 ani, dar în condiţii normale. Cei care nu-şi recunosc crimele vor primi pedepse de până la 20 de ani în condiţii normale.

Pentru a participa la procesul de justiţie de tranziţie, membrii FARC vor trebui să renunţe la arme, să spună tot adevărul, să aducă reparaţii victimelor şi să garanteze nerepetarea crimelor. Acordul prevede şi iertarea/amnistierea anumitor delicte politice, precum calitatea de membru FARC, dar nu crimele contra umanităţii.

Pe lângă acordul care priveşte justiţia, a fost creată Comisia pentru Clarificarea Adevărului, convieţuirea şi nerepetarea (crimelor) care va avea un mandat de 3 ani pentru stabilirea adevărului în ceea ce priveşte conflictul intern, pentru promovarea recunoaşterii ca victime a celor care au suferit şi nu în ultimul rând va promova convieţuirea.



[1] Comisia Istorică privind Conflictul şi Victimele sale (CHCV) a fost fondată de guvernul columbian urmând acordul din 2014 dintre FARC şi reprezentaţii administraţiei columbiene. Începând cu 1958, 12 alte comisii de acest fel au fost organizate. Cei 12 membri ai comisiei au fost aleşi de cele două părţi, fiecare elaborând un raport pe una din cele 3 teme importante: originele şi cauzele confictului, principalii factori care au contribuit la continuarea conflictului şi efectele cele mai importante ale conflictului asupra populaţiei.

     Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Tagetes
29.09.2015, 19:22:52

America de Sud a avut mereu miscari de eliberare ...era una in Bolivia cred "Tupac Amaru"...sugestiv nume.

vbuntv
2.10.2015, 00:01:27

Comentariu considerat abuziv.