Chichiţe avocăţeşti ale Gazprom contra UE şi SUA pentru salvarea Nord Stream 2

Statele Unite urmează să adopte sancţiuni dure împotriva Nord Stream 2. Legea americană Protecting Europe’s Energy Security Act vizează, în formula sa de proiect, sancţionarea armatorilor şi vaselor care pun conducte la adâncimi de 30 de metri şi mai mult pentru construcţia conductelor de export ruse către Europa, ţina fiind Nord Stream 2 şi Turkish Stream.

În plus, vor fi sancţionate persoanele care au vândut, dat în leasing, oferit sau facilitate oferta cu asemenea vase pentru construcţia conductelor ruseşti. Sistemul de sancţiuni americane vizează punctual strict companiile şi persoanele implicate în construcţia Nord Stream 2 şi Turk Stream 2 care vor fi mult mai dificil de construit de azi înainte.

Bătălia Gazprom şi Nord Stream cu UE şi Directiva Gaze

Trebuie spus că situaţia actuală deja deschide calea spre momente complicate în justiţie la nivel european, după votul din decembrie 2018 în Parlamentul European prin care, cu 433 de voturi la 105 a fost votată rezoluţia de stopare a construcţiei Nord Stream 2, o rezoluţie susţinută de 24 de state membre. În plus, chiar Directiva gaz, mediată de România şi intrată în vigoare la 23 mai, extinzând Directiva Gaze din 2009 pentru conductele de import gaze în UE precum Nord Stream 2, poate fi bază de atac în instanţă a acestor reglementări europene.

Trebuie spus foarte clar că, în cazul Nord Stream 2, nu e vorba despre companii europene, proprietatea fiind 100% a Gazprom. După directiva gaz, Gazprom trebuie să aleagă fie să rămână proprietarul conductei, fie să asigure distribuţia de gaz în UE, ambele nefiind valabile. În plus conducta trebuie să asigure accesul terţului la conductă aşa cum, pe aceleaşi reglementări, trebuie să asigure regim transparent de tarife.

La aceste elemente, mai putem adăuga nevoia certificării securităţii aprovizionării, un proces al UE potrivit articolului 11 al Directivei Gaze care cere evaluarea dacă proprietarul ar putea submina securitatea aprovizionării cu resurse energetice a UE. Or Rusia a folosit politici energetice coercitive în Europa Centrală şi de Est de 50 de ori între 1991-2006, inclusive oprirea aprovizionării, politici de preţuri coercitive impuse şi sabotaj.

Trebuie spus foarte clar că, în cazul Nord Stream 2, nu e vorba despre companii europene, proprietatea fiind 100% a Gazprom.

Gazprom a fost implicată în cel puţin 16 asemenea cazuri, şi a continuat şi după intrarea statelor din fostul imperiu exterior al URSS în UE. Ameninţările cu tăierea aprovizionării s-au întâmplat în 2014-2015 cu Polonia, Ungaria şi Slovacia pentru retrimiterea gazului către Ucraina. Pe această bază, certificarea va fi extrem de problematică.

Tentativa de a monta UE contra SUA pe motiv că sancţiunile atacă firmele europene

Deja directorul executiv al Nord Stream 2, Matthias Warning a trimis, la 12 aprilie, o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, în care ameninţă cu judecata la Curtea Europeană de Justiţie pe baza regimului de protejare a investiţiilor din Tratatul Cartei Energetice. Motivaţia ar fi tratamentul discriminatoriu al Directive amendate care ar viza Nord Stream 2 în mod direct.

Doar că Nord Stream 2 a început să construiască conducta fără a avea permisele complete - de exemplu de la Agenţia Energetică daneză, cu care Nord Stream 2 se judecă şi azi, neavând, de fapt o rută definitivă cu permisele de rigoare.

Mai e un argument pe care îl utilizează compania Nord Stream 2 a Gazprom, respectiv construcţia părţii europene înainte de intrarea în vigoare a Directivei gaze, respective 40% din conducta totală. Cum nu e operaţională la data intrării în vigoare, Directiva se aplică Nord Stream 2, când aceasta va fi completă.

Iar aici, nici măcar o viitoare repoziţionare a Comisiei ce va fi aleasă nu ajută odată ce 24 de state nu sunt de acord cu investiţia, iar Parlamentul European a votat oprirea gazoductului şi amendamentele la Directiva gaze. Deci nici administrativ nu există variantă de revizuire a legislaţiei în vigoare aplicabile în acest caz.

Dacă în materia reglementărilor UE lucrurile sunt mai complicate, avocaţii Nord Stream 2 încearcă să capaciteze UE să atace legislaţia americană în curs de aprobare ca fiind îndreptată împotriva UE, şi cu scopul de a sublinia divergenţe sau un adevărat război cu companiile europene. Mai întâi, argumentul este că sancţiunile vizează companiile europene precum OMV, Wintershall şi Shell, participante la Nord Stream 1, care au căutat şi adus finanţări pentru Nord Stream 2 şi cele care ar fi beneficiarele gazului adus de Nord Stream 2.

Dintre acestea, doar ultima variantă e valabilă, dar deja e vorba despre clienţii gazului, care nu sunt supuşi nici unei sancţiuni, nicidecum sancţiuni la adresa firmelor europene ca proprietari sau parteneri.

Acuzaţii de război economic: sancţiuni cu intenţie pentru o competiţie incorectă

Apoi avocaţii invocă faptul că sancţiunile sunt făcute cu intenţie, pentru a introduce gazul natural lichefiat – LNG American pe continent. Şi aici argumentele sunt slabe şi demonstrabile chiar cu Nord Stream 1: unica variantă a fost aceea de diminuare a cantităţii de gaz tranzitat prin Ucraina, nicidecum una de a aduce gaz nou pe continent. E cam ce se întâmplă şi cu argumentul că în Europa ar scădea gazul natural, lucru adevărat, dar care nu are legătură cu Nord Stream 2. Nici cu gazul lichefiat american.

E puţin probabil ca Gazprom şi Nord Stream 2 să ajungă să determine UE să reacţioneze în faţa sancţiunilor americane ca fiind sancţiuni împotriva companiilor europene.

O altă dispută la nivel european vizează contra-argumentul că tranzitul ucrainean ar rămâne funcţional. Da, e adevărat, dar doar pentru gazul ce merge în zona balcanică, ce nu poate fi aprovizionată prin Nord Stream 2, dar care va fi preluată de Turk Stream 2. În schimb, gazul prin Nord Stream 1 e adus nu spre Europa de Vest – unde dispar furnizori mari şi resurse/câmpuri care se epuizează – vezi cazul câmpului Groningen care se epuizează în 2030 - ci merge în sens invers spre Polonia, Slovacia sau Ungaria, deci acolo unde aproviziona tranzitul prin Ucraina.

E puţin probabil ca Gazprom şi Nord Stream 2 să ajungă să determine UE să reacţioneze în faţa sancţiunilor americane ca fiind sancţiuni împotriva companiilor europene. Mai mult, având deja litigii majore cu reglementatorul energetic danez pentru ruta de dezvoltare şi autorizaţie, dar şi cu UE însăşi, pe Directiva Gaze, posibilitatea de a angaja Comisie Europeană sau UE ca un tot împotriva reglementărilor sancţiunilor americane împotriva Nord Stream 2 şi Turk Stream e nulă. Şi nu uităm aici cele 24 de state care se pronunţă împotriva conductei Nord Stream ca atare.