Cine va plăti

Kabul, la scurt timp după explozia de lângă aeroport, soldată cu zeci de victime

Vor plăti teroriştii care au ucis 13 militari americani între alţi zeci de oameni în două atentate la Kabul? Preşedintele SUA le-a pus în vedere că nu vor fi uitaţi, ci vânaţi. Dar cine i-a ajutat? Şi cine îl mai crede?

America îşi continuă retragerea. Reiese din conferinţa de presă susţinută de preşedintele SUA, după baia de sânge iscată de terorişti islamişti în proximitatea aeroportului din Kabul, că America a ales să rămână pe poziţie. A fost un atentat revendicat şi atribuit unei grupări afiliate ”Statului Islamic”, soldat cu peste 95 de morţi, între care 13 militari americani.

Joe Biden nu-şi revizuieşte decizia plecării din Afganistannici după cel mai sângeros sacrificiu de sânge plătit de armata americană la poalele Hindukuşului din 2011 încoace. Mai sângeros decât bilanţul victimelor americane pe întreg parcursul anului trecut. Când, din februarie încoace, nu a mai fost ucis în Afganistan nici un singur militar american. În reacţie, un preşedinte Biden înfrânt şi emoţional, le-a promis vinovaţilor că nu vor fi uitaţi, ci vânaţi până la ultimul. Ce bine ar fi.

Contradicţii insolubile

Dar poate fi crezut? Cum să fie vânaţi teroriştii când militarilor atacaţi, chemaţi să riposteze, li se ordonă să-şi continue rău pregătita şi haotica fugă din ţara în care e activă acea filială a Statului Islamic reclamând cu mândrie şi satisfacţie atentatul antiamerican? De când e gonit vânatul de dulăi trimişi să alerge în pădurea vecină?

Iar presupunând că un grup terorist islamist numit ISIS-K, iar nu, cum e foarte posibil, o reţea gen Hakkani, asociată talibanilor, ar fi săvârşit atentatul, cu ajutorul cui l-a comis? Ce talibani le-au permis teroriştilor să infiltreze un sinucigaş doldora de explozive la hotelul Baron unde se adună americanii şi britanicii spre a fi evacuaţi şi să detoneze şi un automobil capcană parcat în apropiere? Cine, dacă nu talibanii, le-au oferit accesul prin numeroasele puncte de control edificate în capitala afgană după cucerirea ei de către islamişti?

Iar apoi, îndoliata Americă are toate motivele să ridice şi alte chestiuni, dintre care unele nu mai puţin tulburătoare. Ce diferenţe ideologice sunt între teroriştii talibani, cu care administraţia americană a ales, iresponsabil, să colaboreze, şi teroriştii Statului Islamic, despre care se afirmă că le sunt talibanilor ostili? De ce-au crezut democraţii din Washington că pot avea încredere în cei dintâi?

Căci, dacă preşedintele nu are încredere în naţiunea afgană, care, potrivit lui, n-a fost niciodată unită, şi nu mai vrea ca americanii s-o apere de extremişti genocidali, de ce administraţia sa nu e mefientă faţă de talibanii cu care s-a purtat război în ultimii 20 de ani?

De ce şi-a întemeiat Biden retragerea pe înţelegeri cu ei şi pe ”scopuri comune”, invocate de şeful CentCom, generalul McKenzie? Să fie talibanii mai de încredere decât afganii, care vor cu milioanele să scape de regimul lor şi se agaţă de avioane, căzând din cer, doar spre a nu trăi sub cravaşa islamiştilor de epocă de piatră provenind din regiunile paştune? Pentru Biden, vai, sunt.

Căci, potrivit lui, cauza absenţei atacurilor antiamericane din 2020 încoace ar fi fost înţelegerea talibanilor cu predecesorul său Trump. Dacă aşa e, de ce a refuzat Biden să-şi laude predecesorul republican, mult demonizat de partidul său şi de presa arondată, pentru salvarea de vieţi americane? Pentru că nu-i pasă de aceste vieţi, cum par a-i fi indiferenţi şi cei circa 1000 de americani care ar putea rămâne după evacuare în Afganistan?

În conferinţa sa de presă, preşedintele în funcţie al SUA nu s-a mulţumit să-şi asume responsabilitatea pentru cele ”întâmplate de curând”, ci a semnalizat ca fiind, chipurile, inevitabilă, şi jertfirea multora, lăsaţi în urmă.

Concomitent, vârstnicul şi vădit slăbitul şef al Casei Albe a încercat din nou, copilăreşte, să împingă parte din responsabilitatea catastrofalei situaţii de pe teren în direcţia predecesorului său Trump. Or, Biden îi revocase încă din ianuarie toate deciziile, în afară de hotărârile cele mai stupide, cea a negocierii cu talibanii şi cea a retragerii din Afganistan.

Preşedintele american Biden, vorbind după atentatul de la Kabul

Confuzia unui preşedinte

Pare clar că Biden, căruia administraţia proprie i-a dat în mână o listă de jurnalişti comozi pentru putere, aprobaţi spre a li se răspunde cu prioritate, nu înţelege, nu poate înţelege multe.

Nu înţelege sau nu vrea să priceapă că, pe cât de sinistru a fost atentatul de la Kabul, pe atât de oribilă e imaginea oficialilor săi remiţând informaţii secrete inamicului taliban; că izolaţionismul manifestat în plecarea din Afganistan e perdant; că el, ca preşedinte, a vrut să obţină un ieftin câştig politic intern, ordonând retragerea, dar a făcut o dandana de proporţii mondiale, gafând iresponsabil în organizarea ei. Ceea ce a reaprins mânia americană ca după atacul de la Pearl Harbour.

Totuşi, Biden nu pricepe că prea puţini compatrioţi îl vor putea ierta, căci bătălia nu e şi n-a fost locală, ci globală, iar războiul nu s-a terminat, cum se bucură mulţi naivi, ci va continua şi se va perpetua în condiţii mai proaste pentru vest şi pentru americani, după retragerea trupelor din Afganistan, făcînd multe noi victime; că în joc e soarta democraţiei americane şi a democraţiilor lumii; că el, Biden, şi anturajul său, care au refuzat frivol recapturarea lesnicioasă a aeroportului Bagram, poartă partea leului din responsabilitatea nenorocirii petrecute la aeroportul din Kabul, a spectacolului jalnic al înfrângerii Americii şi vestului în faţa unor răpănoase bande extremiste de fanatici islamişti, precum şi a naufragiului moral implicat de sutele de mii şi milioanele de vieţi distruse de haotica retragere.

Una care e fatal să repete alte scenarii de groază cu vărsări de sânge teroriste, precum cele condiţionate de retragerea forţelor armate ale altor state de drept din zone anterior controlate şi pacificate manu militari în faţa unor oştiri de terorişti islamişti. După retragerea israelienilor din sudul Libanului şi din Fâşia Gaza s-au instalat în zonele evacuate Hezbollah, Hamas şi Jihadul Islamic. Teroarea a luat amploare, afectându-i direct şi din greu pe localnicii creştini şi musulmani, precum şi regiunea, costul replierilor în vieţi israeliene şi în fonduri alocate apărării a crescut masiv, dispărînd în schimb forţele locale, utilizabile în complexa şi îndelungata luptă antiteroristă.

Efecte pernicioase în cascadă

Nenorocirile nu se sfârşesc aici. Sondajele relevă că tot mai puţini americani au încredere în propriul preşedinte, generator, în jumătate de an, al mai multor crize de proporţii. Mefienţa face ravagii în rândul forţelor armate americane iar încrederea se topeşte în viteză în cancelariile aliaţilor, în rândul ofiţerilor Bătrânului Continent, în formatorii săi de opinie. Un sondaj Yougov relevă că aproape 70 la sută din americani, cu tot cu o majoritate democrată şi alta, covârşitoare, republicană, criticau, înainte de atentatul de la aeroportul din Kabul, incompetenţa evacuării. Scăzuse, devenind un grup insignifiant de 16 %, ceata celor care o considera executată bine.

Ce-a mai rămas din ultimii după atentat? Şi după interminabila vacanţă, în timpul crizei, a lui Biden la Camp David? Deloc de mirare că s-a redus fulgerător popularitatea unui guvern care n-a demis încă niciun vinovat şi al cărui preşedinte refuză să renunţe la o funcţie pentru care nu e competent, deşi opoziţia conservatoare solicită convocarea Congresului şi îi cere demisia ori suspendarea.

Creşte în schimb, perceptibil, odată cu optimismul duşmanilor vestului şi stimularea teroriştor islamişti, a Chinei, Rusiei, Iranului şi Frăţiei Musulmane, pericolul plutind asupra unor ţări şi regiuni ca Taiwanul, Ucraina, India, Orientul Mijlociu. Iar războiul purtat în Afganistan spre a i se muta în Orient teatrul de operaţiuni deschis la 9/11 2001 în preajma lui Ground Zero şi la Washington, se va retransfera, probabil, peste ocean.

Dacă nu va degenera în epurări etnice şi genocid de tip ruandez la Kabul, în provinciile afgane sau aiurea.

Iată de ce socoteala administraţiei Biden, care mizează pe amnezia şi cinismul americanilor şi pe dezinteresul lor politic extern, riscă să nu se potrivească cu cea din târgul global.

În condiţiile date, teroriştii Statului Islamic ar putea plăti, cândva, pentru atentatul lor. Dar nici ei, nici făptaşii talibani şi nici nevinovaţii americani nu vor achita singuri nota exorbitantă prezentată lumii pentru luxul propulsării lui Joe Biden la Casa Albă. Lumea întreagă riscă să plătească din greu.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle