În lume

articolul anterior articolul urmator

Cine stabileşte agenda globală?

8
10 Jun 2015 06:35:47
Alexandru Grumaz
„G7 a rămas o organizaţie care propune soluţii într-o lume haotică“
„G7 a rămas o organizaţie care propune soluţii într-o lume haotică“

Cancelarul Angela Merkel declara înaintea reuniunii a cărei gazdă a fost Germania: G-7 nu poate să rezolve provocările globale singură, va avea nevoie şi de alţi parteneri. Cred că G7 poate fi factorul catalizator şi conducător în lume pe termen lung. Aceasta este valoarea adăugată care se aşteaptă de la summitul G7 şi este standardul cu care măsurăm acţiunile noastre.

Cine ar fi crezut că după 25 de ani de la sfârşitul Războiului Rece pacea şi securitatea din Europa va fi pusă la îndoială de anexarea Crimeei? Ce ne aşteaptă în continuare? Poate actualul Summitul G-7 să redacteze agenda globală care să pună pe masă soluţii la provocările existente? Întrebări care ne frământă pe noi toţi. Putem răspunde? Haideţi măcar să încercăm, oricum negocierile din spatele scenei, care vor rămâne secrete, vor fi cele care vor contribui la deciziile ulterioare ale cancelariilor Occidentale. Agenda rămâne orientativă.

În 2015 provocările la adresa securităţii internaţionale se împart în două categorii. Din prima categorie fac parte crizele datorate fragilităţii statelor şi a guvernaţei dezordonate. Din a doua categorie fac parte problemele care necesită o cooperare interguvernamentală globală (aşa cum sunt problemele de mediu şi schimbările climaterice). Terorismul şi Ebola au fost şi râmân pe agenda de priorităţi pentru că ne reamintesc fragilitatea guvernanţei care în ultimă instanţă creează crizele globale. În 2014 Statul Islamic din Irak şi Siria a ocupat teritorii din două state diferite, impunându-şi propriile reguli administrative şi religioase. Dacă nu vom reuşi să oprim răspândirea şi apoi eliminarea acestui flagel terorist şi alte regiuni din Orientul Mijlociu, Africa sau Asia vor cadea sub incidenţa acestor grupări fundamentaliste şi asta datorită, în primul rând, proastei guvernanţe.

Problema este cum va reuşi comunitatea internaţională să găsescă soluţii la aceste situaţii?

În cazul epidemiei de Ebola în 2014 răspunsul internaţional a fost lent fiind accelerat numai la măsurile luate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Anul 2015, moşteneşte o serie de obiective din 2014, dar vine şi cu alte obiectivele noi ale guvernanţei globale. Dintre acestea enumerăm: dezvoltarea sustenabilă alături de un nou cadru privind schimbările climaterice care să fie implementat din 2020, acordurile comerciale din zona Pacificului - Trans-Pacific Partnership (TPP) sau cel din zona Atlanticului - Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP) care dacă sunt realizate creează momentul restauraţie Organizaţiei Mondiale a Comerţului, creşterea anul acesta a ratei dobânzii în SUA care ar putea afecta economiile emergente precum cele ale Rusiei, Braziliei sau Indiei sau ar putea crea o criză monetară (atenţia trebuie acordată mărimii şi a modului de implementare a acesteia), cât despre conflictele latente sau în derulare, Ucraina rămâne o mare necunoscută în Europa urmată de disputele teritoriale în zona Mării Chinei de Sud (acolo Japonia şi China încearcă să construiască un sistem de comunicaţii de urgenţă care să prevină o catastrofă militară).   

G7

Anul acesta liderii G7 care s-au întâlnit în Bavaria, la castelul Schloss Elmau, au avut pe agendă două obiective cheie la care trebuie să găsească un răspuns. În primul rând să formuleze o poziţie comună asupra agendei globale şi în al doilea rând să semnalizeze în mod subtil că democraţiile lor avansate rămân singura ancoră într-o lume turbulentă şi o potenţială maşină care să aducă reformele necesare unei bune guvernări. Reconstrucţia lui G7 de anul trecut a coincis cu proliferarea unei crize de securitate globală odată ce Federaţia Rusă a anexat ilegal Crimeea, Staul Islamic a preluat teritorii importante din Siria şi Irak, iar tensiunile în Marea Chinei de Sud s-au accentuat. Totodată ridicarea grupurilor G20 şi BRICS ameninţă G7 cu irelevanţa. Luând în considerare aceste fapte este dificil ca G7 să poată stabili, fără o cooperare cu alte naţiuni, o agenda globală. Din această cauză Summitul G7 de la Elmau a testat abilitatea Cancelarului Angela Merkel de a echilibra ceea ce a numit criza diplomaţiei cu provocările pe termen lung care vor marca secolul XXI.

Patru probleme au fost urmărite la summit: (1) creşterea economică globală; (2) sprijinirea dezvoltării durabile şi prevenirea schimbărilor climaterice; (3) creşterea securităţii liniilor maritime; (4) păstrarea sănătăţii globale. 

Creşterea economică globală este pe primul loc în agenda G7 încă din 1975 când cei 6 membri fondatori s-au întâlnit la Castelul Rambouillet din Franţa. Astăzi G7 reprezintă 1/3 din PIB-ul global restul fiind deţinut de G20 unde naţiuni precum China, India şi Brazilia sunt motoare puternice ale dezvoltării economice globale. Din această cauză unii specialişti consideră că G20 este cel care reglementează situaţia economică globală. G7 rămâne însă motorul tehnologic care este de departe pivotul în jurul căruia se dezvoltă economia mondială. Criza Greciei, pe care Cancelarul Merkel încearcă s-o evite, este cea care poate arunca o umbră asupra unor rezoluţii economice ale G7. S-a vorbit mult despre Grexit (Greek exit-ieşirea Greciei din zona euro), deoarece guvernul de la Atena încearcă tot felul de variante care să le legitimizeze soluţiile propuse la recentele alegerile, cu toate acestea Grecia nu va ieşi din zona euro cu sprijinul în primul rând al Germaniei. Soluţiile vor veni greu, dar vor veni.    

Cât priveşte cel de-al doilea obiectiv summitul de la Elmau poate construi o platformă comună a celor 7 în cazul a trei reuniuni sub egida ONU din a doua jumătate a anului 2015: Summitul Finanţării pentru Dezvoltare ce va avea loc al Addis Ababa în iulie, Summitul Obiectivele Dezvoltării Sustenabile de la New York din luna septembrie şi a XXI-una Conferinţă a Părţilor referitoare la Cadrul ONU privind Conveţia asupra Schimbărilor Climaterice (UNFCCC) din noiembrie-decembrie de la Paris. Referitor la prima reuniune, în ciuda apariţiei pe scenă a Chinei, 70% din finanţările pentru dezvoltare vin din partea G7, finanţări care din anul 2011, sub denumirea de Parteneriatul de la Deauville, asistă şi pune la dispoziţie resurse pentru tranziţiile politice liberale din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord în valul Primăverii Arabe. Referitor la sesiunea de la Paris asupra schimbărilor climaterice G7 va sprijini măsurile de reducere a emisiilor de gaze pe termen lung dar şi implementarea unor planuri de acţiune la nivel naţional.

În al treilea rând creşterea securităţii liniilor maritime este o noutate pe agenda summitului fiind legată de Declaraţia asupra Securităţii Maritime adoptată de G7 în aprile 2015, declaraţie care subliniează îngrijorările referitoare la disputele din Marea Chinei de Sud şi de Est, la problemele de pescuit ilegal, la acţiunile de piraterie şi de trafic de persoane umane, la conservarea biodiversităţii marine. Declaraţia nu se referă explicit la China, dar fără îndoială transpare din text o astfel de referire. Japonia membră a G7 a luat o poziţie dură faţă de acţiunile Chinei în Marea Chinei de Est. Referitor la ultimul punct acela al păstrării sănătăţii globale Cancelarul Angela Merkel a devenit avocatul reformării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Cele trei lecţii care au fost preluate în discuţii la summitul din Germania sunt: evaluarea epidemiei Ebola, combaterea bolilor tropicale datorate sărăciei şi problema creşterii rezistenţei organismului uman la antibiotice. Cancelarul Merkel crede că OMS trebuie să devină o organizaţie puternică ajutată de un parteneriat public-privat, de NGO-uri şi de sectorul privat. G7 are resursele necesare unei îmbunătăţiri semnificative a sănătăţii globale dar şi pentru pregatirea OMS în cazul unor pandemii.

Concluzii

Odată cu decizia de a renunţa la prezenţa Rusiei în G7+1 actualele dezvoltări sugerează că G7 s-a întors la rădăcinile din timpul Războiului Rece şi apără liberalismul occidental împotriva oricăror adversari geopolitici. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, declara la summitul din Germania: 

Întâi de toate, suntem o comunitate a valorilor. Tocmai de aceea, azi Rusia nu este printre noi.

În mod paradoxal Summitul lui Merkel a preluat în dezbatere o serie mare de provocări la adresa ordinii şi securităţii internaţionale în timp ce a rămas un club exclusivist al democraţiilor avansate. G7 este o platformă care sprijină eforturile globale rămânând relevant în soluţiile pe care le furnizează într-o lume haotică. Summitul a prilejuit şi întâlniri bilaterale între participanţi, dar şi discuţii cu invitaţi pe probleme de actualitate: terorismul (cel mai mare pericol la adresa securităţii Europei) şi combaterea corupţiei instituţionale care ameninţă buna guvernanţă în Europa Centrală şi de Est.

La 25 de ani după terminarea Războiului Rece, când trăiam într-o lume bipolară, lume de azi este departe de a fi unipolară dar nu este nici multipolară. Sunt centre de putere multiple de diferite naturi care se suprapun unele peste altele. Complexitatea, conflictualitatea şi interdependenţa sunt elementele prin care putem defini timpul actual. Ridicarea noilor puteri, creşterea numărului de state fragile, riscurile care decurg din schimbările climaterice, sărăcia resurselor şi insuficienta atenţie acordată dezvoltării umane şi sociale tote duc spre crearea de urgenţă a unui parteneriat global puternic. Provocările lansate de anul 2014 vor avea un impact nefast în 2015.

Războiul din Ucraina va continua la un alt nivel şi la o altă scală, el marcând violarea suveranităţii şi integrităţii unui stat prin forţă. Revizionismul preşedintelui Vladimir Putin în zona apropiată (deşi sunt voci care spun că noi europeni nu am abordat bine problema Rusie la finalul Războiului Rece!?), redefinirea războiului hibrid de către Moscova a dus la creşterea în număr a provocărilor globale. Pentru Rusia toate acestea s-au suprapus pe o criză economică datorată în parte sancţiunilor impuse de UE şi SUA dar şi pe o scădere a preţului petrolului, o sursă importantă de finanţare a Kremlinului, ceea ce a dus la o înverşunare în consolidarea poziţiilor din estul Europei şi la eliminare dizidenţilor ruşi. G7 este în poziţia de a pune pe prim plan soluţii diplomatice la criza europeană, dar şi platforme de lucru pentru celelalte probleme globale. G7 a rămas o organizaţie care propune soluţii într-o lume haotică.   

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

eleodor
10.06.2015, 11:38:26

Vulnerabilitatea principală a acestor Summit-uri este tocmai lipsa lor de consecinţe pe termen mediu şi lung, perisabilitatea celor discutate, dată de schimbarea guvernelor naţionale, de fluiditatea contextelor şi de dinamica viziunilor liderilor.Spus franc, destul de puţin din ceea ce se discută la asemenea G-uri (fie ele în format 7, 8 sau 20) se şi întâmplă în realitate, cu excepţia poate a deciziilor care ţintesc probleme pe termen scurt. De exemplu, cine mai ştie că Summitul G8 de la Muskoka/Toronto, din iunie 2010, lansase teza reducerii cu 50% a datoriilor publice în următorii zece ani? Fireşte, „acordul” era nerealist din capul locului iar datoriile publice, inclusiv cea a Statelor Unite, au continuat să crească, de la un an la altul. Mesajul transmis pieţelor a fost însă bun, la momentul respectiv. Schimbarea relativ rapidă a agendelor şi abordărilor nu înseamnă că aceste reuniuni nu îşi au importanţa lor, ca semnal politic la nivel global. Rezilienţa sistemelor financiare, economice şi de securitate consacrate, care compun ordinea globală de inspiraţie occidentală pare să slăbească treptat, sub povara unor provocări externe şi interne tot mai agresive şi mai profunde. Şi nu e doar Rusia cea care provoacă în prezent ordinea europeană de securitate, descrisă de dreptul internaţional. Sunt şi alţi factori de destabilizare a sistemelor globale şi regionale, care acţionează în felurite moduri, legitim sau ilegitim, paşnic sau violent, inducând tensiuni şi crize, pe diferite coordonate. Lumea se schimbă. Deja menţionata asertivitate a Rusiei în Estul Europei, falimentul Greciei, expansiunea Statului Islamic şi eşuarea unor state arabe (Irak, Siria, Yemen, Libia), tensiunile în creştere din mările Asiei, războiul din Yemen, abuzurile terifiante ale Boko Haram în Nigeria, epidemiile din Africa de Vest şi, recent, Asia (Coreea de Sud), creşterea emisiilor de carbon la nivel global, topirea calotei glaciare arctice, îmbătrânirea accelerată a populaţiei în ţările dezvoltate şi consecinţele financiar-sociale pe termen lung, imigraţia din vecinătatea sudică spre Uniunea Europeană etc. sunt doar câteva din aceste mari probleme ale momentului. Fireşte, doar o mică parte a lor pot fi abordate în cursul unei reuniuni de două zile. Dacă în privinţa prelungirii sancţiunilor la care este supusă Rusia, în urma anexării Crimeei şi a întreţinerii cu armament şi trupe speciale a războiului secesionist din estul Ucrainei, liderii Obama şi Merkel au căzut deja de acord, în preziua Summitului, celelalte angajamente, precum atragerea unei finanţări totale combinate, din surse publice şi private, de 100 de miliarde de dolari în următorii ani pentru reducerea cu 70% (!) a emisiilor de carbon până la sfârşitul secolului XXI (faţă de nivelul-reper din 2010), prezintă desigur o serioasă doză de incertitudine. Eliminarea combustibililor fosili este genul de temă perfectă pentru dezbateri şi mese rotunde relaxate, de la care lumea pleacă urcându-se în maşini confortabile şi sperând la o nouă ieftinire a petrolului. Nu sunt specialist în politici energetice, dar o logică relativ simplă spune că menţinerea unor preţuri joase la hidrocarburi (din varii motive, inclusiv descoperirea de noi resurse) va face foarte puţin probabilă creşterea atractivităţii şi profitabilităţii tehnologiilor pe bază de energii alternative, cel puţin la orizontul generaţiei noastre. Una peste alta, e bine că G7 există, e foarte bine că marile puteri democratice ale lumii se pun de acord şi încearcă să ofere soluţii unor probleme structurale din ce în ce mai complexe şi mai corozive, chiar dacă ştim că de la menţionarea într-o Declaraţie Comună la aplicarea lor efectivă e un drum lung, care de multe ori rămâne neparcurs. Dar G7 rămâne încă o speranţă, ce-i drept moderată, a consensului marilor puteri şi a punerii în comun a resurselor politice, economice, strategice şi de inteligenţă ale lumii civilizate împotriva tendinţelor de destructurare şi creştere a dezordinii globale.

+3 (5 voturi)
Nicholas Kazan
10.06.2015, 12:06:58

Când se vorbește despre "agenda globală" și se încheie cu cuvântul haotic fără să se abordeze problema religiei în algoritmul expunerii-înțelegerii, este ca și cum am sta la povești cu o gorilă de 400 Kg lângă noi pe care lumea se face că nu o vede, deși toți știu că poate să sară în sus în orice moment și să strice lucrurile. Crunta realitate este că Religia strică totul, iar faptul că Statul Islamic și Putin au consumat mai toată atenția la recenta întâlnire a G7 o demonstrează. Ar putea exista această hidră, acest blestem, această gaură neagră care se numește Statul Islamic fără Religie, transformată într-o gorilă nebună, care rupe și sfârtecă totul în jurul ei? Răspunde-ți, domnule Grumaz. Ar putea Putin avea suportul a 85% în rândul rușilor dacă Putin nu ar fi transformat ortodoxismul în unealta care alimentează naționalismul bezmetic rus care devine mașina de război în Ucraina, și care destabilizează balanța dintre Vest și Est...?? Ca să nu abordezi gorila religiei, este ca și cum a spune că ea Religia este rațională, departe de a fi culpabilă, lucruri pe care le știm bine sunt minciuni, dar care lucruri nu se spun, pentru că nu se cuvine să criticăm Religia, ea fiind în afara discuției. Vai de capul jurnalismului care se vrea că iluminează înțelegerea, dar nu îndreaptă reflectorul asupra gorilei dezlănțuite, și doar pentru că presa e cam ...sfioasă, și există riscul de a fi cenzurat. Tristă realitate!

-2 (8 voturi)
eleodor
10.06.2015, 12:23:02

Tonul face muzica alde Kazan şi iritarea din scriitură o fi rodul caniculei, nicidecum al logicii.

+3 (5 voturi)
Nicholas Kazan
10.06.2015, 12:38:11

Misiva domniilorvoastre, Eleodor, dă dovadă de o logică...impecabilă?!

0 (2 voturi)
Nicholas Kazan
10.06.2015, 13:01:05

Apropos, Eleodor, am apreciat subiectele pe care le-ai adus atenției și mai ales efortul expunerii, redolent in verbosity. Fără doar și poate ai fi un participant important la G7, as I have said, prolix, dar bine intenționat, și care vorbește de "speranță", ce-i drept...moderată.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (8)