Clima nu este despre ideologie, ci despre matematică, iar China nu este vinovată de consumul de narcotice (fentanil) printre americani. China la zi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto: Pungi de fentanil în zona de protecţie a frontierei şi a vămilor din SUA de pe Aeroportul Internaţional O'Hare din Chicago, Illinois, 29 noiembrie 2017. Foto: www.rand.org
Foto: Pungi de fentanil în zona de protecţie a frontierei şi a vămilor din SUA de pe Aeroportul Internaţional O'Hare din Chicago, Illinois, 29 noiembrie 2017. Foto: www.rand.org

Secretarul de stat american Blinken a ţinut pe 26 mai, la Universitatea George Washington, în cadrul „Asia Society”, un amplu discurs despre politica Statelor Unite al Americii faţă de China.

(video aici şi textul aici).

Partea chineză s-a mobilizat şi a caracteriazat intervenţia Secretarului de Stat ca o acţiune ostilă la adresa ei, oficialul american „exagerând ameninţarea venită din partea Chinei printr-un limbaj ambalat cu atenţie, intervenind în afacerile interne ale Chinei, calomniind politicile interne şi externe ale Chinei şi încercând să suprime şi să îngrădească China”.

Strategia de răspuns a Chinei este tentativa de a demonta toate aserţiunile părţii americane, punct cu punct, rezultând un text amplu şi stufos, care nu face decât să reia şi să sistematizeze declaraţii anterioare punctuale la adresa Americii sau ale Vestului. În limbajul Beijingului, „să vorbim cu fapte şi cu cifre şi să dezvăluim lumii înşelătoria, ipocrizia şi nocivitatea SUA faţă de China”.

Remarcăm două aspecte din lunga reacţiei a părţii chineze, esenţială pentru a înţelege China de azi şi, mai ales, China de mâine:

  • Tonalitatea ridicată, ofensată şi ofensivă a discursului, care aminteşte, de fapt, de stilul pe care a fost consacrat în relaţia bilaterală de către Directorul Biroului Comisiei Centrale pentru politică externă, Yang Jiechi, în faimoasa reuniune de la Alaska din 18 martie 2021, unde s-a întâlnit cei mai înalţi oficiali ai diplomaţiilor americane, respective chineze, şi au şocat audienţa – mai cu seamă partea chineză! - prin tonalitatea nemaivăzut a poziţiilor (analizele aici şi aici). China vrea să pară în ofensivă.
  • Strategia de comunicare a Chinei este relativ identitcă în stil cu cea a Federaţiei Ruse: nu doar că nu îşi asumă nimic din poziţia Occidentului, pe care o respinge de plano, dar reacţionează încercând să acrediteze ideea că, de fapt, orice ar face Federaţia Rusă – şi China, în acest caz – este mult mai puţin decât a făcut Vestul în general şi America în special. Ideea de bază este că Occidentul nu mai are supremaţia morală pentru a apostrofa nicio altă ţară, pentru că şi el a greşit cel puţin la fel de mult şi, prin urmare, nu are autoritatea morală de a „da lecţii cuiva”.
  • Dacă cele două strategii de comunicare, cea rusă şi cea chineză, sunt coordonate, nu putem ştii cu certitudine. Asistăm însă, indirect, la un „acord diplomatic”, mai mult sau mai puţin tacit, între Moscova şi Beijing care, în premieră, pe diapazoane diferite şi pe dosare diferite – Rusia pe cazul Ucrainei, China pe lumii întregi – practică acelaşi stil de diplomaţie şi pun pe masă acelaşi seturi de critici faţă de America şi faţă de Occident. 

Cu ce rezultat şi câtă credibilitate? Greu de spus deocamdată, dacă ne raportăm la scara întregii planete. Menţionăm că, în cazul evenimentelor recente legate de vizita doamnei Nancy Pelosi la Taipei, reacţia chineză devine şi mai relevantă şi, de ce nu, mai constrângătoare.

Să trecem acum la partea a cincea a răspunsului Chinei la strategia americană. Prima parte se poate citi aici, a doua parte aici, a treia parte aici, a patra parte aici, a cincea aici.

A optsprezecea greşeală: Clima nu este despre ideologie, ci despre matematică. Dacă China îşi va menţine planul actual şi nu va reduce emisiile până în 2030, atunci restul lumii trebuie să ajungă la zero până în 2035, ceea ce este practic imposibil.

Faptele: SUA au o responsabilitate incontestabilă în ceea ce priveşte schimbările climatice şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Nu ar trebui să arunce responsabilităţile asupra celorlaţi  şi nici nu ar trebui să urmeze „standarde duble”.

aa

Foto: Trafic de-a lungul Bulevarului Chang'An, la est de Piaţa Tiananmen, într-o zi cu smog în Beijing. Sursa aici.

Datorită emisiilor lor neconstrânse de-a lungul a peste două secole de industrializare, ţările dezvoltate poartă responsabilităţi istorice incontestabile pentru schimbările climatice produse la nivel global. Din 1850 până în 2011, ţările dezvoltate au produs 79% din emisiile globale de dioxid de carbon. Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), Protocolul de la Kyoto şi Acordul de la Paris solicită tuturor ţărilor dezvoltate să-şi ramburseze datoriile istorice.

Dintr-o perspectivă istorică, ţările în curs de dezvoltare nu sunt principalii emiţători de gaze cu efect de seră (GES), ci victimele schimbărilor climatice. Principiul responsabilităţilor comune, dar diferenţiate este piatra de temelie a guvernării climatice globale. Întrucât ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare au răspunderi istorice diferite în ceea ce priveşte schimbările climatice, există, de asemenea diferenţe în ceea ce priveşte nevoile şi capacităţile de dezvoltare diferite. Ar fi atât inadecvat, cât şi nedrept să se aplice aceleaşi restricţii asupra lor.

În cadrul UNFCCC COP26, Wera Mori, ministrul pentru Mediu, Conservare şi Schimbări Climatice din Papua Noua Guinee a declarat că „Din cauza activităţilor de industrializare ale ţărilor dezvoltate, suntem victímele problemelor climatice care se produc la nivel climatic, suportând acum consecinţele acţiunilor lor, ceea ce este absolut nedrept.”

În combaterea schimbărilor climatice, China nu este doar un participant responsabil, ci şi un actor serios. Preşedintele Xi Jinping s-a angajat în mod explicit declarând că R.P.Chineză va depune eforturi pentru a atinge nivelul maxim al emisiilor de CO2 înainte de 2030 şi că va obţine neutralitatea carbonului înainte de 2060. Aceasta înseamnă că R.P.Chineză va trece de la emisiile maxime ale carbonului la neutralitate în doar 30 de ani, iar timpul specificat de UE, SUA şi Japonia este de 2,4, 1,4 şi, respectiv, 1,2 ori mai mare decât cel al Chinei. China a adus o contribuţie notabilă la eforturile globale de conservare a energiei, de îmbunătăţire a eficienţei energetice, de dezvoltare a energiei regenerabile, transporturi şi construcţii, care reprezintă 30% până la 50% din totalul global. Până la sfârşitul anului 2020, emisiile de CO2 ale Chinei pe unitatea de PIB au scăzut cu aproximativ 48,4% faţă de cele din 2005. Proporţia carbonului în consumul total de energie a scăzut de la 67% în 2005 la 56,8% în 2020. Capacitatea cumulată instalată de generare de energie regenerabilă a depăşit 1 miliard de kilowaţi, reprezentând 43,5% din totalul naţional.

Cincisprezece dintre primele douăzeci de companii fotovoltaice la nivel global sunt companii chineze, primele cinci locuri fiind ocupate de acestea. În ceea ce priveşte energia eoliană, în topul celor zece, primele şapte locuri sunt deţinute de companiile chineze.

În ultimii zece ani, China a eliminat treptat 120 de milioane de kilowaţi de capacitate de generare a energiei pe bază de cărbune, depăşind capacitatea totală de putere instalată a Regatului Unit. Până la sfârşitul anului 2021, numărul de vehicule cu energie nouă în China a depăşit 7,84 milioane, dintre care 2,95 milioane au fost nou înmatriculate în 2021, acestea reprezentând 11,25% din numărul total de vehicule nou înmatriculate în acel an.

Ponderea energiei regenerabile în mixul energetic al Chinei a depăşit-o deja pe cea a SUA. Până la sfârşitul anului 2019, capacitatea totală instalată a producţiei de energie hidro, eoliană şi solară a Chinei a atins 756 de milioane de kilowaţi, de 2,8 ori mai mare decât cea a SUA. Energia regenerabilă reprezintă 12,7% din consumul de energie primară al Chinei, de aproximativ 1,4 ori mai mare decât cel al SUA. SUA este cel mai mare emiţător de gaze cu efect de seră (GES) din lume în termeni cumulaţi, iar emisiile sale de carbon pe cap de locuitor sunt de 3,3 ori mai mari decât media globală. În cei 270 de ani, din 1750 până în 2019, SUA au emis în mod cumulat 412,5 miliarde de tone de GES, reprezentând aproximativ o pătrime din totalul global. SUA au produs cele mai mari emisii cumulate din lume, care sunt aproape de două ori mai mari decât cele ale Chinei. Potrivit statisticilor, recordul istoric al emisiilor de GES pe cap de locuitor în SUA a fost de 23,44 tone; în 2018, emisiile pe cap de locuitor din SUA au fost de 16,85 tone, în timp ce ale Chinei au fost de 7,56 tone. În ciuda statutului său de ţară producătoare majoră, emisiile actuale de carbon pe cap de locuitor ale Chinei nu sunt nici măcar la jumătate faţă de cele ale SUA, iar emisiile sale cumulate pe cap de locuitor sunt doar aproximativ o optime din cele ale SUA. Chiar şi până în 2030, când emisiile de carbon ale Chinei vor atinge vârful, emisiile de carbon pe cap de locuitor ale ţării vor fi încă în jur de 7-8 tone. În comparaţie, când SUA au atins vârful de carbon în 2005, emisiile de carbon pe cap de locuitor ajunseseră deja la 14 tone.

În iunie 2017, SUA şi-au anunţat decizia de a se retrage din Acordul de la Paris, iar în noiembrie 2020, s-au retras oficial din acord. O astfel de acţiune a subminat serios echitatea, eficienţa şi eficacitatea guvernării climatice globale. În februarie 2021, SUA s-au alăturat oficial Acordului de la Paris. În ciuda îmbunătăţirii poziţiei politice, emisiile de GES generate pur şi simplu nu pot fi reduse. În loc să reducă emisiile, SUA au produs mai multe emisii în 2021 decât în 2020, îndepărtându-se şi mai mult de cursul stabilit de Acordul de la Paris. SUA au devenit schimbătoare pe o astfel de problemă, dezvăluind pe deplin atitudinea sa pragmatică faţă de problemele majore de principiu şi şi-au pierdut credibilitatea în familia naţiunilor.

Ţările dezvoltate au răspunderea morală de a oferi fonduri ţărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să facă faţă mai bine schimbărilor climatice. La conferinţele de la Copenhaga în 2009 şi de la Cancun în 2010, ţările dezvoltate s-au angajat să mobilizeze în comun 100 de miliarde de dolari SUA pe an până în 2020 pentru a răspunde nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, de mai bine de un deceniu, ţările dezvoltate nu şi-au îndeplinit niciodată cu adevărat angajamentul. Raportul unui think-tank internaţional bine-cunoscut arată că ţările dezvoltate nu doar că nu au îndeplinit obiectivul colectiv de finanţare pentru schimbările climatice în fiecare an, ci s-au jucat cu cifrele, oferind mult mai puţine fonduri decât cifrele publicate oficial. În special SUA, care şi-au îndeplinit mai puţin de 20% din contribuţia cuvenită. De ani de zile, SUA au exprimat în public că vor să colaboreze cu China în domeniul schimbărilor climatice, dar acţiunile lor spun contrariul. În timp SUA cer Chinei să controleze consumul de cărbune, îi solicită acesteia să continue să importe cărbune din SUA; în timp ce face apel la dezvoltarea energiilor regenerabile, impune sancţiuni întreprinderilor fotovoltaice din China. Luând drept exemplu produsele fotovoltaice, începând cu 2012, SUA au impus taxe antidumping şi compensatorii asupra produselor fotovoltaice din China, cu rate de la 34% până la 47% mai mare. În decembrie 2014, SUA au efectuat investigaţii antidumping şi compensatorii asupra producătorilor chinezi de fotovoltaice. În ianuarie 2018, administraţia anterioară a SUA a decis să aplice tarife globale de protecţie pentru importurile de panouri solare în valoare de 8,5 miliarde de dolari. La sfârşitul anului 2021, aşa-numita „Lege de prevenire a muncii forţate uigure” a fost semnată de SUA, ceea ce reprezintă încă o încercare de a bloca industria fotovoltaică din Xinjiang sub pretextul respectării drepturilor omului. Măsurile relevante ale SUA nu numai că au împiedicat comerţul normal cu produse fotovoltaice şi au perturbat lanţurile normale de aprovizionare, dar au subminat şi eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice. SUA ar trebui să-şi corecteze greşelile pentru a crea un mediu favorabil pentru cooperarea cu China în domeniul climatic.

Schimbările climatice actuale au afectat grav supravieţuirea şi dezvoltarea umană, de aceea este nevoie de o cooperare la nivel global. Ţările dezvoltate, precum Statele Unite ale Americii, ar trebui să respecte principiul responsabilităţilor comune, dar diferenţiate şi să respecte cerinţele Acordului de la Paris. SUA trebuie să-şi înfrunte responsabilităţile istorice şi să dea dovadă de ambiţie şi acţiuni mai mari, să preia conducerea în reducerea substanţială a emisiilor şi să depună eforturi pentru a atinge neutralitatea carbonului înainte de 2050. Între timp, trebuie să acorde ţărilor în curs de dezvoltare spaţiul cuvenit pentru dezvoltare şi emisii şi să îşi îndeplinească angajamentele de a le oferi acestora finanţare adecvată, tehnologie şi sprijin pentru consolidarea capacităţilor. Pe baza îndeplinirii angajamentelor de finanţare şi a mobilizării fondurilor publice, se pot face eforturi pentru a promova dezvoltarea finanţării ecologice şi pentru a aduce investiţii private în sectoarele cu emisii scăzute de carbon. De asemenea, toate ţările ar trebui să stabilească în mod activ pieţele de carbon naţionale, regionale şi globale şi mecanisme de stabilire a preţurilor carbonului, să reducă costurile şi să crească nivelul reducerilor de emisii, să promoveze inovaţia tehnologică şi dezvoltarea durabilă şi să furnizeze ţărilor în curs de dezvoltare surse stabile de finanţare pentru a dezvolta capacítatea. 

A nouăsprezecea greşeală: În combaterea drogurilor ilicite, în special a opioidelor sintetice precum fentanilul, dorim să colaborăm cu China pentru a împiedica organizaţiile internaţionale de trafic de droguri să obţină precursori chimici, dintre care multe provin din China.

Faptele: SUA sunt singurele de vină pentru cauza principală a abuzului de fentanil printre americani. Abuzul de narcotice este o afecţiune persistentă care afectează SUA de mult timp, având rădăcini istorice şi sociale adânci.

999

Reprezentând un procent de 5% din populaţia lumii, SUA consumă 80 la sută din opioidele din lume, ceea ce o face cea mai mare piaţă de droguri din lume. Există o tradiţie predominantă a abuzului de analgezice pe bază de reţetă în SUA, susţinută de un lanţ complet de companii farmaceutice, reprezentanţi medicali şi medici. Marketingul complet de către companiile farmaceutice, prescrierea excesivă de către medici, represiunile guvernamentale ineficiente şi implicaţiile negative ale legalizării marijuanei se numără printre combinaţia de factori din spatele unei pieţe în continuă creştere a narcoticelor. Creşterea abuzului de opiacee în SUA şi a deceselor în SUA a început în 1995, când Administraţia SUA pentru Alimente şi Medicamente (FDA) în 1995 a aprobat OxyContin, un analgezic opioid produs de Purdue Pharma. Când vine vorba de descurajarea cererii şi de reducerea producţiei, SUA ar fi trebuit să facă mult mai mult.

În timp ce SUA se confruntă cu cea mai acută provocare a fentanilului din lume, SUA sunt, de asemenea, cel mai mare producător şi consumator de droguri asemănătoare fentanilului şi până acum, SUA nu au enumerat oficial substanţele înrudite cu fentanil ca o clasă, dar solicită întotdeauna altor ţări să ia măsuri. Acesta este un exemplu tipic de „a-i forţa pe alţii să ia medicamente pentru propria boală”.

Guvernul chinez a adoptat întotdeauna o atitudine de toleranţă zero faţă de narcotice şi controlează cu stricteţe narcoticele, substanţele psihotrope şi precursorii acestora. Până la sfârşitul anului 2021, China a reglementat 37 de precursori de droguri şi substanţe înrudite cu efedrina pe lista sa de control, care a devenit chiar mai lungă decât lista ONU. China a monitorizat cu stricteţe importul şi exportul de substanţe chimice în conformitate cu regulile internaţionale şi cu legile sale interne, iar eforturile şi realizările sale în acest sens sunt vizibile pentru toţi.

La 1 mai 2019, deşi nu a existat un abuz de fentanil pe scară largă sau un pericol imediat în China, guvernul chinez a preluat conducerea în a clasifica substanţele legate de fentanil. Aceasta reprezintă o realizare importantă a implementării consensului la care au ajuns şefii de stat ai Chinei şi ai SUA şi un exemplu concret al modului în care China, ţinând cont de sănătatea, de siguranţa şi de bunăstarea umanităţii, a răspuns în mod activ la preocupările SUA, ajutându-le să facă faţă crizei interne a opioidelor. Partea chineză a luat o serie de măsuri pentru a combate traficul de fentanil şi alte substanţe chimice programate, cum ar fi introducerea înregistrării pe nume real a expeditorilor şi destinatarilor, examinarea coletelor şi controlul cu raze X în sectorul livrărilor expres în regiuni cheie, cum ar fi SUA, iar traficul de fentanil şi alte substanţe chimice regulate a fost drastic reprimat. Aceste măsuri au dat roade.

După ce întreaga clasă de substanţe înrudite cu fentanilul a fost listată, Comisia Naţională pentru Controlul Narcoticelor din China şi Ministerul chinez al Securităţii Publice au menţinut o coordonare strânsă, sinceră şi aprofundată cu omologii lor americani, precum Biroul Politicii Naţionale de Control al Drogurilor, Biroul pentru Afaceri Internaţionale cu Narcotice şi Aplicarea Legii, Agenţia Naţională Antidrog a SUA. Din septembrie 2019, SUA nu au confiscat substanţe înrudite cu fentanilul care să provină din China. SUA şi-au exprimat recunoştinţa faţă de China de mai multe ori şi au subliniat în mod repetat că controlul drogurilor reprezintă un punct important în cooperarea bilaterală de aplicare a legii dintre cele două ţări.

Este bine cunoscut faptul că, responsabilitatea pentru prevenirea substanţelor chimice neregulate şi utilizarea acestora în fabricarea ilicită a drogurilor revine ţării importatoare.

Cu toate acestea, SUA nu au menţionat oficial substanţele înrudite cu fentanilul şi nici au rezolvat problema consumului intern, ci au ales în schimb să arunce vina asupra altora, susţinând în mod fals că „precursorii de fentanil folosiţi de organizaţiile de trafic de droguri provin din China”. Acest lucru nu reflectă doar motive ascunse, ci şi o lipsă extremă de responsabilitate pentru viaţa şi sănătatea poporului american.

În mai 2020, fără nicio dovadă, SUA au adăugat la „Lista de entităţi” pentru sancţiuni Institutul de Ştiinţe criminalistice al Ministerului Securităţii Publice din China (Institute of Forensic Science of China’s Ministry of Public Security) şi Laboratorul Naţional de Narcotice al Chinei (National Narcotics Laboratory). O astfel de practică de a căuta cooperarea Chinei, pe de o parte, iar pe de altă parte de a impune sancţiuni autorităţilor chineze de control al narcoticelor, a împiedicat grav funcţionarea sistemului de monitorizare a fentanilului din China şi a subminat cooperarea împotriva narcoticelor între China şi SUA.

În timp ce China şi comunitatea internaţională întăresc controlul asupra substanţelor înrudite cu fentanilul, problemele pe această tema se deteriorează în SUA, provocând un număr tot mai mare de morţi, scoţând astfel la iveală eşecul SUA de a găsi miezul problemei abuzului de fentanil.

China a acţionat din bunăvoinţă şi a sfătuit în mod repetat SUA să urmeze practici eficiente recunoscute pe scară largă de comunitatea internaţională, cum ar fi intensificarea reglementărilor privind prescripţia de fentanil şi promovarea conştientizării publice. 

Sursa chineză aici, din data de 19.06.2022.

(va urma)

Traducere: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana-Maria Ghinea, Yu Zhan.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite