Conflictul din Nagorno-Karabah, un război care ascunde alte confruntări. Israelul utilizează Azerbaidjanul pentru operaţiuni clandestine contra Iranului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Parisul, Washingtonul şi Moscova solicită încetarea imediată a focului între Azerbaidjan şi Armenia. Dar interesele turceşti, iraniene şi chiar israeliene complică panorama diplomatică.

Două state mici se luptă pentr un teritoriu de aproximativ 4000 de kilometri pătraţi care luptă pentru acesta de aproape treizeci de ani. Dar jocuri de alianţă ar putea duce la conflicte între puterile regionale şi mondiale. Nagorno-Karabah, o regiune separatistă a Azerbaidjanului populată de armeni, este din nou scena războiului dintre Baku şi Erevan. Intensitatea luptelor a continuat să crească pe tot parcursul săptămânii trecute, a făcut peste 200 de morţi de la începutul ostilităţilor, inclusiv 13 civili armeni şi 19 azeri (Baku nu comunică pierderile sale militare). 

Principalul oraş din regiune,   Stepanakert, a fost în mai multe rînduri de atacurile aeriene azere. Nu există niciun semn al unei pauze în plan militar sau diplomatic. În timp ce Armenia a declarat că este gata să „se angajeze în discuţii cu ţările din grupul OSCE de la Minsk  (Statele Unite, Franţa, Rusia) pentru a restabili o încetare a focului”, Azerbaidjan a răspuns scurt: „Dacă vrea să vadă sfârşitul acestei escaladări, [...] Armenia trebuie să pună capăt ocupaţiei”. Obiectivul autorităţilor de la Baku pare să fie recâştigarea controlului asupra acestui teritoriu care a scăpat de suveranitatea sa din 1994. Joi, mediatorii conflictului, Emmanuel Macron, Vladimir Putine şi Donald Trump, au cerut „încetarea imediată a ostilităţilor” şi reluarea „fără întârziere a negocierilor de fond” sub egida OSCE. 

Este vorba despre o „escaladare majoră a conflictului”, care „riscă să atragă alte puteri regionale, precum Rusia şi Turcia, şi să perturbe livrările de energie prin sudul Caucazului”. Acest „război ascunde alte confruntări de interese:turceşti, iraniene şi chiar israeliene care complică peisajul diplomatic. 

În conformitate cu doctrina sa privind „vecinătatea apropiată”, Rusia a menţinut legături cu cele două state de la încetarea focului negociată sub auspiciile sale în 1994. Moscova are o bază militară în Armenia, ţară membră a Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă, şi echipează armatele celor două ţări. Această politică, care se dorea a fi echilibrată, nu a făcut posibilă găsirea unei soluţii durabile la tensiunile recurente. Putin şi-a exprimat vineri „îngrijorarea serioasă”, împărtăşită de premierul armean, cu privire la prezenţa mercenarilor sirieni trimişi de Turcia pentru a întări trupele azere. 

Pentru că ea este celălaltă protagonistă a acestei crize: Ankara, istoric apropiată de Baku, a avut până acum „o influenţă restrânsă”, potrivit cercetătorului Institutului Carnegie Thomas de Waal. „Nagorno-Karabah este a treia zonă de conflict în care Turcia se confruntă cu Rusia, după Siria şi Libia”, susţine specialistul în problemele Caucazului, citat de „Liberation“.  Reizbucnirea conflictului în regiune a fost văzută de preşedintele turc Recep Erdogan ca un nou ţel al ambiţiilor sale imperialiste. Turcia începuse să recruteze voluntari în provincia Afrin din nordul Siriei chiar de dinaintea izbucnirii ciocnirilor pe 19 septembrie pentru a-i trimite în zona de conflict, fapt confirmat şi de „surse locale”. Erdogan a încercat tot mai mult în ultimii ani să-şi transforme ţara într-o putere geopolitică pe cont propriu. Deocamdată nu e clar cât de departe va merge Rusia pentru a opri ofensiva turco-azeră, dar SUA au „interesul de a opri luptele şi a reporni negocierile, scrie „Washington Post“.

Operaţiuni clandestine

Pentru a-şi diversifica parteneriatele strategice şi a-şi reduce dependenţa de Moscova, Azerbaidjanul s-a apropiat de Israel în ultimii ani. Rezultatele acestei noi alianţe sunt vizibile într-un mod foarte concret: forţele armate azere folosesc drone, în special Harop „drone kamikaze” fabricate de Israel împotriva ţintelor armene sau separatiste.

Din 2016, Israelul este primul furnizor de arme din Azerbaidjan. Statul evreu are alte interese în zonă: serviciile israeliene au folosit Azerbaidjanul pentru operaţiuni clandestine împotriva Iranului, cele două ţări împărţind peste 600 de kilometri de frontieră. Teheranul urmăreşte, de asemenea, foarte atent ce se întâmplă în nord. Oficial a cerut încetarea focului şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la prezenţa mercenarilor „sirieni şi libieni”, dar reprezentanţii liderului suprem, în special în regiunea de frontieră Ardabil, au luat poziţie în favoarea Baku . Iranul a avertizat sâmbătă împotriva oricărei „intruziuni“ pe teritoriul său de către forţele armene şi azere angajate în lupte în Nagorno-Karabah, după ce tiruri de mortiere au lovit sate iraniene situate de-a lungul frontierei, relatează AFP.

 „Orice intruziune pe teritoriul ţării noastre de către una sau alta dintre părţile în conflict este intolerabilă şi noi avertizăm serios toate părţile să-şi ia precauţiile necesare în această privinţă“ indică un comunicat al Ministerului de Externe iranian.

Mai multe obuze de mortiere au căzut în sate iraniene situate de cealaltă parte a frontierei cu Nagorno-Karabah de luni, conform agenţiei oficiale Irna. Un copil de şase ani a fost rănit miercuri, după ce cinci obuze au lovit satul Parviz Khanlou, în provincia Azerbaidjanul oriental, avariind ferme şi clădiri rezidenţiale. Potrivit Irna, viceguvernatorul regiunii Ardabil, Behrouz Nedai, a cerut localnicilor să rămână la distanţă de zona de conflict „ţinând seama de intensitatea luptelor“. 

Numeroşi iranieni care locuiesc de-a lungul frontierei în provincia Ardabil "sunt martori zilnic schimburilor de tiruri între Baku şi Erevan", informează Irna. Republica islamică are o comunitate de limba azeră de circa 10 milioane de persoane, precum şi o comunitate armeană de aproximativ 100.000 de persoane. Câteva demonstraţii de sprijin pentru Baku au fost raportate în ultimele zile în capitala iraniană. Într-un comunicat emis sâmbătă, Teheranul şi-a reînnoit apelul adresat beligeranţilor de a pune capăt luptelor, declarându-se dispus să ajute Armenia şi Azerbaidjanul să înceapă discuţii de pace.

 Pe de altă parte, o putere este complet absentă: Statele Unite. Thomas de Waal vede în această „neobişnuită dezangajare” a Washington ca unul dintre motivele „riscului escaladării continue“. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite