Consolidarea axei sunnite şi strategia geopolitcă a Regelui Salman

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regele Arabiei Saudite, regele Salman Ben Abdel Aziz FOTO farah.net.au
Regele Arabiei Saudite, regele Salman Ben Abdel Aziz FOTO farah.net.au

Lupta pentru putere în Orientul Mijlociu este axată în prezent pe scindarea între cele două axe identitar-religioase.

Avem pe de o parte blocul şiit, coordonat de Iran pe axa Teheran-Damasc-Bagdad-Beirut– Sanaa  şi cel sunnit, în conducerea Arabiei Saudite căreia i se alătură Egiptul şi Monarhiile din Golf. Turcia, sunnită la rândul său, a dus odată cu începutul anilor 2000 o politică axată pe interesul propriu în erijarea sa ca putere hegemonică  regională, atrăgând alături  Qatarul, în dorinţa regimului de la Doha de a ieşi de sub influenţa Riyadului.

În replică faţă de identitatea sectară a saudiţilor şi iranienilor, Turcia ca putere perifică, s-a axat pe promovarea propriului său model politic ce îmbină în mod perfect laicitatea, valorile islamice şi dezvoltarea economică. De aici, susţinerea lui Erdogan pentru Fraţii Musulmani, grupare pe care a sprijinit-o în lupta pentru accederea la putere în mai multe state arabe care s-au confruntat cu schimbarea de putere odată cu Primăvara Arabă.  

Deşi a încercat să menţină relaţii bune cu Iranul şi Arabia Saudită, dincolo de interesele economice, viziunile geopolitice ale Turciei nu au coincis bineînţeles cu ale acestora. Dincolo de dosarul sirian, Egiptul este un alt caz concret al acestor divergenţe.

Preluarea puterii de către Regele Salman este marcată însă de vizita la Riyad a preşedintelui Erdogan. Liderul turc şi-a amânat cu o zi fastuosul turneu african pentru a se afla în capitala saudită în perioada 28 februarie-2 martie. Mesajele  transmise ulterior au fost concrete lăsând a se înţelege că deşi există neînţelegeri privind regimul de la Cairo, relaţiile bilaterale cu Arabia Saudită trebuie să fie pozitive, în interesul întregului Orient Mijlociu.

De menţionat că la sfârşitul anului 2014, Doha a anunţat că expulzeză membrii Fraţilor Musulmani  din Qatar şi că este deschisă către reluarea formalităţilor cu Egiptul, în contextul în care saudiţii au decis să  menţină scăzut preţul petrolului şi să rupă, împreună cu Emiratele Arabe Unite, relaţiile diplomatice.

Văzându-se  marginalizată în ciuda politicii “zero probleme”, într-o regiune  în care insecuritatea se întinde din Libia până în Yemen, Ankara pare a se alătura blocului sunnit,  consolidându-l  şi nu remodelându-l, aşa cum susţine  spre exemplu John J. Xenakis, care se aşteaptă la o marginalizare treptată a Egiptului şi la construirea a două noi axe geopolitice:  respectiv China- Pakistan – statele sunnite şi India- Israel –Iran – Russia –statele occidentale.

În practică, vorbim de paradigma realistă, acolo unde actorii vor încerca să încheie alianţe de moment pentru a-şi putea atinge interesul naţional. Turcia înţelege influenţa crescândă a Iranului, fapt pentru care dă, cel puţin pentru început, contur strategiei  promovată de Regele Salman.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite