În lume

articolul anterior articolul urmator

Corespondenţă din Chile (2): Cele mai scumpe studii universitare din lume

5
26 May 2015 16:06:10
Caterina Preda
Pe Universitatea din Chile  scrie: Universitatea nu mai este a Chile, acum piaţa o conduce! FOTO Caterina Preda.
Pe Universitatea din Chile  scrie: Universitatea nu mai este a Chile, acum piaţa o conduce! FOTO Caterina Preda.

În faţa clădirii galbene a Universidad de Chile (1842) de pe Alameda, principalul bulevard din centrul Santiago sunt parcate 2 dube ale Carabineros (poliţia locală) gata să intervină. De partea cealaltă a trotuarului stau pe poziţii studenţii: de pe pereţi atârnă pancarte sau pânze cu revendicările lor care spun că universitatea nu mai este publică, ci este condusă de piaţă.

Sistemul actual de educaţie

În 1973, ca urmare a loviturii de stat care a dus la înlăturarea guvernului ales în mod democratic al preşedintelui Salvador Allende (1970-1973) şi instituirea unei junta de guvern condusă de generalul Augusto Pinochet (1973-1989), universităţile au fost preluate de militari; în locul civililor au fost numiţi reprezentanţi ai forţelor armate. Multe facultăţi considerate ”periculoase” (în general ştiinţele sociale şi umaniste, dar şi învăţământul artistic) au fost desfiinţate şi reînfiinţate doar după reforma educaţiei. Universitatea de Chile şi Universitatea Tehnică de Stat au fost principalele vizate fiind acuzate de ”infiltrarea cancerului marxist” pentru a cita formularea militarilor. Astfel, acestea au fost divizate în universităţi la nivelul regiunilor şi apoi au fost supuse reformei educaţiei.

Înainte de 1981 erau doar 8 universităţi (6 private şi două de stat, toate gratuite), acum imaginea emblematică pe care o evoc este ”strada cu universităţi”, Avenida Republica din Santiago unde ai impresia că eşti în faţa unor companii private care îţi vând orice, numai educaţie nu! Dacă universităţile ”tradiţionale” erau doar 8 înainte de reforma din 1981, ele sunt azi 25 şi sunt reunite în Colegiul Rectorilor Universităţilor Chiliene. Pe lângă acestea, există şi 60 de universităţi private, majoritatea concentrate în capitala Santiago. De fapt, universităţile sunt de 3 tipuri: de stat sau publice (16), tradiţionale (9, nici de stat nici private) şi private (60).

Reforma educaţiei din 1981 a transformat sistemul preuniversitar finanţat de stat prin Ministerul Educaţiei descentralizându-l către municipalităţi. În plus, finanţarea a fost regândită pentru a fi făcută în funcţie de numărul de elevi. În fine, unele licee vocaţionale au fost privatizate cu intenţia explicită de a stimula competiţia între acestea printr-o mai mare participare a sectorului privat şi de a le lega mai bine colegiile tehnice de companiile private. Acum în Chile sunt 3 tipuri de şcoli: publice în care studiază 38% din elevi, private subvenţionate (54,4%) şi private (7,6%).

Mai mult, Chile are cea mai scumpă educaţie universitară din lume conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (2012). Salariul minim este de 375 de dolari (şi va creşte în următorii ani conform reformei Bachelet), iar preţul unui an universitar poate ajunte şi la 4.5 la 6.5 milioane de pesos (între 8.000 şi 10.000 de $) pe an, mulţi studenţi trebuind să se îndatoreze şi să plătească de câteva ori mai mult decât primesc de la bănci prin credite la care participă şi statul. La Universitad de Chile, costul mediu este de 300/400 de $ pe lună.

Prostestele studenţilor şi liceenilor

Protestele studenţilor şi ale liceenilor au fost văzute în 2 valuri, în 2006, ”Revoluţia pinguinilor”, mai ales a liceenilor şi în 2011 protestelor studenţilor. Revoluţia pinguinilor, aşa cum sunt numite protestele din 2006, evocă uniformele liceenilor care seamănă cu nişte pinguini din pricina culorilor. Elevii au organizat proteste masive şi au ocupat multe licee pentru perioade extinse de timp, fiind într-un conflict deschis cu carabinierii.[1] Asta se întâmpla în primul mandat al preşedintei Bachelet (2006-2010), dar protestele au fost cu adevărat impresionante în timpul mandatului preşedintelui de dreapta, Sebastian Pinera (2010-2014).

În luna iunie 2011 studenţii au organizat proteste masive în marile oraşe chiliene, considerate cele mai mari de la tranziţia la democraţie din 1990. Lor li s-au alăturat şi liceenii care au început să ”ocupe” din nou şcolile. Cei doi lideri ai mişcărilor studenţeşti, Camila Valejo din partea Federaţiei Studenţilor de la Universidad de Chile (FUCH) şi Giorgio Jackson de la Federaţia Studenţilor de la Universitatea Catolică (FEUC) au fost aleşi ca membri ai Congresului ca urmare a celebrităţii obţinute după organizarea protestelor. Studenţii au cerut educaţie gratuită şi conform sondajelor 70% din cetăţeni i-au susţinut, creşterea investiţiei statului în educaţie (renaţionalizarea cuprului pentru a finanţa reforma) şi democratizarea sistemului de educaţie superioară. Studenţii au mai cerut şi organizarea unei adunări constituante pentru a scrie un nou text constituţional şi a-l înlocui pe cel scris în timpul dictaturii Pinochet (1980)...

Marşul chilienilor pentru accesul gratuit la învăţământul de stat de calitate, în Santiago, Chile (7 august, 2011) FOTO AP Photo/Aliosha Marquez

Reforma Bachelet

Principala cerere a studenţilor, învăţământ gratuit, a început să fie pusă în practică. Reforma deja iniţiată de precedentul guvern al lui Michelle Bachelet (căci recent, în urma scandalurilor de corupţie, preşedinta a schimbat tot guvernul) a început cu învăţământul preuniversitar. Reforma prevede transformarea liceelor în şcoli publice alocând 2.5 miliarde de pesos (peste 4 milioane de $) anual până în 2019. Sistemul nou va fi implementat gradual astfel încât se prevede ca până în 2018, 93% din elevi să studieze în sistemul public.

Reforma introdusă prin Legea incluziunii şcolare adoptată în ianuarie 2015, termină cu 3 caracteristici ale fostului sistem: el lucro (posibilitatea de a obţine beneficii economice din alte activităţi pe care le puteau organiza instituţiile şcolare co-finanţate, de stat şi de părinţi), co-plata (va fi eliminată gradual în perioada 2016-2026) şi selecţia (2016-2020, se elimină probele de admitere şi dacă sunt prea mulţi candidaţi, se organizează o tombolă).

Anul acesta studenţii au ieşit pe străzi să protesteze din nou cerând o mai largă participare la reforma educaţiei şi detalii despre felul în care va fi implementată. Joi în Santiago va avea loc un nou marş al studenţilor împotriva violenţei carabinierilor care face victime, aşa cum s-a întâmplat la ultimele proteste din Valparaiso din 21 mai când preşedinta citea Raportul anual al preşedenţiei în sediul Congresului, iar afară tinerii se revoltau.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.


[1] Vezi şi filmul documentar Revoluţia pinguinilor (Jaime Diaz Lavanchy, 2008).

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Cristian Saileanu
26.05.2015, 19:54:45

Caterina, descrii o tara libera, flexibila, nefosilizata. Daca Pinochet nu ar fi preluat puterea, NIMIC din ceea ce scrii despre Chile nu ar fi fost posibil. Iti poti imagina tu demonstratii studentesti in tarile comuniste? In urmatorul tau reportaj, te rog mentioneaza aportul Generalului Pinochet la liberalizarea tarii...

marco matias
14.06.2015, 00:26:33

Da, Praga in 1968, Budapesta 1956, Zagreb 1970. Mai citeste istoria, nu doar reviste de 2 bani.

Stefanescu Marian
26.05.2015, 20:43:25

Chile este o ţară pe care o simpatizez,deşi nu am motive întemeiate..Articolul autoarei mi-a confirmat părerea,chiar m-a binedispus.Fiindcă iată un popor pitoresc,cam agitat,dar harnic şi serios în structura lui profundă.Probabil că o importanţă mare are şi metisajul populaţiei,dar şi toleranţa între diferitele etnii şi religii.O necunoscută pentru mine este faptul cum a reuşit Chile să aibă nivelul de viaţă cel mai ridicat din America Latină(o urmează Uruguay-ul).Chile a dat şi un mare poet,laureat al premiului Nobel,Pablo Neruda care,deşi a fost comunist,a reprezentat cultura chiliană peste tot în lume(aici spun că România nu are încă un Nobel...).Se pare,un popor fericit.

+1 (1 vot)
Cristian Saileanu
27.05.2015, 09:52:35

raspunsul este - guverne de dreapta - si in chile si in uruguay.. raspunsul este - o democratie pusa pe piciaore de pinochet

-1 (1 vot)
marco matias
14.06.2015, 00:23:44

Aia nu e democratie ce sustii tu. Daca Pinochet Ugarte avea inclinatii spre normalitate facea alegeri libere inainte de 1990. Nimeni nu comenteaza ca Allende era un tradator care avea sprijinul URSS, dar sa arestezi chiar si copiii de pe strada?! Uitat-te la ce democratie a lasat gen Franco. Spania este un stat modern, care ne poate servi mai degraba model decat o 'democratie' sud-americana. Alea sunt tari bantuite de flagelul coruptiei si cu politicieni submediocri cum e presedinta Argentinei. Raspunsul tau e la toate e "democratie' bruna, pe care am avut-o si noi de la 6 septembrie 1940. Asa e daca te faci frate cu Hitler, ai parte si de totalitarism rosu. Daca aveam si noi un Franco era altceva, el s-a distantat de nazisti, nu doar de comunisti.