Credibile, posibile sau science-fiction? Scenarii de securitate globală pentru 2022

Imaginea din deschidere este falsă în sensul că v-ar putea induce senzaţia că miracolul s-a produs şi, drept urmare, a fost identificat un miraculos glob de cristal în care se întrevede un anume tip de viitor, valabil măcar pe termen scurt sau chiar foarte scurt. Fals. Nu e cazul.

În schimb, acum este momentul să vedem dacă, din surse de regulă bine informate, apar ceva analize serioase care, sub forma comercială a predicţiilor, să facă un sumar al situaţiilor problematice cele mai previzibile pentru 2022.

Primul scenariu negativ ar fi consecinţa logică a eşuării speranţei de tratative între SUA/NATO şi Federaţia Rusă. Există şi o asemenea probabilitate, iar urmările duc direct la o formă de conflict militar deschis, poate numai cu armament convenţional, poate, pentru limitare cât de cât a riscurilor, doar cu acţiuni desfăşurate pe linia frontierei pe care ne situăm şi noi, cea care riscă oricând să se trnsforme într-un front extins de la Marea Baltică până în Mediterana, evident acoperind şi Marea Neagră.

Semnalul că aşa ceva este posibil a fost dat de ministrul adjunct rus de externe, Seghei Rybakov, care a declarat luni că, în cazul în care cei de la Washington ignoră aspectele ridicate de Rusia în cele două documente transmise recent, atunci... "spun că vom găsi formule de răspuns, inclusiv cu mijloace militare şi tehnico-militare dacă NATO va ignora din nou îngrijorările Moscovei... Reafirm acest lucru. Prin contramăsuri adecvate, va trebui să găsim o balanţă la activităţile care ne îngrijorează deoarece contribuie la creşterea riscurilor".

Presiune evidentă în deschiderea negocierilor, mai ales că atât americanii, prin vocea preşedintelui Biden, au fost primii care au anunţat că nu va exista soldat din armata SUA care să lupte pe teritoriul ucrainean (se simte urgenţa de a spune că lecţiile din Irak şi Afganistan au fost bine învăţate). Mesaj similar transmis şi de Secretarul pentru apărare din guvernul britanic a spus (vezi video) că "este extrem de improbabil" ca Marea Britanie sau aliaţii săi să trimită trupe pentru a apăra Ucraina în cazul în care ar fi invadată de Rusia. Asta pentru a lămuri lucrurile, uşor inflamate după ce premierul Boris Johnson îl avertizase public pe Vladimir Putin că, în cazul unei asemenea invazii, Rusia va avea de suferit "consecinţe semnificative" fiind preferate, în acord cu NATO, unele diplomatice şi economice.

Semnal foarte interesnt în momentul în care au început să fie difuzate detalii despre conţinutul ultimei discuţii între preşedinţii Putin şi XI, iar acolo s-a formulat o analiză directă, care sună cam a avertisment ultimativ, către liderii occidentali. Iurii Ushakov, consilierul prezidenţial rus de politică externă, a spus că cei doi lideri "au discutat despre ameninţările crescânde la adresa intereselor naţionale ale Rusiei din partea blocului NATO şi a SUA care deplasează incontinuu infrastructura lor militară în apropierea graniţelor Rusiei", iar Putin i-ar fi spus preşedintelui XI să înceapă negocieri cu NATO şi SUA în privinţa obţinerii unor garanţii de securitate. Adică exact în sensul demersului deja iniţiat de Federaţia Rusă. Iar răspunsul a fost că preşedintele chinez "înţelege pe deplin îngrijorările Rusie şi sprijină pe deplin iniţiativa rusă de a realiza garanţii de securitate pentru Rusia".

Sigur că este mult prea devreme pentru China să dea un răspuns îndemnului Rusiei, dar asta nu înseamnă că, deja semnalul există şi s-ar putea transforma - şi nu cred că este un scenariu SF - în cea mai importantă deschidere politică pe care ar încerca-o blocul unitar Rusia-Chia, de data aducând chiar o presiune masivă asupra întregii pieţe internaţionale. 

Şi este posibil să nu avem de aşteptat prea mult deoarece următoarea întâlnire ruso-chineză la nivel înalt este programată deja pe 10 februarie, în contextul foarte special pe care-l reprezintă deschiderea Jocurilor Olipice de Iarnă 2022, eveniment care reprezintă o miză enormă pentru China deoarece, la iniţiativa SUA, a fost declanşat un boicot diplomatic în ce priveşte participarea la JO. SUA, Canada, Australia şi Marea Britanie nu vor trimite oficiali pentru a le reprezenta (posibil să se mai urmeze şi alte asemenea decizii, invocând pandemia). S-ar putea că aceasta să fie ocazia pentru apariţia mesajului de forţă de care vorbeam sau pentru o detaliere mai amănunţită a modului extins de cooperare viitoare.

Singura certitudine a acestui final de an este că pieţele, în aşteptare de soluţii, devin din ce în ce mai nervoase şi neliniştea asta este departe să se potolească din moment ce datele de sinteză arată o creştere mai mult decât îngrijorătoare a problemelor sociale, sărăciei şi violenţei în diverite ţări, din ce în ce mai multe şi care nu mai sint doar marginale şi subdezvoltate. Iată o hartă a viitoarelor riscuri globale pentru 2022 excelant stabilită, la modul foarte general, de cei de la The Economist Intelligence Unit, tablou de bord de la care pot pleca analizele detaliate de risc şi evaluările viitorul context de securitate continental şi regional.

Abordările responsabile - şi sunt din ce în ce mai multe surse care spun că aceasta este viziunea corectă - abandonează viziunile eroic-militariste ale generalilor dornici să-şi înscrise numele în cărţile de istorie, mai ales că ştiu că nu vor fi niciodată în situaţia să-şi jertfească viaţa pentru onoarea naţiunii, ci doar să să peroreze demagogic despre asta pe fond de cântece din folclorul înălţător al milităriei. Începe să predomine analiza de riscuri non-militare, cele economice în primul rând, cele care se impun acum ca prioritate absolută pentru guvernele responsabile.

Iată, în acest sens, vă invit să lecturaţi o analiză extrem de pertinentă realizată de experţii de la Wellington management. Certitudinea de la care pornesc este că procesul de revenire economic este deja în scădere, cu preţuri în creştere datorită unei parcă imposibil de stăpânit crize a preţurilor la energie şi cu anticiparea "unei inflaţii globale care va rămâne ridicată şi care se va accentua în contextul venirii iernii în emisfera nordică şi a unor probleme persistente în fluxurile de aprovizionare". De aici pot începe conflicte sociale şi nemulţumiri cronicizate care să determine fluctuaţii sau sincope în activitatea unor guverne şi situaţii de tensiune în relaţii internaţionale.

Dar nu asta este, de fapt, pe fond, imaginea reală a "noii normalităţi" care loveşte mai tare ca orice război unele guverne lipsite de ştiinţa gestionării crizelor?