Criza globală de leadership autentic şi pandemia COVID-19
0
Leadershipul autentic înseamnă capacitatea liderilor de a lua decizii în beneficiul direct al oamenilor, chiar dacă sunt decizii grele şi nepopulare şi, mai ales în situaţii de criză, calitatea esenţială de a decide rapid, a prioritiza şi a anticipa consecinţe, deci a fi cu un pas înaintea vremurilor.
Singurul lider european care a dovedit acest tip de capacitate a fost, în opinia mea, Angela Merkel. În restul globului, incapacitatea de a anticipa impactul pandemiei sau chiar posibilitatea unei pandemii a prins toate guvernele nepregătite; pe o scară de la 1-10 cel mai nepregătit s-a dovedit guvernul SUA, care avea la dispoziţie date esenţiale despre posibilitatea unui pandemii încă de acum un an, pe care le-a ignorat. Nu este aşadar de mirare, că pe fundalul acestei crize halucinante de lideri capabili şi vizionari, China şi Rusia s-au grăbit să se plaseze ca alternative viabile la degringolada actuală, iar unii autoritari emergenţi, cum este premierul Ungariei Viktor Orban au profitat pentru a-şi spori puterile. Alţii, în mod populist şi cinic, s-au urcat pe criza generată de pandemie pentru a-şi consolida puterea şi a-şi zdrobi opoziţia internă, astfel cum a procedar lui Benjamin Netanyahu în Israel.
SUA vs. Germania
În data de 11 martie, cancelarul german Angela Merkel a avertizat că aproximativ 60 -70% din populaţia Germaniei se va infecta cu noul coronavirus[1]. A fost primul lider occidental care a anunţat, fără populism, fără minciuni inutile, fără evitarea adevărului, despre ameninţarea serioasă pe care o prezenta COVID-19. Reacţiile au fost pe măsura leadership-ului global actual şi a lipsei acute de gândire critică şi minimală educaţie politică pe care o prezintă societăţile actuale: deriziune, cereri de demisie şi, în general, complexe de superioritate întemeiate pe nimic. S-a dovedit ulterior că Merkel a fost singurul lider responsabil, care a acţionat în mod autentic pentru binele naţiunii germane, punându-i în gardă pe cetăţeni cu privire la impactul pandemiei şi riscurile serioase pentru sănătate şi economie. Ulterior, guvernul german a luat o serie de măsuri care au limitat rapid răspândirea noului coronavirus, iar rata deceselor rămâne cea mai mică din statele afectate grav de COVID-19, 1.5% din 105.000 oameni infectaţi, la data de 7 aprilie. Germania are însă un sistem de sănătate robust, care s-a dovedit capabil să facă diferenţa în faţa avalanşei de cazuri şi dificultăţii de a preveni contaminări ale personalului medical. De asemenea, Germania a testat 300.000 oameni pe săptămână, într-o ţară cu 82 milioane de oameni, fiind ţara europeană cu cele mai multe testări ale populaţiei. O analiză a măsurilor luate de Germania raportate la zvonistica şi dezinformările care abundă în această perioadă a fost publicată de Deutsche Welle[2].
De partea cealaltă a oceanului, preşedintele american Donald Trump şi-a continuat ieşirile la golf şi a declarat superior că totul este sub control, fiind o singură persoană infectată, iar COVID-19 este doar ”un virus chinez” pentru că este din China. Etapa de negare a durat destul de mult, spre exasperarea consultantului său pentru sănătate, doctorul Anthony Fauci. Am aflat ulterior din presă că Donald Trump a ignorat rapoarte ale agenţiilor de securitate americane[3], care avertizau despre o posibilă pandemie încă din luna noiembrie 2019, ale unui departament de sănătate publică din cadrul administraţiei prezidenţiale, pe care l-a şi desfiinţat[4] şi ale tuturor experţilor în sănătate. Mai mult decât atât, el a continuat să ostilizeze inutil China – principalul furnizor global de produse medicale absolut necesare în controlul pandemiei (măşti, combinezoane, mănuşi, ventilatoare) – insistând să numească COVID-19 ”virusul chinez”. Ulterior, după ce China a livrat tone de echipamente medicale către SUA a schimbat radical discursul[5]. Donald Trump a dovedit, pe lângă narcisismul grandoman[6] care îl împiedică să vadă realitatea aşa cum este şi îl face incapabil să accepte critici sau feedback, să îşi asume erori decizionale sau o minimală preocupare pentru americanii expuşi gravi incapacităţii de a face faţă pandemiei, în cea mai bogată ţară a lumii, că este cel mai slab preşedinte pe care SUA l-a avut vreodată[7]. Donald Trump este un exemplu de leadership inautentic, negativ, egocentric şi complet lipsit de empatie pentru semeni.
Israel şi supravieţuirea unui vrăjitor politic: Benjamin Netanyahu
La debutul pandemiei şi mult după ce COVID-19 devenise deja o ameninţare globală gravă, în Israel avea loc o scenetă politică aparent interminabilă, cu trei rânduri de alegeri, întrucât rezultatele nu permiteau formarea unui guvern cu o majoritate clară de către partidul Likud al premierului Benjamin Netanyahu. De asemenea, premierul era anchetat într-un dosar în instanţă, cu termen la începutul lunii martie pentru acte de corupţie – conflict de interese, abuz în funcţie, mită, trafic de influenţă. Avocaţii săi au cerut amânarea termenului motivând pandemia declanşată de COVID-19, iar Netanyahu a ieşit de mai multe ori la ore de audienţă maximă la televiziunile naţionale pentru a denunţa iresponsabilitatea opoziţiei în situaţia crizei interne şi internaţionale, copiind tonul şi cifrele avansate de Angela Merkel, chiar a doua zi, arătând că milioane de israelieni vor fi infectaţi[8]. Ulterior, liderul opoziţiei Benny Gantz a cedat şi a decis să formeze un guvern de urgenţă împreună cu Netanyahu, ceea ce a dus la ruperea alianţei Blue and White[9], partenerii lui Gantz acuzându-l pe acesta de trădare. Gantz a explicat într-un editorial pe blogul său că era singura soluţie posibilă în contextul unei crize globale fără precedent, în interesul israelienilor care l-au învestit cu încredere[10].
Benjamin Netanyahu este modelul cel mai eficace al manipulatorului de geniu, al politicianului lipsit de scrupule, cu un imens talent pentru a transforma orice circumstanţe adverse într-un avantaj personal[11]. De altfel, el continuă să nu se dezmintă: a ordonat serviciului secret israelian Mossad să nu ezite în folosirea oricăror metode şi mijloace pentru achiziţionarea pentru Israel a produselor medicale necesare combaterii pandemiei COVID-19, chiar dacă aceste echipamente ar fi destinate altor ţări[12]
Oportunismul Chinei şi schimbarea naraţiunii globale în câteva săptămâni
Spuneam acum două săptămâni că China s-a poziţionat extrem de inteligent şi rapid în leadership-ul global în gestionarea pandemiei COVID-19, profitând de lipsa de reacţii rapide şi abordare coerentă a majorităţii statelor europene şi ale SUA[13]. De asemenea, vedem că ceea ce am anticipat se întâmplă: la nivelul percepţiei publice deja există impresia că Europa nu a făcut nimic pentru Italia, iar China da, impresia că Europa nu e solidară, iar China da, impresia că China ar putea fi un partener rezonabil care a suferit la fel de mult şi acum împărtăşeşte cu restul lumii expertiza sa, într-o soartă comună, ceea ce este destul de uimitor, ţinând cont de faptul că China a refuzat accesul străin în Wuhan, deşi atât OMS, cât şi SUA l-au solicitat, şi nici până la această dată nu ştim exact ce a fost acolo, câţi oameni au murit şi cum a fost preluat virusul. Deja China a câştigat comunicaţional atunci când preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen iese public şi recunoaşte faptul că statele europene membre ale Uniunii şi-au văzut de interesul propriu[14].
În momentul de faţă China livrează expertiză medicală şi echipamente medicale atât în SUA, cât şi în Europa. Un cotidian german a relatat că Angela Merkel a avut conversaţii telefonice cu preşedintele Xi Jinping, în urma cărora Germania a căpătat acces direct şi privilegiat la un producător de materiale de protecţie absolut necesare în spitale[15]. Pe scurt, cancelarul german îşi dovedeşte, încă o dată, pragmatismul, viziunea şi preocuparea pentru binele Germaniei. Europa? Rămâne de văzut. De asemenea, Israel a încheiat recent un contract cu furnizori din China pentru livrarea unui număr mare de teste pentru populaţie[16].
A procedat corect China, oferind ajutorul său altor state? Absolut da. I se poate reproşa că a profitat de contextul favorabil pentru a se poziţiona ca un jucător global important? Nu. Va mai putea fi ignorată China după această pandemie? Nu. Chiar dacă statele europene vor dezvolta capacitatea de produce echipamente şi produse medicale necesare spitalelor intern sau măcar pe piaţa europeană va dura ani să fie funcţionale. Europa, volens nolens, va depinde de China şi în următorii ani, iar Angela Merkel este conştientă de acest lucru. Sfătuit de consilierii săi, şi Donald Trump începe să priceapă că nu doar virusul este chinezesc, ci şi soluţia la pandemie tot chinezească[17]. Însă oportunismul Chinei trebuie să ridice un semnal de alarmă privind ce exportă, cum exportă şi cui exportă China. Este deja faimos cazul Italiei care a returnat o serie de echipamente şi produse medicale sub-standard, livrate în cadrul unui contract de câteva sute de milioane de euro, în plină pandemie. Într-o singură lună China a vândut altor state peste 4 miliarde de măşti şi produse medicale[18]. Modul de operare al Chinei a primit chiar o denumire în pandemie: ”diplomaţia măştii”[19]. Este ceea ce caracterizează China, dincolo de pandemie, în spatele măştii chinezeşti nu sunt întotdeauna bune intenţii.
România, din perspectiva măsurilor luate
Guvernul român, imediat după eşecul teatrului inutil cu alegerile anticipate, s-a mobilizat ultra-rapid şi astfel avem puţine decese cauzate de COVID-19 şi să reacţioneze în ton cu măsurile luate în alte ţări, ceea ce arată că cei care decid urmăresc cu atenţie evoluţia şi măsurile implementate de alte ţări. Imediat ce Israelul a închis complet cu armata şi poliţia un oraş de lângă Tel Aviv, Bnei Brak, cu o comunitate ultra-ortodoxă care a refuzat respectarea măsurilor impuse, a doua zi România a procedat la fel în Ţăndărei.
România a luat destul de repede măsuri de carantină severă, cu interzicerea ieşirii din case şi oprirea activităţilor neesenţiale, ceea ce s-a dovedit o măsură bună pentru menţinerea riscului de îmbolnăviri cât mai mic, în condiţiile foarte proaste din spitalele româneşti. În lipsa unor astfel de restricţii, confruntată cu o avalanşă de îmbolnăviri, într-un sistem medical defect, care nu are esenţialul şi nu respectă minimul de igienă, iar riscul de contaminări secundare cu infecţii şi bacterii este omniprezent, am fi fost confruntaţi cu o explozie de cazuri. De altfel, din datele pe care le avem putem deduce că riscul de a te infecta o dată ajuns în spital este mult mai mare decât în afara spitalelor.
Ceea ce România nu a făcut, probabil din lipsa posibilităţii materiale, este testarea masivă a populaţiei, aşa cum a propus iniţial fostul ministru al sănătăţii demisionar. România a testat extrem de puţin[20], doar 47.207 persoane, ceea ce este un număr infim şi nu s-a anunţat nicio măsură recentă privind posibilitatea testării unui număr mai mare de oameni. De asemenea, guvernul român nu a anunţat absolut nicio măsură privind situaţia bolnavilor cronici rămaşi fără medicamentul esenţial în tratament, faimosul Plaquenil, după ce o parte a presei a publicat numele comercial al acestuia la începutul lunii martie şi mai multe persoane l-au achiziţionat pe baza unor reţeţe ad-hoc, deşi se ia strict pe baza unui plan de tratament. O altă anomalie o constituie situaţia femeilor însărcinate, care nu mai au acces la medic în această perioadă, ceea ce induce un stres suplimentar în sarcină, atât pentru mame, cât şi pentru făt.
Din punctul de vedere al strategiei de comunicare, guvernul României nu a strălucit printr-o comunicare clară, concisă şi coerentă, iar formula de prezentare a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nu a fost cea mai bună, însă important rămâne faptul că măsurile luate s-au dovedit utile şi luate în timp util, inclusiv cele pentru mediul de afaceri, mici antreprenori şi liber profesionişti.
Concluzii şi lecţii
Europa se află într-o luptă reală, crâncenă şi serioasă privind reconfigurarea naraţiunii cu privire la pandemia COVID-19 de către China[21]. O analiză preliminară privind riscurile actuale în relaţia cu China poate fi găsită aici[22]. Acuzată iniţial că a ascuns informaţii esenţiale despre noul coronavirus şi despre numărul de morţi şi contaminaţi, China a ieşit din carantină oferind ajutor medical şi consultanţă mai multor ţări europene. După o serie de declaraţii belicoase şi tensiune crescândă, Donald Trump a acceptat recent un avion cu echipamente medicale din China pentru spitalele din New York şi New Jersey. De asemenea, China s-a apropiat imediat de Europa, trimiţând atât echipe de medici, cât şi echipamente medicale către mai multe ţări europene, mai ales în contextul tensiunilor în relaţia cu SUA, auto-plasându-se ca aliat al europenilor, în timp ce SUA rămânea izolată şi încrâncenată în propria luptă.
Europa este, din nou, într-o criză fără precedent. O criză în primul rând de leadership autentic. Ursula von der Leyen s-a prezentat ca fiind un lider extrem de slab, cu reacţii întârziate, ezitante, pe Twitter, scrise evident la sugestia consultanţilor, mult prea târziu. Singurul oficial european care dovedeşte ceva viziune şi eficacitate este înaltul reprezentant pentru politica externă a UE, Josep Borrell care a luat câteva decizii strategice grele în perioada pandemiei, convingându-i şi pe ceilalţi europeni de importanţa lor: a înarmat o ţară africană pentru a lupta contra traficului de fiinţe umane cu interlopii locali, a fracturat traficul de armament sub embargou al Libanului, cu o operaţiune militară navală a UE care va patrula în zonă, s-a implicat în câteva măsuri pentru regiunea Sahel, a trecut la o abordare a migraţiei ilegale ca ameninţare de securitate pentru Europa şi nu a cedat la şantajul Turciei, ca să enumăr doar câteva decizii absolut cruciale pentru viitorul Europei. În rest, la nivel de leadership europen, nimic notabil. În Europa pierdută, pe insula britanică, Regina Elisabeta a livrat un discurs esenţial, uman, autentic, încurajator, făcând apel la trăsături native britanic – umorul de bună calitate, dârzenia tăcută şi auto disciplina[23]. Ani după pandemie probabil ne vom aminti discursul ei, pentru că până acum, niciun alt lider nu a fost capabil să ofere oamenilor un model de curaj şi tărie morală, iar Regina nu este chiar un lider, ci un monarh.
Vor urma doi ani foarte grei în Europa şi în lume. Dacă milioane de oameni vor rămâne în şomaj luni de zile, riscul de revolte, crime şi conflicte cu forţele de ordine este mare. Alegerile viitoare vor ţine cont de comportamentul factorilor de decizie în pandemie. Donald Trump este marele pierzător, prin lipsa totală de pragmatism, preocupare pentru americani, flexibilitate şi bun simţ elementar. Actualii profitori politici – Benjamin Netanyahu, Viktor Orban – vor pierde pe termen lung.
România s-a comportat bine, cu datele şi situaţia pe care le are în teren. Pe termen lung, România va trebui să aloce bani şi resurse către spitale şi să investească în ştiinţă şi tehnologie; să dezvolte un Program Naţional pentru Dezvoltarea Sistemului de Sănătate, în care să implice oameni de ştiinţă, antreprenori şi specialişti globali în sănătate publică; să impună la nivel naţional examene de intrare în profesia medicală şi ocupare a unor posturi de conducere şi management spitalicesc prin concurs naţional auditat extern, pentru a intimida corupţia care a căpuşat sistemul medical în ultimii 80 de ani; să renunţe la numirile politice în funcţii de mare răspundere publică şi să impună specialişti; să caute din timp specialişti în domenii cheie; este absolut halucinant să îl avem pe Raed Arafat bun la orice ţine de sănătate, nici nu mai ştim exact în ce este specializat.
Dincolo de măsuri punctuale, România ar trebuie să se uite cu atenţie la cazul Italiei, lăsată iarăşi singură o bună perioadă de timp, şi să ia exemplul Germaniei, dezvoltând o bună relaţie cu China până când vom avea capacitate de producţie internă pentru produsele acum importate din China, cu precauţiile necesare în ”diplomaţia măştii”. Uniunea Europeană funcţionează relativ bine în timp de pace şi normalitate, când nu este confruntată cu alegeri majore şi reacţii rapide. Arhitectura decizională a Uniunii nu permite reacţii rapide, iar obişnuinţa ţărilor europene de a fi independente şi de a reacţiona naţional, aşadar ”egoist” nu poate fi schimbată într-un răgaz relativ către o abordare colectivă, dacă va fi vreodată posibilă, în care liderii naţionali să se gândească întâi ce este mai bine pentru Europa, iar apoi ce este urgent pentru cetăţenii săi. Dacă ne gândim la natura umană s-ar putea ca acest tip de reacţie să nu fie posibil niciodată, decât prin repetiţie şi învăţare a unui nou tipar operaţional mai ales în crize.
[2] https://www.dw.com/en/germanys-coronavirus-response-separating-fact-from-fiction/a-53053822
[3] https://edition.cnn.com/2020/03/20/politics/us-intelligence-reports-trump-coronavirus/index.html
[4] https://abcnews.go.com/Politics/wireStory/trump-disbanded-nsc-pandemic-unit-experts-praised-69594177
[7] https://www.washingtonpost.com/opinions/2020/04/05/worst-president-ever/
[11] https://www.aljazeera.com/indepth/opinion/covid-19-saved-netanyahu-200401092744398.html
[12] https://www.haaretz.com/israel-news/.premium-ventilators-by-cloak-and-dagger-1.8732412
[13] https://www.cronica.ro/analiza-saptamanii-23-29-martie-cronica-externa/
[15] https://www.sueddeutsche.de/politik/schutzausruestung-merkels-direkter-draht-nach-china-1.4871798
[16] https://www.timesofisrael.com/israel-signs-deal-with-chinese-firm-to-enable-10000-virus-tests-a-day/
[17] https://www.nytimes.com/2020/04/02/us/politics/coronavirus-trump-china.html
[19] https://thediplomat.com/2020/03/chinas-mask-diplomacy/
[20] https://www.worldometers.info/coronavirus/country/romania/
[21] https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2020/649367/EPRS_BRI(2020)649367_EN.pdf
[22] https://www.cronica.ro/analiza-saptamanii-23-29-martie-cronica-externa/
[23] https://time.com/5815815/queen-elizabeth-ii-covid-19-address/
Se încarcă comentariile...
