Criza refugiaţilor cubanezi

8 000 de cubanezi erau blocaţi la sfârşitul lui 2015 în Costa Rica după ce au parcurs deja un lung traseu care trece prin Ecuador care, pănă la 1 decembrie 2015 nu le cerea cetăţenilor cubanezi viză. Criza este provocată şi de statele cu guverne favorabile celui de la Havana precum cel din Managua, Nicaragua, al preşedintelui Ortega care a refuzat să-i mai lase pe cubanezi să traverseze ţara în drumul lor spre SUA.

Picioare ude/picioare uscate

După anunţul din 17 decembrie 2014 prin care relaţiile dintre Cuba şi SUA erau reluate, mii de cubanezi au început un lung drum către SUA sperând să ajungă pe teritoriul acestui stat înaintea abrogării versiunii revizuite a ”Cuban Adjustment Act”.  

Conform Cuban Adjustment Act (1966) cubanezii care rezidează timp de un 1 an în SUA pot să obţină un permis de rezidenţă. În 1995 era revizuită această prevedere legală conform principiului ”wet feet/dry feet” (picioare ude/picioare uscate), astfel încât SUA să permită rămânerea cubanezilor care ajung acolo pe cale terestră, în timp ce aceia care sunt surprinşi în mare sunt returnaţi către Cuba.

70 000 de cubanezi au părăsit insula în 2015, dintre care 43 000 au reuşit să ajungă în SUA. Drumul pe care aceştia îl parcurg trece prin Ecuador, Columbia, Panama, Costa Rica, Nicaragua, Honduras, Guatemala şi Mexic.

Conform El Pais, în SUA rezidează 2 milioane de persoane de origine cubaneză şi din 1990 70 000 de persoane au fost interceptate în mare. Conform statisticilor cubaneze între 1990 şi 2012 au emigrat 655 205 de persoane. Atunci când a intrat în vigoare posibilitatea de a călători liber în ianuarie 2013, 250 000 de cubanezi au călătorit în străinătate în acel an.

Costa Rica şi criza refugiaţilor

Costa Rica se confruntă cel mai tare cu criza migranţilor cubanezi, aproape 8 000 de cetăţeni cubanezi au asaltat ţara în drumul lor spre SUA, fiind blocaţi din a mai avansa spre nord de autorităţile din Nicaragua. Este cea mai mare criză cu care s-a confruntat Costa Rica din anii 1980 când în ţările vecine aveau loc războaie. Guvernul lui Luis Guillermo Solis a cheltuit deja peste 3 milioane de dolari pentru a-i adăposti pe migranţi conform Tico Times. Preşedintele Solis s-a aflat în Cuba la jumătatea lunii decembrie încercând să rezolve cumva criza împreună cu guvernul de la Havana.

Nicaragua, Guatemala şi Belize şi-au închis graniţele în faţa migranţilor cubanezi începând cu 15 noiembrie 2015 în pofida unui acord din octombrie prin care se angajaseră să le permită acestora traversarea teritoriilor lor naţionale.

Pe 20 decembrie 2015 Costa Rica anunţa şi ea că nu mai primeşte cubanezi, după ce nu a reuşit să găsească un acord în interiorul SICA, Sistemul de Integrare Central Americană care reuneşte statele din regiune. Această situaţie a dus la o criză în America centrală, Costa Rica retrăgându-se din SICA (la nivel politic, dar nu şi în ceea ce priveşte cooperarea economică) acuzându-şi vecinii de lipsă de solidaritate.

Şi după apelul Papei Franscisc de a găsi o soluţie la criza umanitară din America centrală, în ultima săptămână din decembrie 2015, printr-un acord între SICA, Mexic şi Organizaţia Internaţională a Migraţiei din Guatemala, s-a decis rezolvarea crizei în ianuarie 2016 cu primii refugiaţi care vor zbura către El Salvador de unde vor traversa cu autobuzul spre Guatemala pentru a putea ajunge apoi în Mexic. Nicaragua nu a participat la acordul dintre Mexic şi ţările central-americane. Ca răspuns, autorităţile din Costa Rica nu au permis intrarea pe teritoriul lor a câtorva sute de nicas sau cetăţeni ai Nicaragua.

7 802 de cubanezi care se află în Costa Rica vor fi beneficiarii acestui acord. Alţi 1 000 de cubanezi se află în Panama aşteptând un răspuns favorabil cererii lor de a avansa spre nord.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.