Cu susţinere asigurată din partea Rusiei, Erdogan continuă sfidarea Occidentului

Alături de noi, dar la fel de îndepărtate cum ar fi furtunile de pe Marte, se petrec mutaţii politice esenţiale pentru construcţia politică începută cu decenii în urmă: nominalizarea conducătorilor de joc şi redesenarea spaţiilor de influenţă în zona de contact UE / NATO / Rusia şi, în special, în arealul Mării Negre şi al Mării Caspice.

Noi de parcă n-am fi pe aici, de parcă nu tot ceea ce ni se întâmplă nu ar fi rezultatul direct al acestor noi alianţe care, economic şi miliar, sunt deja active şi produc efecte considerabile, chiar dacă, ghinion, noi avem altceva de făcut, urmărind cu atenţie şi îngrijorare doar permutările de personaje, boabe de fasole pe ţintarul de mahala pe care-l numim pompos şi inutil scenă politică.

Între timp, acţionând cu o viteză vertiginoasă, marii jucătorii se repoziţionează, verificând totodată, în timp real şi în situaţii de conflict, solidaritatea şi eficienţa relaţiilor din cadrul asocierilor şi protocoalelor de până acum, testând alianţe şi demarând pregătirea, mai demult subterană şi acum foarte vizibilă, a unor noi asocieri bazate pe criterii enunţate ca priorităţi imediate, cele determinate sau chiar impuse de crizele cu care se confruntăm.

Alături de noi, raţionamentul pe care - din stricte motivaţii ideologice de partid - am dorit să-l neglijăm şi l-am trimis mereu în ridicol, s-a bazat pe faptul că alianţa ruso-iraniano-turcă ave să fie axa pe care va începe redesenarea Noului Orient Apropiat, cel real, nu visul îngopa de americani şi de aliaţii din NATO în Afganistan sau în Irak, cele două enorme eşecuri istorice care încheie, de facto, perioada supremaţiei prezenţei masive sau, posibil, chiar a influenţei occidentale în zonă.

În acest sens trebuie citit şi interpretat un interviu deosebit de special acordat de Erdogan pentru revista Kriter în care sintetizează noua etapă, puternic ofensiva ideologie a construcţiei de etapă a Euroasiei. Descifrarea mesajului nu trebuie (sau nu ar trebui) făcută la modul teoretic, ci în contextul acestor trei crize - energetică, sanitară şi economico-financiară - şi o recalibrare a poziţiei şi puterii efective de negociere a ţărilor din spaţiul eurasiatic, singurele aflate în posesia rezervelor reale care sunt necesare supravieţuirii Occidentului în nivelul său de bunăstare de acum. Retragerea americanilor şi celor din NATO din proiectul lor de odinioară legat de articularea Noului Orient Apropiat a lăsat un imens spaţiu gol pe care acum cei trei din alianţa care a ordonat Siria vor să-l preia şi să-l folosească rapid şi complet.

Că vor putea sau nu şi cu ce pre, asta vom începe să ştim imediat după ce se va definitiva, până la finele acestui an, retragerea forţelor americane din Irak, peste câteva zile vom şti rezultatul alegerilor de acolo şi dacă, da sau nu, Hezbollah-ul local coordonat de iranieni va deveni actor-cheie în ecuaţia politică locală.

Dar, până atunci, să vedem ce zice Erdogan, preşedintele ţării-aliat strategic al României în asigurarea securităţii şi stabilităţii în zona Mării Negre, membru eminent al NATO şi, ca atare, presupus vajnic apărător al intereselor Occidentului şi valorilor Alinaţei atlanticului de Nord, ţară căreia, dacă mai ţine cineva minte, ne ofeream chiar să-i oferim expertiza şi sprijinul diplomatic pentru intrarea în UE.

Şi zice domnul Preşedinte Erdogan:

„Ajungem la finalul mentalităţii conform căreia Occidentul este superior. Toată lumea pune acest lucru sub semnul întrebării şi admite acest lucru, chiar şi Occidentul. Ia sfârşit hegemonia occidentală care a durat mai multe secole. Apare un nou sistem internaţional... Statele Unite au încercat să controleze sistemul internaţional, dar au eşuat...S-au retras din Irak, din Afganistan. Politica de a impune democraţia a generat eşecuri cu mult mai mari. Occidentul a adoptat o poziţie ipocrită în etape importante. Democraţiile occidentale s-au lăsat pradă extremismelor şi populismelor....“

Ajungând la punctul central al mesajului pe care doreşte să-l facă auzit în primul rând în ţările de interes din zona noastră (asta însemnând Marea Neagră, Marea Caspică şi Balcanii), Erdogan a remarcat existenţa tensiunilor existente într eţările occidentale beneficiare clasice ale sistemului internaţional şi ţările emergente, cu economii firave şi ţinute în continuă dependenţă dar care încep să se revolte, evident începând regruparea în jurul unor noi lideri.

„Aceste ţări (ţările occidentale bogate, n.n.) au început să încalce regulile sistemului pe care ele însele îl creaseră...Trăim într-o lume în care doar marile puteri sunt ascultate. Să luăm exemplul Turciei. A devenit o ţară care poate să execute operaţiuni militare de una singură, doar cu propria sa armă. Poate dezvolta propria sa industrie de apărare... Lumea trece printr-o criză. Pandemia a aprofundat această criză şi a arătat că trebuie să rezolvăm problemele cât mai rapid. Dacă nu, se vor agrava şi întreg mecanismul nu va mai funcţiona...Avem o problemă de guvernanţă. Justiţia este încălcată. Din acest moment, ONU este în imposibilitatea de a găsi soluţii.“

Mesajul este clar în condiţiile în care aluzia la industria militară naţională se face imediat după vizita lui Erdogan în Rusia, prilej cu care a evocat cu aliatul său Putin chestiunea esenţială: extinderea masivă a cooperării tehnico-militare care să permită construirea în Turcia a mai multor tipuri de blindate, avioane şi chiar submarine, fiind astfel foarte posibil să auzim în curând că a fost perfectat un contract în ce priveşte livrarea unor noi sisteme de S-400, în ciuda obiecţiilor, sancţiunilor şi indignărilor americanilor.

Într-un moment în care, în spaţiul euro-atlantic începe să se dezvolte un conflict important de interese între formula de securitate NATO şi construcţia de apărare europeană, Erdogan vine să repete tuturor celor interesaţi că, pe de o parte, ţara sa deţine una dintre cele mai performante industrii de apărare din regiune - posibil atuu pentru orice formulă de alianţă ce se va oficializa în viitor şi că, prin adăugirea unor elemente strategice produse cu tehnologie rusească, poate fi un actor major pe piaţa vânzărilor regionale şi internaţionale de armament, mesaj care ar putea să fie foarte rapid unul decisiv pentru multe ţări din Orientul Apropiat (de ce nu, poate şi din Balcani) care simt cum se schimbă direcţia vântului.

foto: Elicopter de atac T-129

Foto: lansare rachetă de croazieră Atmac, rachetă de croazieră cu rază lungă de acţiune, produsă în Turcia, înlocuind vechile rachete tip Harpoon. Lansarea a avut loc de pe corveta TCG Kinahada, corvetă clasa ADA produsă în Turcia.

Oricum, mesajul său privind Occidentul este foarte asemănător, în multe zone identic, cu cel transmis de ani de zile de teoreticienii Kremlinului şi, repet, în timpuri normale, ar trebui să-i pună pe gânduri şi pe ai noştri. Dacă au timp, căci sunt chiar ocupaţi până peste cap de pregătire paradei de 1 Decembrie.

Între timp, echilibrul din Marea Neagră nu este pe cale să se schimbe, asta s-a petrecut deja de ani buni, acum se anunţă că cei care s-au pregătit suficient au şi cu ce să-şi păzească, la modul cel mai propriu, interesele strategice care sunt, în acest moment, conductele de transport energetic, valuta supremă a acestor zile în care se debalansează marile alianţe. Conducte construite n-avem pe-acolo, aşa că nu sunt motive de nelinişte. Ca urmare, suntem din nou invitaţi să stăm pe locurile noastre. Şi stăm.