Cu voie de la poliţie?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
politist chinez

Deşi fără ameninţări cu poliţia, timp de un an n-a prea fost voie să se evoce teoria virusului chinez al pandemiei, scăpat din laboratorul din Wuhan. Mai nou e voie, fără riscul ştampilării conspiraţioniste. E ok?

Ce face teama de populism, de conspiraţionism şi, nu arareori, de contraargument? Tinde să niveleze presa, punându-i pe butuci libertatea. Şi în vest? Şi în vest. În comunism există subiecte tabu. Vai de regizorii şi scriitorii care se apucau sub Dej sau Ceauşescu să trateze valenţele zilei de 23 august, pogromul din Bucureşti sau Iaşi, legiunea, Holocaustul şi pe mareşal fără voie de la poliţie. Cu voie de la ea se mai putea câte ceva. Cu voie de la Ceauşescu şi de la Securitate, precum şi cu accesul la arhivele păzite de ea şi-a scris Marin Preda Delirul. Pare că ispita acestui sistem a început să dea şi vestului târcoale. 

O ipoteză plauzibilă, dar virulent atacată de China

Acum un an şi jumătate am citit şi comentat opinia unui ex-agent secret al armatei israeliene, specializat în arme biologice. Potrivit lui Dany Shoham, virusul corona care a declanşat pandemia a scăpat din laboratorul chinezesc din Wuhan, situat nu departe de piaţa de victualii din care s-a afirmat apoi că i-ar fi fost molimii originea. Conform expertului israelian, care a studiat programul bacteriologic chinez, institutul din Wuhan e conectat la programul de arme biologice al Beijingului. Această informaţie, susţinută de varii indicii, fusese difuzată în ianuarie 2020 între alte de ziare şi posturi ca Washington Times şi Radio Free Asia. Dar presa occidentală a cam ignorat-o. Apoi a îngropat-o timp de mai bine de un an.  

Şi-o însuşise în schimb fostul preşedinte american vorbind, nu fără bătaie politică, despre ”virusul chinezesc”. Din această pricină, a demonizării lui de către stânga şi mass-media mainstream, precum şi a refuzului de a o lua în serios de OMS, o organizaţie condusă de un ins profund îndatorat Chinei comuniste, teoria cu pricina devenise prilej de anatemă. 

Cenzura reţelelor sociale

Ca atare, ziariştii, bloggerii şi comentatorii care au îndrăznit să-i evoce posibilitatea şi să ceară investigarea ei riguroasă s-au văzut subit ştampilaţi şi afurisiţi ca infami ”conspiraţionişti”. Exercitându-şi de acum uzuala cenzură, Facebook a blocat chiar, mult timp, conturile celor distribuind afirmaţii potrivit cărora orginea virsului se găsea în laboratorul chinzesc, spre deliciul Beijingului, care contestă în continuare, virulent, această teorie. Unii, cărora am ales să mă alătur, s-au încumetat totuşi să critice vădit iresponsabila poziţionare pro-chineză a OMS. Organizaţia Mondială a Sănătăţii întârziase cu urmări fatale să declare pandemia. 

Ulterior a refuzat să investigheze corect ce îi este datoria să studieze, dând publicităţii, la începutul acestui an, un raport fantezist, întocmit parţial cu voie şi input de la experţii Chinei comuniste, potrivit căruia, culmea, teoria laboratorului ar fi fost ”extrem de improbabilă”.    

Mai nou, serviciile secrete britanice au confirmat, potrivit Daily Mail, că teoria ieşirii din laboratorul din Wuhan a virusului este ”plauzibilă” şi că ”probele în privinţa ingineriei oamenilor de ştiinţă chinezi care l-ar fi confecţionat sporesc”. China e de altă părere. Propaganda Beijingului preferă să dea vina pe imaginare ”inginerii americane”. 

Detabuizarea, antecedentele şi cauzele ei posibile

Mai nou, e deci ”voie” şi în vest să se vorbească despre teoria laboratorului fără pericolul cenzurii. De ce? Nu e prea clar. Probabil pentru că i-a dat lumină verde Casa Albă. Ministrul american al Sănătăţii, Xavier Becerra, lansase OMS un apel la investigaţii ”transparente”. De ce i-o fi trebuit până acum nu se ştie. Joe Biden a demarat noua naraţiune anunţând ”o investigaţie urgentă a acestei teorii privind originea bolii”. Prea persistentă pare să se fi dovedit ipoteza laboratorului în analizele serviciilor secrete. Mai ales în ale celor aliate. 

Şi apoi, un cap mai limpede din plutonul consilierilor prezidenţiali e posibil să fi realizat că prea s-a dat uşor din mână o pârghie aptă a fi acţionată întru obţinerea de rarisime concesii politice chinezeşti, ştiut fiind că marele rival şi adversar al SUA, al Occidentului şi al democraţiilor liberale e tocmai China. Cert e, că televiziunile americane şi BBC s-au prevalat rapid de permisiune şi au admis, în fine, ştiri parţial notorii. Dar şi unele net mai puţin ştiute. 

De pildă că, potrivit CNN, administraţia Biden a ordonat în primăvară oprirea unei investigaţii privind sursa nu animală ci originară din laborator a virsului din Wuhan. Cercetarea acestei teorii fusese cotată de mai-marii americani ca prea costisitoare. Or, un raport secret ale serviciilor de informaţii americane a reliefat că trei cercetători ai laboratorului din Wuhan fuseseră internaţi în spital în NOIEMBRIE 2019, cu puţin înaintea izbucnirii epidemiei. 

În aprilie trecut ieşiseră la iveală rapoarte ale ambasadei americane, exprimându-şi îngrijorarea în legătură cu standardele de securitate ale laboratorului înfiinţat în ianuarie 2018. La rândul său, David Asher a condus un grup de cercetare investigând originea Covid şi a declarat, potrivit Daily Mail, că există probe indicând o scurgere din programul chinez de arme biologice al Institului virologic din Wuhan, poziţie respinsă de regimul de la Beijing.

O posibilă vină cu impact major

Dacă toate aceste informaţii sunt fiabile, cum par, China e vinovată pentru moartea a peste trei milioane şi jumătate de oameni ucişi de pandemie pe plan mondial. Până acum. Nu e clar dacă trebuie să i se atribuie parţial şi existenţele distruse de măsurile antipandemie. Cum nu e clar dacă izbucnirea molimii a fost, cum pare logic, un accident, sau nu. Dar e cert că originea pandemiei nu poate fi uitată şi iertată, dacă lumea nu vrea să se aboneze la noi ”surprize” fatale pentru glob. 

Fapt e, că laboratorul naţional de biosecuritate din Wuhan e singurul de pe întreg întinsul Chinei care are voie, de la poliţie, deci de la regimul comunist, să experimenteze cu cele mai mortale virusuri de pe mapamond, inclusiv cu fratele virsului generator al epidemiei SARS. 

Oamenii de ştiinţă avertizaseră încă din 2017 în legătură cu eventualitatea evadării unor viruşi din laboratoarele chineze, dar alerta lor, justificată de lipsa de competenţă a multor specialişti chinezi, rămăsese fără efecte palpabile. Aşa cum n-a generat măsuri potrivite experienţa multiplelor tentative chineze de punere sub obroc a scandalurilor provocate de neprofesionalismul şi venalitatea experţilor şi oficialilor corupţi ai regimului comunist.

Două pericole cărora nu părem să le mai facem faţă

De ce sunt fatale circulaţia ca în samizdat a unor informaţii, incompetenţa, amoralitatea şi contraperformanţele OMS şi ale unei părţi a presei mainstream, care a refuzat timp de un an şi jumătate să investigheze şi să comenteze serios indicii şi evidenţe alarmante, scutind astfel de presiuni guvernele occidentale şi, mai ales, regimul Chinei?

Pe de o parte pentru că, împreună, aceste erori, inadvertenţe, lacune şi carenţe au darul de a stimula repetarea, pe viitor, a unor cataclisme de felul actualei pandemii, al cărei bilanţ tragic va depăşi mult numărul oamenilor morţi de, ori cu Covid. 

Iar pe de alta, pentru că discreditează presa liberă şi Occidentul, alimentând neîncrederea în democraţiile liberale. Parte din această presă, programată să rostogolească la nesfârşit teze, ipoteze şi chiar dezinformări şi agitprop susceptibile să işte condamnarea vestului sau a unor democraţii autentice, precum cea americană, britanică sau israeliană, nu e la primul ei faux pas serios. Ani la rând a întreţinut naraţiunea falsă a unei conştiente induceri în eroare a lumii, de către americani, în privinţa armelor de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein.

Lunga istorie de antioccidentalism a presei occidentale 

Or, toate serviciile secrete occidentale trăseseră din acţiunile dictatorului irakian concluzia firească, după ani de folosire irakiană a unor astfel de arme, că Saddam mai dispune de ele. Nu-i dăduse tiranul afară din ţară, înainte de a-şi isprăvi misiunea, pe experţii internaţionali însărcinaţi să inspecteze arsenalele regimului de la Bagdad care-i gazase în masă pe kurzi?

Ani la rând, aceleaşi televiziuni vehiculaseră, dimpreună cu ONG-uri de stânga, mitul unor presupuse ”crime de război” israeliene, deşi armata statului evreu întreprinde demersuri fără egal şi precedent în a avertiza populaţia civilă palestiniană utilizată ca scut uman să evacueze zonele pe care, apărându-se de terorism, israelienii le bombardează. Concomitent se putea condamna lesne antisemitismul extremei drepte, dar era tabu cel islamist, mult îndrăgit de stânga. 

Aşa s-a ajuns ca presa franceză să ”uite” să scrie timp de luni de zile despre asasinarea Sarei Halimi din ”vina” de a fi evreică. Şi să admită ani la rând scandaloase verdicte dându-i liber ucigaşului ei antisemit care strigase Alkahu Akbar în timp ce o ucidea, căci fumase iarbă şi era imigrant musulman de culoare din Mali, numai bun să fie alintat de Frăţia Musulmană şi de extrema stângă, dominând organizaţia magistraţilor din care face parte judecătoarea lui.    

Parte mare din cea americană a închis ochii la crimele BLM, organizaţie de extremă stânga a cărei şefă s-a căpătuit. Ea a demisionat, mai nou, dar abia după ce a fost prinsă exhibându-şi pofta de chiverniseală. Participase la o orgie de achiziţii imobiliare în valoare de multe milioane de dolari. Strânsese banii pentru case de la familiile victimelor de culoare ale lipsei de educaţie, infracţiunii şi brutalităţii poliţieneşti. Ca şi ale rasimului clasic. Sau ale celui postmodern, alimentat de pretenţia de a ”combate” rasismul, dar care promovează ura rasială prin aţâţarea sentimentelor de victimă ale afro-americanilor, asmuţiţi în contra albilor. 

E ok aşa?

Presa de stânga alimentase în SUA şi campania pe bază de acuze false de ”complicitate” a echipei Trump cu Rusia lui Putin în lupta pentru scrutinul prezidenţial din 2016, dar refuzase să investigheze în campania electorală din 2020 tranzacţii dubioase implicând familia Biden în Ucraina. Sau afacerile aparent mănoase, dar defel în regulă ale Chinei cu familia Biden. Mai nou, asociaţii ucrainieni ai avocatului lui Trump, Giuliani, sunt acuzaţi şi anchetaţi de FBI pentru prezumtiv amestec în alegerile americane. Căci, potrivit lui Michael Goodwin de la New York Post, l-au vorbit ”de rău pe Biden”. Ar fi răspândit despre candidatul democrat la preşedinţie, ”induceri în eroare” şi ”învinuiri neprobate”, menite să-i submineze campania. Editorialul intitulat ”Cuvântul liber sub atac”, deplânge faptul că orice convine liniei politice a Partidului Democrat e tratat pe larg şi cu lux de amănunte de mare parte a presei şi acceptat de giganţii tehnologici, iar ce nu, trecut sub tăcere. Ori cenzurat.

Altfel spus, ”mass-media, democraţii şi FBI” ar coopera ”în a sugera că ar fi o crimă să-l acuzi pe Biden de a fi corupt”. Nu ştiu dacă lucrurile stau aşa şi dacă la zisa alianţă nu trebuie adăugată oligarhia Big Tech şi din Silicon Valley. Oricum nu e ok, ci extrem de grav, că sporeşte rapid şi masiv neîncrederea în democraţie, de vreme ce acuza politizării serviciilor secrete şi a presei transformate în gazetă de partid e verosimilă, de pildă după refuzul investigării serioase a mărturiilor şi probelor incriminându-l pe fiul preşedintelui, Hunter Biden. Ca şi după varii alte nefăcute. 

Cum la fel de grav e că, sub pretextul eradicării limbajului urii, se omoară libertatea exprimării fără să se combată ura. Căci FB sau Twitter cenzurează masiv şi legal prezumtive încălcări de ”standarde ale comunităţii”, validând simultan, indirect, conţinuturile de ură monstruoasă rămase necenzurate, cum sunt chemările la antisemitim şi genocid antievreiesc ale unora ca ayatolahul iranian Khamenei. Prin însăşi circulaţia lor neîngrădită, în paralel cu cele pedepsite prin cenzură, ieşirile antisemite par, culmea, să fie moralmente acceptabile.  

Dacă vrem salvarea lumii libere, ar cam fi timpul să se facă lumină. Şi nu doar în chestiunea originii pandemiei. Ci şi în a cenzurii şi gazetăriei cu voie de la poliţie. Ori a poliţiilor occidentale cu voie de la partid, în cauză nefiind doar poliţia federală americană.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite