Cum au ajuns gazele de cinci ori mai ieftine în SUA decât în Europa

Americanii au extras pentru prima dată gaze de şist în 1821.  FOTO: Reuters

Americanii plătesc în prezent aproximativ 70 de dolari pe mia de metri cubi de gaze. În acelaşi timp, peste Ocean, europenii cumpără gaze ruseşti cu 400 de dolari pe mia de metri cubi.

Americanii au extras pentru prima oară gaze de şist în 1821, în satul Fredonia din statul New York. Tot ei au fost primii care au folosit, în 1947, fracturarea hidraulică în acest sens. Exploatarea acestei resurse la scară industrială a început în anii ’70, însă petroliştii continuau să fie reticenţi, considerând că această tehnologie nu poate ajunge vreodată să fie viabilă din punct de vedere comercial.

Acum, aceiaşi petrolişti au ajuns să ardă degeaba gazele de şist pe care le extrag. Motivul este simplu: tehnologia a fost modernizată, procedeul este tot mai folosit, cantitatea de gaze obţinută creşte. Toate aceste motive au generat o ieftinire semnificativă a gazelor, iar companiile au ajuns acum să ardă resursele pe care le extrag în încercarea de a controla preţurile.

30% din producţie, asigurată din şisturi

Până acum un deceniu, fracturarea hidraulică a fost folosită foarte puţin, întrucât costurile sunt uriaşe, de două-trei ori mai mari decât în cazul zăcămintelor convenţionale. Însă avansul tehnologic şi declinul rezervelor tradiţionale au determinat companiile să acorde tot mai multă atenţie acestor zăcăminte.

Acum, americanii îşi asigură peste 30% din consumul de gaze din resurse neconvenţionale, faţă de doar 3% acum 10 ani. Acest lucru a însemnat, în primul rând, o schimbare de lider în clasamentul producătorilor mondiali de gaze. În 2009, Statele Unite au detronat Rusia şi au devenit, graţie gazelor de şist, lider global în acest sector. SUA au produs în acel an 582 de miliarde de metri cubi, iar Rusia doar 527 de miliarde.

Un an mai târziu, în 2010, americanii au scos 611 miliarde de metri cubi, în timp ce Rusia a extras 588 de miliarde.Un alt efect a fost ieftinirea puternică a gazelor pe piaţa americană, care au ajuns să coste acum de cinci ori mai puţin decât în Europa. 

Gazul ars degeaba ar putea încălzi 10 milioane de oameni

În ianuarie 2013, NASA a publicat fotografii din spaţiu care arată cum marile companii ard o cantitate suficientă de gaze pentru a asigura consumul cumulat al oraşului Chicago, al treilea din SUA după numărul de locuitori (2,8 milioane) şi al statului Washington, unde trăiesc 6,9 milioane de oameni. 

În aprilie 2012, preţurile au coborât până la 70 de dolari pe mia de metri cubi ca urmare a producţiei mari, acesta fiind cel mai mic preţ din ultimii zece ani. În acelaşi timp, peste Ocean, europenii cumpărau gaze ruseşti cu 400 de dolari pe mia de metri cubi.

Nu mai poate nimeni nega acum faptul că resursele neconvenţionale au schimbat cu totul viziunea globală despre viitorul energetic al Statelor Unite. În urmă cu un deceniu, toată lumea credea că America este pe cale de a-şi epuiza rezervele de gaze şi că următorul pas va fi importul masiv.

Între timp, producţia a crescut cu aproape o treime faţă de 2005. În 2012, 30% din producţia totală a provenit din zăcăminte neconvenţionale, faţă de 11% în 2008. Până în 2035, gazele de şist vor însemna 60% din producţia Statelor Unite, potrivit unui studiu al companiei de consultanţă IHS Global Insight. Rezervele dovedite ale SUA se ridică la 47 de trilioane de metri cubi de gaze de şist,  suficiente pentru a asigura consumul în următorii.

În 2010, sectorul gazelor de şist a dus la înfiinţarea a 600.000 de noi locuri de muncă în SUA, iar în 2015, conform aceluiaşi studiu al IHS, această ramură va contribui cu 118 miliarde de euro la economia americană.

Fracturarea hidraulică, interzisă în trei state

Astăzi, în 16 state americane companiile continuă să extragă gaze de şist prin fracturare hidraulică. În acelaşi timp, în alte zece state există moratorii locale impuse pentru acest procedeu, majoritatea fiind aplicate până la finalizarea unor studii amănunţite legate de impactul fracturării hidraulice asupra mediului înconjurător.

În alte trei state, exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost complet interzisă, după ce, în noiembrie 2011, Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA (EPA) a publicat un raport de 190 de pagini în care arăta că fracturarea hidraulică este responsabilă pentru mai multe incidente legate de poluări masive şi cutremure şi că va realiza un studiu minuţios în acest sens care va fi gata până în 2014. 1821 este anul în care americanii au extras pentru prima dată gaze de şist, în satul Fredonia din statul New York.

Goana după „aurul negru” din şisturile Dakotei de Nord

Edilii din Dakota de Nord au o problemă nemaintâlnită zilele acestea în Statele Unite: cum să folosească excedentul bugetar pe care îl înregistrează an după an? Banii alocaţi pentru anii 2011 şi 2012 se ridică la 3,5 miliarde de dolari. 

Asta pe lângă rezervele de lichidităţi ce se ridică la un miliard. Statul are cea mai mică rată a şomajului din SUA, de 3,3%. Nivelul naţional se ridică la 7,9%. Evoluţia este pusă pe seama exploatării gazelor din şisturi şi, mai nou, a petrolului aflat în aceste roci. 

Aflat deasupra bazinului de şisturi Bakken – unul dintre cele mai bogate din SUA, statul nord-american s-a transformat într-un adevărat „El Dorado” în ultimii ani. Autorităţile nu mai reuşesc să ţină evidenţa populaţiei. „În fiecare noapte, sute de muncitori dorm în camionetele cu care au venit sau în locuinţe improvizate, precum soldaţii într-o zonă de război. 

Companiile petroliere le oferă 18 dolari pe oră şi prime de instalare. În oraşul Willinston din Dakota de Nord, America continuă cu siguranţă să fie tărâmul tuturor posibilităţilor”, scriu jurnaliştii Associated Press. Odată cu acestea s-au înmulţit proiectele de infrastructură, dar a crescut şi rata criminalităţii, potrivit Reuters.