Cum operează mişcarea turcă Gülen în Germania şi în lume

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Predicatorul turc Fetullah  Gülen conduce, din exil, o reţea extinsă de şcoli, declarat seculare, care oferă o educaţie de calitate şi formează viitoarele elite din administraţie, politică şi business. Chiar dacă clericul promovează dialogul interconfesional, detractorii îl acuză că urmăreşte o agendă islamistă secretă – revine asupra acestui subiect revista germană Spiegel.

Adepţii lui Gülen sunt peste tot. Au fondat şcoli în 140 de ţări, bănci, companii media, spitale, companii de asuigurări şi chiar şi o universitate, scrie revista germană Spiegel. Şi în Germania, membrii cemaat-ului, comunitatea fetullahistă, deţin peste 100 de unităţi educaţionale, inclusiv şcoli şi centre de tutorat. În plus, ei au fondat circa 15 asociaţii de dialog, precum Forumul pentru Dialog Intercultural din Berlin, care organizează conferinţe ce aduc împreună rabini, pastori şi imami. De asemenea, aici au loc evenimente precum Olimpiada Culturală, cu concursuri de cântece şi poezii pentru copii turco-germani. Imaginile cu copii turci şi germani care învaţă împreună, cântă şi dansează sunt menite să cultive ideea de coexistenţă paşnică a unor religii diferite.

Casele luminii

Dar dincolo de agenda secularistă oficială a asociaţiilor afiliate lui Gülen, care pune puternic accentul pe dialogul interconfesional, foşti membri ai comunităţii fetullahiste acuză o îndoctrinare islamistă foarte strictă.

Cemaat-ul îi formează pe viitorii lideri ai Turciei, şi nu numai, în aşa-numitele „case ale luminii”, un fel de combinaţie de internate şi şcoli coranice. Membri care au părăsit gruparea descriu regimul de viaţă de acolo ca unul de detenţie - citează Spiegel. Sociologul olandez Martin van Bruinessen vede similarităţi între mişcarea FG şi societatea secretă creştină Opus Dei. Potrivit unei telegrame publicate de Wikileaks, transmise de diplomaţi americani din Turcia „cemaat-ul este cea mai puternică grupare islamistă din Turcia şi controlează afaceri, edituri, ziare, având şi ramificaţii puternice pe scena politică”.

În privinţa activităţii „caselor de lumină”, un fost membru din Germania povesteşte, sub protecţia anonimatului, cum a fost atras de predicile lui Gülen de pe Internet pentru că acestea îmbinau pietatea islamică şi modernitatea vestică. Intrat într-una dintre casele luminii, el a dat însă peste „un regim de mânăstire”. În casă nu trăiau decât bărbaţi, iar alcoolul şi vizitele femeilor erau strict interzise. Mai mult, un Frate mai mare, Agabey, îi supraveghea strict pe tineri şi stabilea când este timpul de somn, lucru şi de rugăciune. „Eram păziţi ca şi cum am fi fost la închisoare. Citeam Coranul şi studiam scrierile lui Gülen în fiecare zi”, spune fostul membru.

Aceste case ale luminii sunt baza reţelei FG, pentru că sunt locul unde tinerii învaţă să devină slujitori loiali, scriu jurnaliştii de la Spiegel. Cemaat-ul le oferă elevilor şi studenţilor pe gratis o casă, în schimbul angajamentului acestora că-şi vor dedica viaţa servirii Islamului. Aceasta înseamnă inclusiv facerea de prozeliţi prin împrietenirea cu „infidelii”.

Un fost membru al Mişcării FG din Germania susţine că cemaat-ul a încercat să-i dicteze şi ce profesie să urmeze şi l-a izolat de prietenii săi din afara mişcării. Alţi foşti membri au acuzat presiuni asupra lor de a se căsători doar în cadrul mişcării, interdicţii de a asculta muzică şi de a citi cărţi considerate neconforme cu ideologia lui Gülen şi chiar presiuni pentru a întrerupe orice legătură cu familiile lor. Mai mult, toţi cei care părăsesc mişcarea se văd izolaţi, iar oportunităţile de carieră deschise anterior sunt pierdute.

„Chiar dacă Germania a acordat tot mai multă atenţie Islamului în ultimii ani, publicul german nu ştie aproape nimic despre Gülen şi mişcarea sa, care este cea mai importantă şi cea mai periculoasă mişcare islamistă din ţara noastră”, spune Ursula Spuler-Stegemann, specialistă în Islam de la Universitatea din Marburg.

Potrivit Spiegel, reţeaua patronează şi liceul modern Tudesb din cartierul berlinez Spandau, care are o reputaţie bună legată de clase cu un număr mic de elevi, dar cu profesori buni şi motivaţi şi echipamente moderne. „Mişcarea Gülen are două feţe: Una publică şi una ascunsă. Şi finanţarea este netransparentă: pe lângă oameni de afaceri bogaţi care donează milioane, adepţii simpli donează comunităţii 10% din veniturile lor", scriu jurnaliştii germani.

„O nouă eră musulmană”

Deşi îi place să se prezinte ca un Gandhi musulman, Fetullah Gülen a trebuit să fugă din Turcia în 1999 după ce a îndemnat la subminarea fundamentelor seculare ale statului turc. „Trebuie să intraţi în toate arterele sistemului, fără ca cineva să vă observe existenţa. Trebuie să vă infiltraţi în toate centrele de putere şi să aşteptaţi până când condiţiile sunt favorabile. Dacă acţionăm prematur, musulmanii vor avea de suferit pretutindeni”, citează Spiegel o predică prin care clericul turc îşi îndemna adepţii „să pună bazele unei noi ere musulmane”.

În prezent, carismaticul predicator islamic conduce mişcarea din exilul său din SUA, iar ierarhia organizaţiei este formată din „fraţi” responsabili pentru regiuni precum Asia Centrală sau Europa şi până la „fraţi locali”, responsabili pentru cartiere de oraşe.

Inflenţa Mişcării în Turcia

Principalul cotidian turc Zaman este deţinut de adepţi ai mişcării FG, la fel ca şi posturile de televiziune Ebru TV şi Samanyolu – indică Spiegel. Potrivit unor observatori, există un fel de parteneriat strategic între AKP, partidul aflat la putere în Turcia, şi Mişcarea Fetullah Gülen. „Mulţi dintre funcţionarii publici şi dintre oficialii din poliţie au fost studenţii noştri. Noi i-am antrenat şi susţinut. Atunci când ei intră în funcţie, continuă să-l slujească pe Gülen”, explică, citat de Spiegel, Adil Serdar Sacan, un fost şef de poliţie ramificaţiile puternice ale mişcării în instituţiile statului turc.

Altă concluzie a revistei germane este că influenţa lui Gülen asupra autorităţilor turce reiese şi din problemele pe care le-au avut cei care au încercat să expună tranzacţii financiare ilicite ale mişcării. Fostul procuror general Ilhan Chianer, care investiga un asemenea caz, a fost recuzat de guvern şi arestat în 2010 sub acuzaţia de implicare în complotul Ergenekon, menit să răstoarne guvernul lui Erdogan. Ulterior a fost achitat din lipsă de probe. La fel, jurnalistul Ahmet Sik a fost arestat cu puţin înainte de publicarea cărţii sale „Armata Imamului" despre mişcarea Gülen, iar manuscrisul în care descria cum gruparea a infiltrat poliţia şi justiţia turcă a fost confiscat.

Replica Mişcării

Ca reacţie la articolul publicat de revista germană Spiegel despre Mişcarea Gulen, editorialistul İhsan Yılmaz răspunde pe larg într-un text publicat de cotidianul Zaman şi preluat şi de site-ul oficial al lui Fetullah Gulen, prin care demontează argumentele aduse de jurnaliştii germani. El acuză "distorsiuni grave şi informaţii false", cât şi citarea unor duşmani ai mişcării şi a unor falşi experţi. Yilmaz susţine că mişcarea nu este o organizaţie secretă, ci operează ca o reţea de voluntari, şcoli şi afaceri care este cunoscută de autorităţi şi transparentă. Casele luminii sunt şi ele ştiute şi nu obligă pe nimeni să ducă o viaţă la care persoana respectivă nu consimte. Modul de viaţă din aceste internate este în acord cu cel al unui bun musulman practicant, susţine Yılmaz. 

În privinţa experţilor citaţi, editorialistul scrie că sociologul olandez Martin van Bruinessen vede similarităţi între mişcarea FG şi societatea secretă creştină Opus Dei, dar nu precizează care sunt acestea, în timp ce cercetătoarea germană Ursula Spuler-Stegemann nu aduce argumente în sprijinul afirmaţiei sale că "mişcarea este cea mai importantă şi cea mai periculoasă mişcare islamistă din Germania".

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite