Cum s-a vândut un gentleman dictatorului din Kazahstan. Clienţii controversaţi ai lui Tony Blair, printre care s-ar număra şi Victor Ponta

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tony Blair a încheiat un contract de peste 22,5 milioane de euro pentru a-l ajuta pe preşedintele kazah
Tony Blair a încheiat un contract de peste 22,5 milioane de euro pentru a-l ajuta pe preşedintele kazah

Fostul premier britanic Tony Blair a câştigat zeci de milioane de euro în ultimii ani oferind consultanţă unora dintre cei mai controversaţi şefi de stat din lume. Începând cu guverne comuniste, precum cel din Vietnam, şi până la regimuri totalitariste din Africa şi ţări din Golf, Blair este criticat acum pentru contractele cu preşedintele kazah, acuzat constant de încălcarea drepturilor omului.

În ultimii ani, fostul premier britanic Tony Blair s-a specializat „consultanţă politică”, lucrând însă doar cu personaje extrem de controversate precum dictatori din Africa şi Orientul Mijlociu sau, mai nou, din Europa de Est şi Asia. 

Printre clienţii lui Blair se numără guvernul comunist din Vietnam, puterea din Peru, Brazilia, Republica Democrată Congo, Kuweit, Columbia, Albania şi mai multe ţări din regiunea Golfului Persic- toate cu probleme similare privind respectarea drepturilor omului. Mai nou, Blair îl consiliază şi pe generalul al-Sisi, care a preluat puterea în Egipt printr-o lovitură de stat în 2013. Toate aceste legături i-au atras fostului premier britanic critici dure din partea organizaţiilor pentru drepturile omului, aceste regimuri fiind cunoscute pentru cenzură şi persecutarea disidenţilor. Cel mai controversat client al lui Blair este însă fără îndoială preşedintele kazah Nursultan Nazarbayev, care a scos în ilegalitate acţiunea de a-l critica. 

Şi fostul premier, şi soţia lui lucrează pentru kazahi

Cel mai recent contract încheiat de firma prin care Blair îşi vinde serviciile şi Kazahstan are o valoare de 16 milioane de lire sterline (peste 22,5 milioane de euro) pentru doi ani de colaborare, scrie tabloidul britanic „The Daily Mail”, care a realizat un serial de anchete cu privire la afacerile fostului premier. Alte câteva sute de mii de lire le primeşte o firmă a soţiei lui Blair, Cherie, care lucrează pentru Ministerul kazah al Justiţiei. Nazarbayev conduce Kazahstanul de 23 de ani.

Deşi Constituţia prevede o limită de două mandate prezidenţiale consecutive pentru o persoană, parlamentul a aprobat o derogare strict pentru actualul preşedinte care, astfel, şi-a asigurat postul pe viaţă. Organizaţiile pentru respectarea drepturilor omului atrag constant atenţia cu privire la felul în care Nazarbayev înţelege să guverneze, folosin poliţia pentru a-şi tortura inamicii şi folosirea minorilor pentru a munci în industria tutunului. Sediul unui ziar care l-a criticat a fost ars, iar într-o fereastră a fost spânzurat cadavrul unui câine, cu mesajul „Nu veţi primi al doilea avertisment”. Un raport publicat în 2012 de Human Rights Watch descrie în detaliu cum poliţia şi armata au tras într-un grup de protestatari, omorând peste 10 persoane şi rănind alte 100. 

Victor Ponta s-ar număra printre clienţii lui Blair

Presa britanică a scris despre un posibil contract între Victor Ponta şi fostul premier britanic Tony Blair încă de la notoria întâlnire pe care Blair i-a aranjat-o cu Obama la funeraliile lui Mandela. Deşi Ponta a negat că-l plăteşte pe Blair - fostul premier britanic are o firmă prin care oferă consultanţă guvernelor -, Blair şi prietenii lui îl ajută constant pe Ponta exact la fel cum îi ajută pe cei care-i plătesc pentru asta.

Matteo Renzi, premierul Italiei, a venit în România în timpul campaniei electorale de la sfârşitul anului trecut pentru a-l susţine pe Victor Ponta, alături de care a participat la emisiunea Sinteza Zilei de la postul Antena 3. „Mă aflu aici pentru că sunt prieten, pentru că îl cunosc pe Victor Ponta şi cred că ar fi un mare preşedinte”, a spus atunci Matteo Renzi.

Renzi şi Ponta s-au întâlnit de mai multe ori în ultimul an. Cea mai notorie întâlnire a lor a fost cea din ianuarie, când Victor Ponta a dispărut din România în timpul unei vizite la Bucureşti a Victoriei Nuland, responsabilul pentru Europa al Departamentului de Stat al SUA. În acele zile, Ponta s-a aflat în italia, într-o „vizită privată”, cu soţia sa, în timpul căreia s-a întâlnit şi cu Renzi. Pe atunci, acesta era primarul oraşului Florenţa şi secretarul Partidului Democrat din Italia. 

Renzi şi Ponta, cei mai tineri premieri din UE, mai au însă câteva lucruri în comun. Amândoi au declarat că-l au ca model politic pe fostul premier britanic Tony Blair. În comun îl au şi pe Matt Browne, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Tony Blair, care i-a lăudat constant pe Renzi şi Ponta în ultimii ani.

În ceea ce-l priveşte pe Renzi, este cunoscut că l-a angajat pe Browne drept consilier. În schimb, Browne a scris câteva articole în care-l laudă pe Renzi, exact aşa cum face şi pentru Victor Ponta. Oficial însă, nici Ponta şi nici Browne n-au recunoscut că ar avea vreo relaţie contractuală. 

Filiera Blair

Despre o posibilă legătură contractuală între Victor Ponta şi Tony Blair a scris unul dintre cele mai prestigioase ziare britanice, „The Telegraph”. 

image

Afacerile de „consultanţă politică” prin care Blair câştigă milioane de lire sterline sunt de notorietate în Marea Britanie. Printr-o reţea de firme, fundaţii, think-tankuri şi grupuri de lobby, fostul premier britanic se foloseşte în primul rând de vasta sa reţea de cunoştinţe pe care şi-a creat-o de-a lungul carierei sale politice pentru a atrage clienţi în căutarea unei imagini mai bune pe plan mondial. De fapt, Blair vinde cunoştinţe şi relaţii. 

Tony Blair deţine firma Government Advisory Practice, care consiliază politicieni şi chiar guverne. În primul rând, Blair îşi ajută clienţii să intre în contact cu alţi lideri mondiali. 

Printre clienţii lui Blair se numără guvernul comunist din Vietnam - legătură ce i-a atras fostului premier britanic critici dure din partea organizaţiilor pentru drepturile omului, dar şi guvernele din Peru, Kazahstan, Brazilia, Kuweit, Columbia şi Albania - toate cu probleme similare privind respectarea drepturilor omului. 

Matt Browne este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Tony Blair. Browne şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii profesionale lucrând pentru Tony Blair - mai întâi drept consilier al acestuia, apoi ca director al Policy Network, o reţea înfiinţată de Tony Blair. De la Policy Network, Browne a plecat la APCO Worldowide, considerat unul dintre cele mai grupuri de lobby din lume. 

APCO l-a fi ajutat pe Blair într-unul dintre cele mai dificile momente din cariera sa, atunci când a sprijinit „Războiul împotriva Terorii”, demarat de americani după 11 septembrie 2001. Totodată, APCO este şi unul dintre finanţatorii grupului Foreign Policy Centre, înfiinţat de Blair în 1998. Mulţi dintre apropiaţii lui Blair lucrează sau au lucrat la APCO.

De la APCO, Browne a ajuns la American Progress, un puternic think-tank american, fondat de un fost consilier al preşedintelui Bill Clinton. American Progress s-a aflat însă în ultimii ani în mijlocul unui amplu scandal privind sursele din care se finanţează. După ce mari organizaţii americane de presă precum „The New York Times” au făcut dezvăluiri despre cum American Progress este finanţat de unele dintre cele mai mari corporaţii americane, grupul a publicat până la urmă o listă cu finanţatorii săi, confirmând dezvăluirile din presă. 

Din funcţia de asociat-senior în cadrul American Progress, Browne a scris mai multe articole în care-i laudă pe Renzi şi pe Ponta, pe care le-a publicat în primul rând o platforma thinkprogress.org, deţinută de American Progress, dar şi în „The Huffington Post”, unde susţine un blog pe care a publicat, în total, 10 postări, în intervalul octombrie 2011 - iunie 2012. 

Într-un  articol publicat pe blogul de pe „Huffington Post” pe 26 iunie 2012, Browne vorbeşte exact despre Victor Ponta, afirmând că acuzaţiile de plagiat aduse acestuia sunt un „truc murdar care ameninţă reînnoirea politică din România”. 

Redăm câteva fragmente din textul publicat de Browne şi preluat de presa română:

„Când Victor Ponta a devenit prim-ministru al României luna trecută, mulţi au sperat că acest lucru va reprezenta un punct de cotitura în cultură politică a ţării. Că lider al Uniunii Social Liberale, Ponta şi-a propus o viziune convingătoare pentru reînnoirea economiei, societăţii şi democraţiei în România.  

  

 Succesul lui Ponta pare să îl fi supărat pe preşedintele Traian Băsescu. (...) Tânărul progresist se află în faţă celei mai mari provocări de până acum.  

  

 Ponta a negat vehement acuzaţiile (...) Premierul este de asemenea puternic apărat de membri ai lumii academice din România. Profesorii săi l-au apărat în mod public, precum şi cei pe care este acuzat că i-a plagiat.  

  

 Cei care speră să vadă reînnoire politică în România sunt nevoiţi să spere că Ponta rămâne ferm, şi că trucurile murdare cu care se confruntă în prezent sunt simbolurile unei culturi politice care va rămâne în trecut.”

De fapt, în acea perioadă tulbure a început Browne să-l laude pe Ponta, sprijin care s-a intensificat în timpul crizei poltice din 2012, când Ponta a fost acuzat că a încălcat sistematic Constituţia pentru a-l demite pe preşedinte şi a veni la putere.

În iulie 2012, Browne a publicat un nou text de sprijin pentru Victor Ponta, în care a explicat cum aproape toate publicaţiile de renume mondial care au relatat despre criza politică din România sunt, de fapt, în eroare. Într-un articol intitulat „Protejând democraţia României. Actuala criză politică nu este despre întoarcerea la tiranie”, Browne scrie că:

„Jurnaliştii de la Washington Post, The Economist şi alţi comentatori internaţionali s-au grăbit să dea vina pe premierul Victor Ponta pentru actuală criză politică din România, care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Cu toate acestea, acuzaţiile că premierul Ponta a subminat democraţia şi a ameninţat stabilitatea economică a ţării nu sunt doar eronate, ci voit înşelătoare. O analiză mai atentă a antecedentelor şi acţiunilor recente ale preşedintelui suspendat, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale în această chestiune, sugerează faptul că primul ministru apăra democraţia, nu o subminează.  

  

Băsescu s-a confruntat cu acuzaţii repetate de corupţie, fraudă electorală şi atitudine necorespunzătoare de când a devenit preşedinte în 2004, el fiind prima data suspendat în urmă cu cinci ani, după acuzaţiile că ministrul sau de Justiţie de atunci, Monica Macovei, a căutat să facă anchete penale motivate politic.  

  

Băsescu se pregăteşte acum să lupte împotrivă premierului Ponta, continuă autorii. Noul prim-ministru, care nu a împlinit încă 40 de ani, s-a afirmat că procuror general şi reformator în cadrul Partidului Social Democrat, formaţiune ce a format recent o coaliţie de guvernământ cu Partidul Liberal, sub numele de Uniunea Social Liberală. Când a devenit premier, în luna aprilie a acestui an (Guvernul Ponta a fost investit în luna mai, n.r.), era deja a treia persoană numită în această funcţie în mai puţin de şase luni.  

  

Între timp, extrem de nepopularul preşedinte Băsescu, disperat să-şi reînvie succesul politic, a încercat încontinuu să rearanjeze spectrul politic în favoarea să. Lovit de o serie de măsuri de austeritate dure, poporul român şi-a pierdut încrederea în preşedintele Băsescu, a cărui popularitate era deja în scădere din cauza mai multor încălcări constituţionale controversate, printre care schimbarea majorităţii de vot necesare pentru a-l suspendă, mai scriu semnatarii articolului.  

  

Odată ajuns în funcţie, premierul Ponta a încercat rapid să se concentreze mai degrabă asupra strategiilor politice decât asupra politicii. Prioritatea să a fost punerea în aplicare a unor reforme sociale şi economice menite să mute accentul guvernului pe locuri de muncă şi creştere economică. Promiţând să menţină angajamentele asumate în faţă Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale de către guvernul anterior, Ponta a căutat totodată să promoveze creşterea, prin îmbunătăţirea capacităţii ţării de a absorbi fonduri europene, arată analiştii americani. 

  

În paralel, noul premier a promis să îmbunătăţească salarizarea pentru angajaţii din sectorul public, cum ar fi profesori şi asistenţe medicale, şi să dea înapoi banii confiscaţi ilegal de la pensionari. Speranţa a fost de a sprijini investiţiile şi cererea internă şi de a-i ajută pe cei care au fost cei mai afectaţi de politică de austeritate a lui Traian Băsescu.” 

Browne a acordat chiar un interviu aceluiaşi post de televiziune la care a apărut aseară Renzi. În octombrie 2013, Browne a acordat un interviu pentru Antena 3, în care afirma, printre altele, că „faptul că Ponta a venit aici, că a stat de vorbă cu domnul Joe Biden...Sunt impresionat de implicarea domnului Ponta. Numai folosind astfel de acţiuni puteţi să schimbaţi felul în care sunteţi priviţi”. 

Într-un alt articol publicat în mai 2014 pe thinkprogress.org, Browne spune că Ponta şi Renzi au avut cele mai bune rezultate la europarlamentare.

Câteva fragmente din text:

Cele mai puternice rezultate au venit de la progresiştii moderni aflaţi în functie - premierul roman Victor Ponta şi cel italian, Matteo Renzi. Ponta si Renzi sunt, în acelasi timp, şi cei mai tineri prim-miniştri în functie. În Italia şi în România, social-democraţii au obţinut scoruri fara precedent (n.n. la alegerile europarlamentare), iar cu atat mai impresionat este că au făcut-o aflându-se la guvernare. 

Agendele economice ale premierilor Ponta si Renzi, combinate cu abordarea lor moderna în a face politică, le-a permis să construiasca noi coalitii electorale pe care generaţiile anterioare de politicieni români şi italieni nu le-au atins. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite