Cum va schimba pandemia de coronavirus lumea

Pandemia de coronavirus a zguduit întreaga lume mai mult decât criza economică globală din 2008-2009. Tot modul nostru de viaţă este schimbat deodată, iar omul este pus faţă în faţă cu moartea şi se poate întoarce către Dumnezeu.

Ne-am făcut atâtea planuri legate de locuinţe, proiecte profesionale şi personale, planuri de viitor, planuri de vacanţe în alte ţări şi deodată nimic din ele n-a mai contat pentru că ne-am trezit închişi în case, doar cu noi înşine şi familia, trebuind să ne înfruntăm fricile şi problemele în autoizolare. Am fugit mult către exterior de acestea, dar am fost aduşi vrând-nevrând înapoi către interior, pentru că toate s-au închis: şcoli, fabrici, locuri de muncă, hoteluri, restaurante... Toate distracţiile şi distragerile au dispărut, planurile noastre au rămas deodată suspendate, tot modul nostru de viaţă pe repede înainte s-a schimbat brusc. Acum avem timp să ne interiorizăm, să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, pentru că iureşul cotidian s-a oprit. Pandemia de coronavirus a lovit mult mai dur decât criza economică din 2009-2010.

În urmă cu 11 ani scriam în Dilema Veche despre o ”criză emoţională globală”. Criza economică globală din 2008-2009 a pus serios la încercare sistemul bazat pe control. Lideri politici, bănci, întregi industrii au simţit cum le fuge pămîntul de sub picioare. Criza emoţională este o reflecţie a unor populaţii, a unor indivizi în căutare, în căutare de nici ei nu mai ştiu ce. Societatea de consum nu mai poate să le ofere şi nu le-a oferit niciodată decît o fericire iluzorie. Puterea lui ”a avea” sau de a acumula cât mai mult a pălit în faţa aceleia de „a fi”. Acum oamenii se caută şi se redescoperă pe ei înşişi şi relaţia cu ceilalţi, în vreme de criză. Unele dintre instituţiile bazate pe lăcomie şi speculaţii - burse, bănci, fonduri de investiţii - care deveniseră aproape atotputernice şi nu mai puteau fi controlate nici de statele naţionale  s-au prăbuşit în propria lăcomie. În toate colţurile lumii, slăbirea puterii bazate pe control a creat valuri de turbulenţe.  Criza economico-financiară n-a fost decât o reflectare exterioară a unei crize interioare. Acumularea n-a putut ţine loc de scopuri, de aspiraţii, de motivaţii personale. Stilul de viaţă al oamenilor a fost schimbat brusc de criză: simplitatea şi chibzuinţa au luat locul, de voie, de nevoie, lăcomiei sau risipei.

M-am înşelat atunci din păcate privind schimbarea de conştiinţă la nivel planetar. Odată depăşită criza economică, oamenii nu au ieşit şi din criza morală/sufletească, nu emoţională aşa cum impropriu o denumeam atunci, şi nu am asistat la revenirea la simplitate şi chibzuinţă. Centrele de putere şi sistemul bazat pe control a revenit la vechile practici marcate de lăcomia după bani, poziţii, averi uriaşe, discrepanţele dintre cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci au crescut şi mai mult. Stilul de viaţă bazat pe consum necontrolat şi libertate totală, fără responsabilitate, nu a adus, aşa cum era de aşteptat, fericirea şi un sens, un rost al vieţii pentru cei care-l practică. Puterea lui ”A fi” a fost strivită din nou de cea a lui ”A avea”. Toţi ne-am crezut nemuritori, intangibili, eterni, stăpâni atotputernici asupra sorţii noastre şi a lumii, asupra tuturor resurselor, a mediului înconjurător până într-o zi…până când a izbucnit epidemia de coronavirus, care ne-a readus cu picioarele pe pământ într-un mod foarte dur.

Peste noapte totul s-a schimbat. De unde aveam sentimentul că totul ni se cuvine, că totul este sub controlul nostru, ne-am dat deodată seama că de fapt nu controlăm nimic, că suntem în mâna lui Dumnezeu, de care lumea, creaţia Sa, s-a depărtat şi s-a autonomizat, crezând că se poate descurca singură. Că azi suntem şi mâine, poate, nu mai suntem. Că în faţa morţii toţi suntem egali, că virusul nu face diferenţe între bogaţi şi săraci, preşedinţi, premieri sau oameni simpli.

Timpul interiorizării

Acum, în timpul izolării cauzate de pandemie, oamenii se caută şi se redescoperă cu adevărat pe ei înşişi şi relaţia cu ceilalţi, în vreme de criză. Unii ajung să înţeleagă că viaţa este un dar de la Dumnezeu, învaţă să fie solidari şi să-i ajute pe ceilalţi care sunt mai în vârstă şi mai vulnerabili, să fie altruişti - să-şi protejeze părinţii şi pe cei dragi. Creştinii cărora le fugea gândul la toate cele la Sfânta Liturghie ajung acum să o valorizeze mult mai mult şi le este foarte dor de ea. Ajungem să apreciem mai mult tot ce credeam că avem oricând la îndemână şi că ni se cuvine.

Pentru că pandemia va provoca şi o criză economică, oamenii trebuie deja să caute vrând-nevrând noi oportunităţi, noi drumuri, să vadă ce altceva pot şi vor să facă ca job, ce le place, ce talente nefolosite sau poate nedescoprite au. Totul se mută în online, iar procesul de tehnologizare şi digitalizare este şi mai accelerat, cu bune şi cu rele. Avem mare nevoie de această tehnologie mai ales în momente de criză pentru ca să ne putem continua munca de acasă, să comunicăm şi să-i încurajăm pe cei dragi în vreme de izolare. Copiii învaţă prin cursuri online, şedinţele din companii şi chiar cele ale Parlamentului, evenimente şi chiar piese de teatru, totul se mută în spaţiul virtual. Putem face comenzi de mâncare. Putem urmări în direct slujbele care au loc în biserici…

Totuşi este important ca această tehnologie să nu producă o dezumanizare şi să devină un drog, o dependenţă, un nou instrument de scăpare, de fugă de interiorizare, dinspre interior spre exterior, dinspre cele sufleteşti spre cele materiale pentru că acea criză morală, de sens, de scop, de rost, se va accentua atunci.  

Profitorii pandemiei

Nu este întâmplător că pandemia a pornit din China, condusă de un regim comunist care nu respectă, ci oprimă persoana umană, creaţie unică şi irepetabilă a lui Dumnezeu. Acesta a încercat să ascundă şi să muşamalizeze epidemia din Wuhan, să închidă gura celor care au îndrăznit să spună adevărul, ducând la răspândirea virusului în toată lumea, cu consecinţe extrem de grave pentru noi toţi. Mai mult, după ce puroiul s-a spart, Partidul Comunist Chinez a continuat să nege, acuzând SUA că ar fi în spatele virusului.

Nu ştim dacă virusul a plecat din piaţa de animale din Wuhan sau a fost scăpat dintr-un laborator, dar ştim că folosirea necorespunzătoare a animalelor, prin comercializarea liliecilor şi pangolinilor, în condiţii neigienice, în aceste ”pieţe umede” şi perpetuarea acestor focare de infecţie arată o iresponsabilitate uriaşă, o nepăsare faţă de oameni. Dat fiind faptul că lumea actuală este un sat global, ce se întâmplă într-un loc îndepărtat ne afectează pe toţi.  

În final cei care au infectat toată planeta s-au prezentat ca salvatorii care-şi oferă cu generozitate sprijinul şi ajutorul tuturor ţărilor care vor să scape de pandemie. China a vrut să arate cu orice preţ că a reuşit să rezolve problema acasă, în timp ce alţii, Vestul, Occidentul (UE şi SUA) nu reuşesc. La fel s-a înscenat şi Putin ca mâna de fier care are situaţia sub control şi care sare cu generozitate în apărarea Italiei unde lucrurile au scăpat de sub control. Regimurile acestea autocrate, care nu au respect pentru persoana umană şi-i calcă în picioare drepturile fundamentale, se prezintă acum în mod cinic ca modele de succes, salvatorii, în antiteză cu Occidentul democratic, care ar fi neajutorat şi ineficient. Acest narativ mincinos este unul extrem de periculos pentru că propaganda chineză şi rusă se joacă acum cu cea mai josnică armă, folosirea fricii omului de moarte, pentru a-şi avansa interese geopolitice.

Indiferent câtă propagandă îşi fac în Occident, aceste regimuri comuniste bazate pe control total nu vor scăpa de frica de tulburări sociale, cauzate de modul defectuos în care au gestionat pandemia şi de efectele criziei economice care va urma. Faptul că Putin a amânat referendumul prin care urma să se permanentizeze pe viaţă la conducerea Rusiei arată că liderul de la Kremlin e departe de a deţine controlul asupra situaţiei în criza coronavirusului, aşa cum pretinde, şi se teme de consecinţe. Altfel nu ar fi arestat-o şi întemniţat-o pe doctoriţa care a avut curajul să spună adevărul şi să critice modul în care autorităţile au gestionat pandemia. În plus, dacă ne gândim că preţul petrolului a ajuns la sub 30 de dolari pe baril pe fondul pandemiei, viitorul economic al Rusiei dependente de veniturile din hidrocarburi nu sună bine deloc.

Cât despre China, aceasta doar simulează depăşirea crizei, aşa cum vom afla în curând odată cu izbucnirea celui de-al doilea val. Regimul comunist nu mai raportează noi infectări, cu excepţia cazurilor externe, vrând să arate astfel că noii infectaţi sunt de ”export”, străini, cu scopul de a întări narativul că virusul ucigaş nu a plecat din China. Adevărul va ieşi însă la iveală odată ce vor fi reluate activităţile economice şi ridicate o parte din restricţii. Xi Jinping nu poate să şi repornească economia şi să scoată ţara complet din pandemia de Covid 19 în acelaşi timp. Dacă va forţa realizarea primului obiectiv înainte de a-l fi realizat cu adevărat pe al doilea, s-ar putea ca acest lucru să se întoarcă ca un bumerang împotriva lui.

Sistemul bazat pe control se clatină din nou. Profitorii şi speculanţii crizei s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru ce va urma. Pentru că dacă schimbarea de conştiinţă va avea loc la nivel global, nimic nu-i va putea rezista. Iar primele ”victime” vor fi exact regimurile dezumanizate care calcă în picioare persoana umană, ce se reapropie de Creator.

Europa trebuie să se întoarcă la rădăcinile şi valorile creştine pe care s-a fondat, precum libertatea responsabilă, importanţa şi respectul persoanei umane, la tot ce a făcut acest proiect unul vital pentru ţările noastre. Revenind la valorile iniţiale ale părinţilor fondatori ai UE, vom găsi resursele, în primul rând interioare, morale, să trecem peste această criză împreună. De aici va veni şi solidaritatea de care Europa are atâta nevoie în vreme de pandemie.