În lume

articolul anterior articolul urmator

De ce nu ne putem permite un nou război în Orientul Mijlociu

15
22 Jul 2021 13:01:30
Amelia Ilinca
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Aproape întreaga comunitate de experţi interesată de dinamica de putere din Orientul Mijlociu consideră Libanul un jucător regional cu un viitor fragil.

Economia neperformantă şi coruptă, alături de (mini)colapsurile politice din ultimii ani au transformat Libanul dintr-un stat privilegiat, cu un sistem democratic bazat pe existenţa unui sistem politic confesional (preşedintele este creştin maronit, prim-ministrul musulman sunnit, iar şeful Parlamentului este un musulman şiit), într-o ţară aflată în cădere liberă.

De la exploziile din zona portuară a Beirutului din august anul trecut, care au avut drept consecinţă demisia guvernului, liderii libanezi nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte formarea unui nou guvern, ceea ce pune în pericol însăşi existenţa Libanului ca stat. Săptămâna trecută Saad Hariri, prim-ministrul desemnat cu formarea unui nou guvern şi-a dat demisia, acutizând astfel criza multidimensională în care se află Libanul. Demisia lui Hariri semnalează fragmentarea definitivă a alianţelor politice şi are consecinţe dramatice pentru integritatea Libanului ca ţară, cât şi pentru regiune.

În timp ce comunitatea internaţională „priveşte cu îngrijorare” degradarea climatului de securitate din regiune, putem observa că sprijinirea unui regim democratic funcţional în Liban nu serveşte de fapt obiectivelor economice şi militare ale multor actori importanţi. Hezbollahul este principalul beneficiar al tensiunilor interne. Dacă până în acest moment s-a considerat că Hezbollahul este o sursă de autoritate paralelă guvernului libanez, acum, în absenţa unui stat funcţional, Hezbollahul este statul. „Naufragiul Libanului”, aşa cum a fost numit de Banca Mondială, a creat noi oportunităţi pentru Hezbollah. Acesta are de câştigat şi de pe urma instabilităţii economice: o economie săracă înseamnă o piaţă neagră prosperă. Strategia de comunicare a Hezbollahului a fost întotdeauna aceeaşi: a luat naştere din nevoia de a elibera teritoriile libaneze deţinute de Israel, iar toate acţiunile acestuia sunt menite să invalideze existenţa statului Israel. În timpul ultimelor confruntări din Gaza, sprijinul pe care l-a primit Hamasul din partea Hezbollahului a fost mai degrabă unul schiţat, decât unul real. Din punct de vedere ideologic Hezbollahul rămâne loial palestinienilor, din punct de vedere pragmatic acesta este interesat de consolidarea propriei poziţii de lider naţional (şi în curând regional).

Locul modest pe care îl ocupă Orientului Mijlociu pe agenda globală a SUA şi interesul mai scăzut al administraţiei Biden (în comparaţie cu administraţia Trump) faţă de Israel sunt sinonime cu un interes scăzut faţă de Liban. Lucru care, în mod firesc, îi permite Rusiei (care nu este nicidecum singurul actor internaţional interesat de poziţia strategică a Libanului) să îşi consolideze influenţa în regiune. În timp ce singura reacţie a SUA a fost declaraţia secretarului de stat Anthony Blinken, care a numit demisia lui Hariri „dezamăgitoare”, Rusia este mai interesată să păstreze situaţia actuală din Liban şi să continue să sprijine Hezbollahul.  

Noua conferinţă internaţională a donatorilor pentru Liban de luna viitoare nu face decât să supradimensioneze factorul economic, în timp ce problemele cu care se confruntă Libanul sunt mult mai ample. Fără un guvern funcţional, comunitatea internaţională trebuie să aibă curajul de a accepta evidenţa faptului că peisajul politic al Libanului, clivajele socio-religioase şi starea compusă de neîncredere a cetăţenilor libanezi pot conduce la apariţia unui nou război civil.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

15 Comentarii

gigi banateanul
22.07.2021, 13:52:34

Libanul e un fel de talmes-balmes...dar a fost mereu alintat ca ''Elvetia'' orientului apropiat... Sa vedem daca scapa si dupa acest cutremur... E tot un stat inventat de marile puteri...un fel de Siria... Crestini, suniti,siiti,arabi,turci,etc

-4 (6 voturi)
Elrad Altmann
22.07.2021, 16:33:56

amelia, vrei sa ne zici ca tarile multiculturale sunt un dezastru? nimeni n-ar fi putut sa prevada asta!

-6 (10 voturi)
LazyBear
22.07.2021, 14:00:17

Occidentul ar trebui să-i lase în pace pe arabi. Să-și trăiască viețile după cum doresc, în ce societate doresc, în sistemul politic care li se potrivește. Să aibă doar relații economice cu lumea musulmană. Occidentul importă doar probleme din lumea musulmană. Sykes și Picot nu mai pot fi scoși din mormânt și trași la răspundere pentru catastrofa pe care au produs-o prin acel acord în care au fost trasate granițele în Orientul Mijlociu, dar asta nu înseamnă că Europa poate fi terfelită la nesfârșit pentru greșelile din trecutul colonial. Musulmanii trebuie lăsați în pace, să fiarbă acolo în lumea lor până când își vor singuri găsi calea spre pace și stabilitate, să nu mai acuze pe nimeni că nu pot aduce raiul pe pământ din cauză că nu sunt lăsați de „cruciați”.

-5 (15 voturi)
Vanatorul/d.c.
22.07.2021, 14:30:54

”De ce nu ne putem permite un nou război în Orientul Mijlociu” Pe mine, paregzampl, nu ma lasa soacra-mea. Si-n afara de asta trebuie sa duc si motanul la veterinar saptamana care vine, ca are programare, sa-i faca controlul general anual si niste analize...!

-7 (13 voturi)
eu doar constat
22.07.2021, 16:40:45

Libanul este un stat mult prea insignifiant pentru a trebui sa ne preocupe. Daca cineva vrea razboi in zona, sigur nu Libanul vrea asta. Razboiul in zona daca va fi inceput, va fi opera altor state interesate intr-un astfel de conflict. Fata de care, Romania nu este decat un spectator, chiar daca ii convine sau nu. Asa ca, nu stiu de unde aceasta idee ca nu ne permitem un razboi in Orientul Mijlociu, cat nu avem nicio parghie sa-l oprim, daca va fi pornit de cineva. Ca nu ne convine, probabil, desi Romania nu realizeaza mari beneficii de pe urma Libanului, nici ca stat in pace nici ca stat in razboi. Totusi Libanul este un stat de importanta geopolitica foarte mare, dar... care este "aportul" geopolitic al Romaniei in aceasta conjunctura? Nu cumva ne inchipuim ca, a ne preocuoa de Liban, ar insemna ca Romania ... inseamna ceva in geopolitica zonei? Cat Ceausescu "controla" relativ OEP-ul si pe seful acestuia Arafat, care se trata periodic la Institutul "Ana Aslan", ne mai "consultau" si americanii si rusii pentru a media unele situatii din zona, dar acum, cand Klaus si trupa lui de pupincuristi sunt pro-americani, nicio mediere din partea romanilor nu mai e posibila. Asa ca nimeni nu mai face apel la Romania. Asa ca, poate, nu ne permitem un razboi in Orientul Apropiat, but who cares?

-4 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (15)

Modifică Setările