De ce se opune OMS vaccinării obligatorii anti-COVID-19

Oferirea de informaţii corecte despre vaccinurile anti-COVID-19 este mult mai bună decât a-i forţa pe oameni să se imunizeze, au declarat luni oficiali ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), potrivit DPA.

"Ne foloseşte mai mult să le prezentăm oamenilor datele şi beneficiile şi să-i lăsăm pe ei să decidă", a precizat Mike Ryan, directorul executiv al Programului OMS pentru urgenţe sanitare, în cadrul unei conferinţe de presă la Geneva.

Unui mic număr de grupuri cum ar fi cel al lucrătorilor din domeniul sănătăţii i s-ar putea cere însă vaccinarea, au recunoscut oficialii OMS.

Katherine O'Brien, directoarea Departamentului de imunizare din cadrul OMS, a declarat că simplificarea modului în care oamenii se pot vaccina este mai bună decât stabilirea regulilor, notează dpa, preluată de agerpres.ro

Este nevoie de "un moment şi de un loc convenabil pentru oameni ca să fie vaccinaţi, în locaţii profesioniste, care oferă un mediu pozitiv", a declarat ea.

Guvernele din mai multe ţări au exclus deja ideea unor campanii obligatorii de vaccinare împotriva COVID-19.

Cu toate acestea, programe obligatorii de vaccinare împotriva a cel puţin unei boli există în aproximativ jumătate dintre ţările lumii, potrivit unui studiu al Universităţii McGill din Canada.

În unele ţări precum Rusia, Ungaria şi Slovenia, sondajele au arătat că o mare parte a populaţiei este precaută atunci când vine vorba de vaccinarea împotriva COVID-19. 

Campaniile de vaccinare iau startul la un an după apariţia COVID-19, o rapiditate fără precedent ce contribuie la creşterea speranţelor, dar care alimentează totodată neîncrederea dintotdeauna în vaccinuri, relatează marţi AFP care trece în revistă două secole de progres şi suspiciune.

1796: Ideea lui Jenner

Cu pustulele sale extrem de contagioase, variola a fost timp de secole o boală cumplită. În 1796, un medic englez, Edward Jenner, a venit cu ideea de a inocula o formă uşoară de variolă, Variolae vaccinae, unui copil pentru a stimula răspunsul imun. Procedeul funcţionează şi astfel se naşte "vaccinarea".

1853: Primul vaccin obligatoriu

În Regatul Unit, vaccinul împotriva variolei a devenit obligatoriu pentru copii în 1853. Această primă vaccinare obligatorie a stârnit o puternică opoziţie. Oponenţii au invocat "pericolul" de a injecta produse de origine animală, "motive religioase" sau "încălcarea libertăţilor individuale".

O "clauză de conştiinţă" a fost introdusă în legislaţia britanică încă din 1898 pentru a permite persoanelor recalcitrante să se sustragă de la vaccinare.

1885: Pasteur şi rabia

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Louis Pasteur a dezvoltat un vaccin împotriva rabiei plecând de la o tulpină atenuată a virusului. O injectare a fost efectuată cu succes în 1885 pe Joseph Meister, un copil muşcat de un câine suspectat de rabie.

Şi în acest caz procedeul a suscitat suspiciuni - Pasteur a fost acuzat că ar fi dorit să obţină profituri prin producerea unei "rabii de laborator".

Anii 1920: BCG, difterie, tetanos...

După dezvoltarea vaccinului contra febrei tifoide, la sfârşitul secolului al XIX-lea, anii 1920 au fost martori la proliferarea vaccinurilor - împotriva tuberculozei (BCG, 1921), difteriei (1923), tetanosului (1926) şi tusei convulsive (1926).

Tot în anii 1920 au început să fie folosite sărurile de aluminiu ca adjuvant pentru creşterea eficacităţii vaccinurilor. Aceasta au fost ulterior o sursă de suspiciune din partea celor care se opuneau vaccinurilor, în special în Franţa.

1944: Vaccin antigripal

Prima campanie de vaccinare împotriva gripei s-a desfăşurat în 1944/1945 pentru protejarea soldaţilor americani desfăşuraţi pe fronturile din Europa.

Treizeci de ani mai târziu, prima campanie majoră de vaccinare antigripală din Statele Unite "s-a încheiat în 1976 cu un dezastru", aminteşte pentru AFP istoricul ştiinţific Laurent-Henri Vignaud. Creşterea în rândul persoanelor vaccinate a numărului de cazuri de sindrom Guillain-Barré, o boală rară a sistemului nervos, "conduce la stoparea injectării".

1980: Variola eliminată

Ultimul caz natural de variolă a fost diagnosticat în Somalia la data de 26 octombrie 1977. Această boală care a ucis aproximativ 300 de milioane de oameni în secolul XX, mai mult decât conflictele armate, a fost oficial declarată eradicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la data de 8 mai 1980, graţie efortului global de vaccinare, care a început după Al Doilea Război Mondial.

1998: Studiu fals, neîncredere reală

În 1998, un studiu publicat în prestigiosul jurnal medical The Lancet a sugerat o asociere între vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) şi autism.

 Studiul s-a dovedit a fi un "trucaj" al autorului Andrew Wakefield. Însă, nici dezminţirea oficială a revistei, nici lucrările ulterioare care au demonstrat absenţa acestei asocieri nu au reuşit să liniştească temerile. Acest studiu este încă citat în mod regulat de cei care se opun vaccinurilor.

2009: Eşecul vaccinării H1N1

În 2009, o pandemie de gripă H1N1, cauzată de un virus din aceeaşi familie cu gripa din 1918, a determinat OMS să tragă semnalul de alarmă. Au fost organizate campanii de vaccinare, însă epidemia s-a dovedit mai puţin gravă decât se prevăzuse, provocând 18.500 de morţi.

Milioane de doze au fost aruncate, iar acuzaţiile de gestionare necorespunzătoare au consolidat neîncrederea în privinţa vaccinării în numeroase ţări, unde "antivacciniştii" au evidenţiat cazuri de efecte secundare, totuşi rare.

2020: Poliomielita şi teoria conspiraţiei

Eradicată oficial din Africa din august 2020 datorită unui vaccin, poliomielita rezistă însă în Asia, Pakistan şi Afganistan, unde această boală, care duce la paralizie la copiii mici, rămâne endemică.Eşecul campaniilor de vaccinare se explică îndeosebi prin neîncrederea populaţiilor rurale şi credinţa în teoriile conspiraţiei privind un complot împotriva musulmanilor.