Decalogul viitorului premier al României

Palatul Victoria, sediul Guvernul României FOTO rfi.ro

În următoarele zile, sub o formă, sau alta, conform previziunilor unora sau imprevizibilului altora, se va limpezi situaţia prezidenţiabililor calificabili în turul al doilea al alegerilor care, prin voturile libere - ale celor ce îşi respectă voinţa de cetăţean român -, motivate sau abil orientate, de factori interni şi externi, vor evidenţia pe cel ce va conduce România, în următorii ani. Şi poate nu este pentru cine se pregăteşte...

Ce intenţii va avea viitorul şef al statului român, cel din dreapta Prutului, vom afla la ceremonia de investitură, indiferent de numele celui care va afişa surâsul firesc, al învingătorului.

Dar ce priorităţi dezirabile ar trebui să le declare şi să şi le asume public viitorul premier al României este la fel de important.

Motiv pentru care inserez aici zece deziderate de interes naţional, amendabile, perfectibile, nuanţabile, dar în esenţă reflectând aşteptări ale unei naţiuni europene la fel de importantă, precum cea poloneză, ca pondere, aşezare geografică, capacitate de a avea o forţă expediţionară şi un potenţial disuasiv deloc neglijabil, care contează în viziunea strategică americană, atunci când evaluează dinamica statelor europene aflate la vest şi est de frontiera răsăriteană a NATO.

Viitorul premier al României, ca bărbat de stat, ar trebui să declare public:

1. Îşi asumă conduita de a se pronunţa în probleme de securitate naţională şi politică externă numai după consultări, constituţionale, cu viitorul preşedinte al României.

2. Îşi propune să fie varianta românească a lui Helmut Josef Michael Kohl, principalul arhitect al Reunificării Germaniei, viitorul şef al guvernului român urmând să îşi asume intenţia şi faptele specifice  unui coarhitect, alături de preşedintele de la Bucureşti, cel de la Chişinău şi premierul de peste Prut, al unificării celor două state româneşti, la finalul mandatului său, în anul 2018.

3. Va avea întotdeauna în vedere, în luarea deciziilor de interes naţional, faptul că România este, în primul rând, partener strategic al Statelor Unite ale Americii, apoi stat membru al NATO şi UE şi furnizor constant de securitate, aşa cum alte ţări ex-socialiste, din partea răsăriteană a Europei, nu au reuşit să fie sau nu au dorit să îşi respecte angajamentele iniţiale, luate la intrarea în Alianţa Nord-Atlantică.

4. Alături de preşedinte va promova buna vecinătate cu ţările limitrofe, în spiritul respectării demnităţii naţionale, a integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei României, in integrum.

5. Va reda Armatei României demnitatea de a avea oamenii potriviţi pe funcţiile cuvenite, respectând tradiţia şi istoria militară şi sprijinind promovarea valorilor Forţelor Armate Române, inclusiv prin încurajarea înfiinţării unui post TV propriu, ca în armata americană, a unui post de radio militar, ca în armata Israelului şi difuzarea principalei publicaţii militare în mediul civil, la fel ca revista comparabilă din  Franţa.

6. Împreună cu preşedintele ales va dinamiza diplomaţia românească, prin stabilirea de obiective realiste, ofensive, care să fie conforme cu susţinerea intereselor naţiunii române, liberă şi demnă, în comunitatea euroatlantică.

7. Va poposi, succesiv, cel puţin o dată pe an, în fiecare judeţ, la nivel administrativ, în mediul urban, în cel rural şi cel privat, pentru a asculta vocile anonimilor, prin eforturile cărora se poate consolida buna guvernare a ţării.

8. Pentru a contribui la întărirea coeziunii naţionale va invita pe preşedintele ţării la şedinţele de guvern axate pe soluţionarea unor dosare sensibile pentru starea de spirit şi bunăstarea cetăţenilor români, dovedind astfel capacitatea de a pune interesele românilor mai presus de orgolii trecătoare.

9. Va declara, din prima zi, că refuză să recurgă la alt tip de mesaje decât cele constructive, bazate pe respectul cetăţenilor, compatrioţi care au nevoie de rezultate concrete, nu de vendete publice, indiferent de sorgintea lor, de regulă dâmboviţeană.

10. Îşi va asuma gestul recurgerii la demisia în alb, care va deveni automat valabilă, atunci când se va dovedi că a minţit, intenţionat, opinia publică, sau că a ştiut şi a acoperit, sub o formă sau alta, afaceri deloc legale ale celor din subordinea sa.

Aşa să îi ajute Dumnezeu.