Demoralizarea şocantă a armatei afgane explică victoriile talibane

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sursa hărţii: Conflict News. Talibanii controlează azi 18 capitale de provincii, cele colorate în verde fiind cucerite în ultimele 24 de ore, iar cele evidenţiate cu roşu şi galben au fost capturate între 6 şi 12.08.2021.
Sursa hărţii: Conflict News. Talibanii controlează azi 18 capitale de provincii, cele colorate în verde fiind cucerite în ultimele 24 de ore, iar cele evidenţiate cu roşu şi galben au fost capturate între 6 şi 12.08.2021.

Un jurnalist cu o minte brici, pornind de la comentariile mele - nu numai în acest areal electronic - mi-a scris că fără o intervenţie în forţă a NATO, talibanii vor câştiga lejer în Afganistan. Lucrurile, în realitate, sunt mult mai complicate.

În opinia sa, NATO s-a centrat pe lupta anti-teroristă şi a neglijat construcţia naţiunii afgane. 

Acest lucru - susţine acelaşi ziarist ager - se vede astăzi cel mai bine, iar ipoteticul amestec militar chinez şi/sau rus probabil că va inflama situaţia din Afganistan. 

În umila mea opinie, nu NATO este problema, ci determinarea administraţiei Biden de a scoate, cu orice preţ, trupele americane din Afganistan. 

Surpriza, pentru mine, ca ofiţer în rezervă, este moralul incredibil de scăzut al armatei afgane. 

Ceea ce înseamnă că - nota bene - nu puţini militari afgani s-au simţit umiliţi, prost plătiţi - există şi o secvenţă filmată cu un oficial din Kabul, care dona mai multe bancnote unui militar rănit, pe un pat de spital, ca şi cum acesta ar fi fost un mercenar! - şi desconsideraţi în actualul regim girat de preşedintele Asraf Ghani. 

În privinţa trupelor ruse, acestea au experienţa, determinarea şi capacitatea de a interveni eficient la sud de graniţa Tadjikistanului cu Afganistanul. 

Referindu-mă la trupele chineze nu uit lecţia dură dată armatei Beijingului de armata Vietnamului, care a respins invazia unui milion de militari chinezi. 

Poate puţini ştiu că realitatea bate filmul propagandistic al armatei Beijingului, deoarece cu excepţia militarilor chinezi trimişi cu căşti albastre, cele ale ONU, în Liban, nu există vreun contingent călit, verificat în luptă cu un terţ adversar. 

Sunt reticent la sintagma război civil, pe care incisivul om de presă Sebastian Rusu a folosit-o în mesajul său scris, către mine. În Afganistan avem acum pe talibanii înverşunaţi - în ofensivă - şi pe militarii afgani - în defensivă. Observaţi fluxul de date venite de la Kabul, care confirmă cele două reacţii ale populaţiei afgane. Fie ascunderea în casă, deci refuzul de a lupta de o parte sau alta. Fie exodul a sute de mii de afgani, care fug disperaţi, unde văd cu ochii. 

Desigur că NATO s-a axat pe descurajarea insurgenţilor islamici. 

Eram în Afganistan, la Kandahar, unde am văzut eficienţa militarilor din forţele speciale germane. Aceştia acţionau doar noaptea, fiind cu bărbi şi haine tipice localnicilor. Reveneau dimineaţa, cu talibani arestaţi pentru interogatorii. 

Acum, ministrul german al Apărării a respins ideea de a mai trimite trupe în Afganistan. Asta şi pentru că trupele aliaţilor au depins şi mai depind de logistica Forţelor Armate ale SUA. Este o lecţie ce nu trebuie uitată de comunitatea internaţională. 

Sigur că în Europa a existat ideea consolidării democratice a naţiunii afgane. O rază de speranţă pentru noua generaţie de afgani.

Incontestabil, SUA şi aliaţii au contribuit decisiv la făurirea unei armate de peste trei sute de mii de militari afgani. 

Iar acum aceştia pierd teren - spre uluirea generală, inclusiv a oficialilor pakistanezi, favorabili revenirii talibanilor la putere, în Kabul - în faţa insurgenţilor care însumează efective estimate între 60.000 la 75.000 de bărbaţi înarmaţi cu pistoale-mitralieră, mitraliere şi aruncătoare de grenade. 

Mulţi dintre ei sunt dotaţi cu motociclete rapide, de pe care nu lipsesc păturile calde, folosite pe timpul nopţilor nu tot timpul caniculare. 

Ceea ce nu se poate vedea, chiar şi din cel mai modern satelit - starea de spirit a trupelor afgane - se observă pe câmpul de luptă. Unii militari cer trimiterea de efective suplimentare, nu le primesc, termină muniţia, se predau şi şefii lor sunt executaţi, fiind filmaţi ca atare şi imaginile postate pe reţele de socializare. Alţi militari afgani, precum cei din Kandahar, au fugit de talibani cu vehicule de luptă donate lor de armata SUA! 

La Kabul nu există o echipă fermă - recent a plecat din guvern şi din ţară un ministru tânăr -, iar apelul la foşti conducători locali, aflaţi acum la vârsta înţelepciunii, se dovedeşte a fi fără efectele scontate. 

Nu ar trebui ignorată varianta conform căreia unii lideri de la Kabul joacă la două capete. 

Repet. 

Faptul că talibanii cuceresc oraş cu oraş, fără sprijinul sau opoziţia populaţiei locale, fără rezistenţa ce s-ar fi aşteptat de la unităţile militare indică o realitate mult mai crudă. 

Sunt mulţi afgani temători de reintroducerea măsurilor primitive ale talibanilor, dar şi mai mulţi sătui de demagogia oficialilor de la Kabul, ale căror enunţuri de interes public sunt zilnic aneantizate de succesele din teren ale luptătorilor islamici. 

După cum observa Gideon Rachman, în ediţia de azi a celebrului ziar Financial Times: "Prăbuşirea finală a guvernului pare inevitabilă. S-ar putea să vină la timp pentru a 20-a aniversare a atacurilor din 11 septembrie, care au dus iniţial la invazia SUA în Afganistan." 

Peste Ocean, lucizii, nu naivii, sunt conştienţi de ceea ce acum, în mod evident, nu mai este o retragere strategică, o ambuscadă a SUA, pentru Moscova şi Beijing, ci o gafă de proporţii, a principalului locatar de la Casa Albă. 

În Europa, în statele aliate care şi-au retras trupele din Afganistan, sentimentul acut de vinovăţie este vizibil la cei care nu mai ocupă poziţii oficiale şi îşi pot exprima liberi îndoielile lor. 

Chiar dacă Moscova a mimat surprinderea, la retragerea trupelor americane din Afganistan, la Kremlin se reflectează la efectele complexe ale repetării unei asemenea decizii vizând trupele SUA din Europa.

Şi chiar dacă tac, toţi aliaţii europeni din NATO se gândesc, deşi nu o exprimă public, la ceea ce ar duce anularea garanţiilor actuale americane faţă de cei care mai cred în forţa şi viabilitatea articolului 5 din Tratat: 

ARTICOLUL 5  Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice. 

Afganistanul nu este un stat membru al NATO. Dar la Kabul se conta pe parteneriatul cu SUA. 

Forţa disuasivă a trupelor americane a ţinut talibanii departe de tortul puterii, din care se înfruptă acum, fiind filmaţi, în diferite ipostaze, unele infantile, chiar în palatele unor afgani fugiţi din localităţile lor. 

Pe tabla de şah geopolitică, Statele Unite au pierdut o tură extrem de bine poziţionată.

Cea din Afganistan.

Au generat precedentul prin care au dat de gândit aliaţilor din Asia şi din Europa, că aşa ceva se poate repeta...

 Şi au dat curaj lui Putin şi Xi Jinping de a spera la noi consolidări ale puterii lor autocratice. 

În mod paradoxal şi trist, deşi nu Joe Biden a trimis trupele americane în Afganistan, din punctul de vedere al evoluţiilor militare pe tărâm afgan a pierdut războiul cu mulţimea de fanatici musulmani, cu liderii cu două feţe ale acestora.  Teoria că poporul afgan trebuie să îşi apere ţara, în condiţiile în care civilii fug şi se ascund şi în gaură de şarpe de talibani, iar militarii echipaţi, instruiţi şi plătiţi practic de americani, s-au dovedit a fi comparabili, din păcate, cu bule de săpun, indică fără dubiu cauza.  Naţiunea afgană a ajuns într-un punct mort. 

A da vina pe alţii pentru propriile impotenţe poate impresiona doar pe naivi.

Dacă armata afgană era ceea ce sperau statele aliate, azi s-ar fi discutat altfel cu talibanii, la negocierile de la Doha.

Instituirea unui guvern exclusiv taliban la Kabul, va fi aidoma apariţiei unui taifun, ce va genera schimbări inevitabile în  vestul Chinei, în forma de guvernământ din Pakistan şi probabil, dar nu sigur şi în Tadjikistan.

Europa este încă departe de acest ciclon geopolitic şi, ca de obicei, nu este deloc pregătită pentru ceea ce urmează.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite